Australia îşi recunoaşte erorile istorice

Prim-ministrul Kevin Rudd a făcut un gest fără precedent, iniţiind o campanie de reconciliere cu aborigenii. Australia a prezentat scuze oficiale aborigenilor pentru nedreptăţile la care au

Prim-ministrul Kevin Rudd a făcut un gest fără precedent, iniţiind o campanie de reconciliere cu aborigenii.

Australia a prezentat scuze oficiale aborigenilor pentru nedreptăţile la care au fost supuşi timp de două secole. Premierul Kevin Rudd a cerut scuze "fără rezerve" indigenilor, pentru prima oară în istorie, în numele guvernului şi al Parlamentului australian.

Discursul său a fost primit cu strigăte de bucurie înăuntru şi în afara clădirii Legislativului.

Milioane de australieni, aborigeni sau neaborigeni, dintre care mulţi cu lacrimi în ochi, au urmărit alocuţiunea în direct la televiziune sau pe ecrane instalate în parcuri, grădini, muzee, primării, şcoli şi birouri din marile oraşe.

Circa o mie de aborigeni au sosit din întreaga Australie la Canberra pentru a asista la acest gest de reconciliere, unul fără precedent. În urmă cu zece ani, ex-premierul John Howard a prezentat scuze indigenilor cu titlu strict personal, guvernul conservator de atunci refuzând să exprime scuze în numele naţiunii pentru relele tratamente la care aborigenii au fost supuşi, de la începutul colonizării Australiei.

"Cerem scuze pentru durerile şi suferinţele suferite de <> , descendenţii şi familiile lor", a spus prim-ministrul. "Cerem scuze mamelor şi taţilor, fraţilor şi surorilor pentru că au fost separaţi de familie şi comunităţi", a adăugat el. Sintagma "generaţiile furate" se referă la zecile de copii de aborigeni luaţi cu forţa de la familiile lor - din 1910 până în anii '70 - pentru a fi plasaţi în instituţii şi cămine în cadrul unei politici de asimilare forţată.

Sunt necesare şi fonduri de ajutorare

Gestul de penitenţă naţională, care reprezintă o adevărată cotitură în istoria Australiei, a mers mult mai departe decât discursul nuanţat care era aşteptat de toată lumea. Discursul premierului a stârnit aplauze în rândul mulţimii - formată din aborigeni, dar şi din neaborigeni - care s-a adunat în faţa parlamentului. Utilizarea repetată a cuvântului "scuze" îmbracă o semnificaţie simbolică foarte importantă pentru aborigeni.

În timpul campaniei sale electorale, Kevin Rudd a promis că va prezenta scuze primilor locuitori ai Australiei în scopul de a favoriza procesul de reconciliere naţională. Acum câteva zile, şi-a respectat promisiunea. Barbara Livesey, preşedintă a ONG-ului Reconcilierea Australiei, recunoaşte că scuzele reprezintă un moment istoric, dar atrage atenţia că scuzele nu vor avea nicio valoare dacă nu vor fi însoţite de fonduri pentru ajutorarea aborigenilor. Comunitatea indigenilor numără 470.000 de persoane, respectiv 2% din totalul populaţiei australiene. Aborigenii sunt şi astăzi marginalizaţi şi defavorizaţi şi au o speranţă de viaţă cu 17 ani mai scăzută decât ceilalţi locuitori.

Unde trăiesc indigenii

Aborigenii din Australia sunt în cea mai mare parte concentraţi în regiunile nordice ale ţării. Mulţi trăiesc în rezervaţii numite "comunităţi" şi alţii sunt mai mult sau mai puţin amestecaţi printre muncitorii din marile oraşe sau răspândiţi prin sate. Locuiesc, de asemenea, în insule, cum ar fi Tasmania (în pofida faptului că aici au fost supuşi unei exterminări aproape totale), Fraser, Palm, Mornington, Groote, Barthurst şi Melville.

Indigenii se mai găsesc într-o proporţie destul de însemnată în Thursday Island. După restituirea pământurilor, în 1976, mulţi dintre ei s-au întors în locurile e baştină ale strămoşilor, pe continent. Potrivit mentalităţilor aborigine, "pământul nu le aparţine, ei aparţin pământului". Se crede că indigenii din Australia sunt veniţi din insulele Indoneziei.

Există mai multe teorii privitoare la modul în care au ajuns pe tărâmurile australiene. Unii experţi susţin că ar fi venit în urmă cu 40.000 de ani, când nivelul mării era
foarte scăzut.

120 de ani de luptă pentru drepturi

Expulzaţi din teritoriile lor ancestrale, aborigenii nu s-au comportat niciodată ca nişte victime. Ei şi-au câştigat drepturile prin luptă, drepturi care le erau refuzate şi acum 30 de ani. Prima formă de manifestare a acestei lupte a fost boicotarea, la 26 ianuarie 1888, a sărbătoririi unui centenar de la sosirea căpitanului Arthur Philip la Sydney Cove.

Chiar şi după abolirea legală a discriminării, aborigenii au fost supuşi unui regim de semiapartheid (apartheidul este un sistem social, politic şi economic rasist impus de un guvern - n.r.) până în 1930. Între 1910 şi 1970, aproape 100.000 de aborigeni au fost separaţi de familiile lor, plasaţi prin constrângere în cămine sau adoptaţi de familii albe, forţaţi să vorbească limba engleză şi să respecte regulamentele Commonwealth-ului.

Acest fenomen al "copiilor furaţi" ("stolen children") este astăzi regretat de autorităţile de la Canberra. În cadrul luptei aborigenilor pentru drepturi civile se mai înscriu: boicotarea sărbătoririi a 150 de ani de colonizare, la 26 ianuarie 1938, prima grevă aborigenă pentru salarii şi condiţii de viaţă mai bune, în 1966. În 1967, printr-un referendum, australienii au votat cu o majoritate zdrobitoare (de 90%) integrarea aborigenilor în recensământul naţional. Astfel, ei au devenit cetăţeni australieni, dar au rămas marginalizaţi.

Tragedia "copiilor furaţi"

În 1972, aborigenii au ridicat un cort pe peluza Parlamentului din Canberra, cort care le-a servit drept ambasadă. Tot atunci, Harold Thomas a creat drapelul aborigen (în culorile negru, roşu şi galben), care flutură şi astăzi în acest loc. Patru ani mai târziu, aborigenii au fost autorizaţi să-şi revendice pământurile dacă puteau face dovada că au aparţinut strămoşilor lor.

În 1990, departamentul pentru problemele aborigenilor, creat în 1972, s-a transformat într-o autoritate sub controlul indigenilor, care le-a oferit posibilitatea să influenţeze deciziile politice referitoare la comunitatea proprie. În 1997, după mai mulţi ani de mobilizare a organizaţiilor aborigene, o anchetă naţională asupra "generaţiilor furate" a întocmit un raport şocant, care a arătat că generaţiile de copii luaţi cu forţa de la părinţi au pierdut contactul cu familiile lor şi cu moştenirea acestora, au primit o educaţie proastă şi trăiesc în condiţii foarte grele după ce - adesea - au suferit abuzuri.

Drumul este încă lung până la egalitate

Pentru aborigeni, ceremonia solemnă prin care autorităţile australiene le-au prezentat scuze este o primă victorie. Drumul este încă lung până la egalitatea între ei şi albi. Australia a întors spatele trecutului sumbru. Dar mai este mult până când aborigenii vor ajunge la egalitate de şanse şi la aceeaşi speranţă de viaţă ca şi restul populaţiei.

Dincolo de aceste diferenţe, există întrebarea dacă civilizaţia aborigenă se va "dizolva" în cultura globală, în peisajul zgârie-norilor din metropole precum Sydney, Melbourne sau Perth. "Nu!", răspunde Geoffroy, un aborigen care a obţinut recent un master în sănătate publică, o excepţie în comunitatea sa, chiar dacă studenţii de origine aborigenă sunt din ce în ce mai puţin rari. "Sunt negru, voi rămâne negru şi este foarte bine. Noi credem mereu în aceleaşi lucruri din natură.

Credinţa noastră nu va dispărea niciodată. Este nevoie de mai multe lucruri decât masacre şi impunerea unui nou mod de viaţă pentru a şterge cel puţin 40.000 de ani de civilizaţie", subliniază el. Un corespondent BBC de la Canberra spune că refuzul autorităţilor de a nu însoţi scuzele cu compensaţii, de orice fel, i-a înfuriat pe mulţi lideri aborigeni. Premierul a promis totuşi măsuri de îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă, educaţie şi îngrijire medicală adecvată pentru indigeni.

Umilinţele aborigenilor

Iniţial, noul lider al opoziţiei în Parlamentul australian, Brendan Nelson, s-a opus cererii de scuze oficiale indigenilor. Ulterior, acesta l-a susţinut pe premierul Kevin Rudd în demersul său. Toţi foştii lideri de guvern australieni, în afară de John Howard, au fost prezenţi în sediul Legislativului când actualul prim-ministru a rostit discursul prin care li s-au cerut scuze aborigenilor, pe ale căror feţe se oglidesc două secole de umilinţe şi durere.