Video Ucraina exploatează cu eficiență un factor potențial decisiv pentru evoluția războiului din Ucraina: „Trebuie să distrugem tot ceea ce ajută inamicul”

În ultimele trei luni, roiuri de până la 150 de drone ucrainene au zburat sute de kilometri în adâncimea Rusiei, lovind spații de depozitare a rachetelor, rezervoare strategice de combustibil, aerodromuri și uzine militare, se arată într-o amplă analiză Wall Street Journal.

Considerate cândva excepționale, aceste atacuri în profunzime abia dacă mai sunt consemnate în presă. Cu toate acestea, oficialii ucraineni și unii dintre susținătorii lor occidentali încep să perceapă durerea provocată Rusiei de aceste atacuri ca preambulul unei schimbări de direcție care l-ar putea sili pe președintele rus Vladimir Putin să negocieze o pace în termeni rezonabili.

„Capacitatea noastră de a aduce războiul înapoi acasă, în Rusia, este factorul ce modifică fundamental situația”, a declarat președintele ucrainean Volodimir Zelenski, luna trecută, după un atac în care au fost distruse aproximativ 58 de depozite și un terminal feroviar aparținând unui arsenal de artilerie și rachete la nord-vest de Moscova, potrivit informațiilor din surse deschise.

Până acum, loviturile cu rază lungă de acțiune ale Ucrainei – care au ajuns până la țărmurile arctice ale Rusiei în nord și zonele care se învecinează cu Kazahstanul în est – au fost efecutate cu arme produse  intern. Pe lângă drone, Kievul a vizat Rusia cu rachete de croazieră Neptun produse din Ucraina, deși într-o cantitate mult mai mică. Zelenski a spus recent că Kievul a dezvoltat rachete balistice, dar, din câte se pare, acestea nu au fost încă folosite.

 SUA și aliații săi au permis Ucrainei să riposteze cu arme occidentale în regiunile de graniță, însă au respins în mod repetat cererile lui Zelenski de a lovi ținte mai îndepărtate, precum aerodromurile militare.

Putin a avertizat în mod repetat cu privire la un potențial de escaladare dacă Ucraina primește permisiunea de a lovi cu rachete cu rază lungă de acțiune furnizate de Occident. Pe de altă parte, oficialii occidentali spun că printre răspunsurile care îi îngrijorează se numără aprovizionarea cu rachete sofisticate a rebelilor houthi din Yemen sau intensificarea activităților de sabotaj în Europa.

WSJ observă că, deși nu sunt la fel de puternice sau rapide ca rachetele ATACMS sau Storm Shadow, armele cu rază lungă de acțiune ale Ucrainei au devenit mai puternice atât ca rază de acțiune, cât și putere, transformându-se dintr-o simplă bătaie de cap într-o pârghie strategică în războiul care durează de peste doi ani și jumătate.

Această evoluție reprezintă o schimbare majoră față de primul an de război, când Rusia putea lovi în voie ținte militare și civile din toată Ucraina cu drone și rachete, fără să se teamă de un răspuns semnificativ pe propriul teritoriu.

„Când numai Rusia avea capacitatea de a lovi în profunzime infrastructura logistică și militară, în timp ce Ucraina era limitată la ținte din prima linie, asta constituia o asimetrie uriașă în beneficiul Rusiei”, a apreciat Mikola Bielieskov, membru al Institutului Național pentru studii strategice, un centru de cercetare guvernamental din Kiev. 

„Astfel că acum ne arătăm capacitățile cu lovituri destul de eficiente. Dinamica funcționează în favoarea noastră pentru că cel care lansează lovituri deține inițiativa, iar Rusia are probleme să-și apere vastul teritoriu.”

Ucraina își dezvoltă armele de lovitură cu rază lungă de acțiune într-un moment critic al războiului. Ajutate de avantajele în forță de luptă și muniție, forțele ruse continuă să avanseze încet, dar constant în regiunea estică Donbas și testează apărarea ucraineană în regiunea sudică Zaporojie.

„Un război de uzură în Sud și Est nu este un război pe care, pe termen lung, Ucraina îl poate duce și câștiga. Deci trebuie să-și dea seama cum să schimbe calculul lui Vladimir Putin”, a apreciat congresmenul Jason Crow , un veteran al armatei americane care, la fel ca mulți parlamentari democrați și republicani, îndeamnă administrația Biden să autorizeze utilizarea de rachete ATACMS în Rusia.

La rândul lui, senatorul Roger Wicker, membru de rang al Comitetului pentru Servicii Armate din Senat, l-a îndemnat pe Joe Biden să impună restricții privind utilizarea ATACMS care să se bazeze „pe tipurile de ținte, mai degrabă decât pe distanța față de o graniță pe care Rusia nici măcar nu o recunoaște”.

Avertismentele lui Putin împotriva atacurilor cu rachete occidentale cu rază lungă de acțiune în Rusia se află într-o altă categorie decât cele privind alte livări de arme, a avertizat Sam Charap, președintele programului de politică privind Rusia și Eurasia la grupul de reflecție Rand (SUA).

„Este singura linie roșie explicită pe care rușii au stabilit-o” și pe care probabil că se vor simți presați să o pună în aplicare, a spus el, adăugând: „Îmi închipui că ar percepe o lovitură permisă de SUA asupra țintelor din adâncimea Rusiei ca echivalând cu o lovitură rusă asupra țintelor din Polonia”.

Ucraina a obținut deja descurajare reciprocă cu Rusia în domeniul maritim prin lovituri cu bătaie lungă. De pildă, atacurile sale asupra Flotei ruse de la Marea Neagră și loviturile cu drone navale asupra portului Novorossisk au dus la înțelegeri informale ce au permis redeschiderea de anul trecut a transportului prin Odesa, principalul port al Ucrainei pentru exporturi.

Eforturile de a descuraja atacurile rusești asupra infrastructurii energetice au câștigat, de asemenea, teren, după atacurile sistematice ucrainene asupra rafinăriilor rusești și a unor mari centrale electrice rusești la începutul acestui an.

Secretarul Consiliului Național de Securitate al Rusiei, Serghei Șoigu, care a părăsit funcția de ministru al apărării în mai, declara în septembrie că Putin a acceptat o propunere a Turciei de a sista atacurile reciproce asupra infrastructurii energetice și a transporturilor comerciale din Marea Neagră, dar că Zelenski ar fi respins propunerea. În orice caz, aceste discuții indirecte au fost anulate de incursiunea ucraineană în regiunea Kursk în august, potrivit purtătorului de cuvânt al Kremlinului Dmitri Peskov.

Totuși Zelenski, într-o conferință de presă la Kiev în această lună, a declarat că susține încetarea reciprocă a atacurilor asupra infrastructurii energetice și a transportului civil, motivând că aceasta ar putea duce la încheierea „fazei fierbinți” a războiului.

După valul recent de atacuri asupra aerodromurilor, depozitelor de arme și rezervelor de combustibil, atenția Kievului s-au îndreptat mai recent către industriile rusești de apărare.

Mai multe uzine de apărare au fost atacate în ultimele săptămâni. „Dacă Rusia începe să piardă linii de producție, dacă muncitorii ruși de acolo încep să se teamă că ar putea fi loviți ori când merg la muncă, asta ar putea avea un impact strategic asupra capacității Federației Ruse de a duce războiul”, a spus Anatoli Hrapcinski, director executiv al unui producător ucrainean din industria de apărare.

Pe de altă parte, chiar dacă Rusia continuă atacurile fără discernământ asupra orașelor ucrainene, Kievul nu lovește decât ținte rusești care sunt în mod clar legate de campania militară.

De pildă, Ucraina nu a încercat să perturbe aviația civilă rusă.

Totodată, Kievul s-a abținut să vizeze instalațiile de export de țiței ale Rusiei, un colac de salvare financiar pentru Kremlin, cu toate că o parte semnificativă a acestor exporturi de țiței trece prin Marea Neagră, care i-ar fi ușor accesibilă.

Serhii Sternenko, care strânge fonduri pentru a furniza drone armatei, a subliniat că sancțiunile occidentale asupra exporturilor de petrol rusești nu sunt aplicate în mod corespunzător și că vânzările de petrol către națiuni precum India îi furnizează lui Putin fonduri critice pentru război. Or, atacurile ucrainene asupra terminalelor rusești de export de țiței ar putea fi considerate o altă formă de sancțiuni economice, a spus el.

„Este un război de supraviețuire pentru Ucraina”, a spus Sternenko. „Trebuie să distrugem tot ceea ce ajută inamicul să continue războiul împotriva Ucrainei”.