Către un autoritarism pluralist

Mulţimi în lacrimi, fiul care aduce un ultim omagiu tatălui şi glorificarea prin propagandă a „marelui succesor": toate au un parfum de déjà -vu.

Scenariul este acelaşi ca în 1994, când, după moartea lui Kim Il-sung, fondatorul Republicii Populare Democrate Coreene, fiul său, Kim Jong-Il, se pregătea de succesiune. La fel se întâmplă azi cu fiul acestuia din urmă. Succesiunile se aseamănă, dar contextul e diferit. Situaţia ţării e mai puţin dramatică decât în 1994, dar necunoscutele pentru viitor sunt la fel de mari.

Când Kim Jong-Il a preluat frâiele avea 51 de ani şi moştenea o ţară jalnică: confruntare cu Statele Unite pe marginea programului nuclear, criză economică severă agravată de prăbuşirea URSS, evoluţia Chinei (care avea să ducă, din 1995, la o foamete tragică) şi izolare diplomatică. Prăbuşirea iminentă a regimului era la ordinea zilei. Dar adversitatea internaţională a consolidat puterea. Azi, grăbirea căderii regimului nu pare un obiectiv pentru Statele Unite şi aliaţii săi - coreenii de sud şi japonezii, care se gândesc la consecinţele unei destabilizări a regiunii.

În 1994, Kim Jong-Il moştenea o ţară în faliment, dar era deja lider de facto de 20 de ani şi şi-a consolidat puterea bazându-se pe armată. În cazul lui Kim Jong-Un, procesul de succesiune a început acum mai puţin de doi ani. Tânărul Kim nu are nici aura bunicului său, nici cunoştinţele despre putere ale tatălui său. În următoarele luni, preluarea puterii ar trebui să se facă fără mari probleme, prin instalarea unui consiliu de regenţă format din apropiaţi ai familiei. Ceea ce poate semnala trecerea de la un totalitarism personal la un autoritarism pluralist. Cu un centru decizional mai slab, această relativă fluiditate la vârf ar putea naşte rivalităţi. Un puci militar pare însă exclus, în viitorul imediat. Şi ultima necunoscută - pragul de toleranţă pentru suferinţa populaţiei.