Război și politică. Ce se întâmplă între președintele Zelenski și comandantul șef Zalujnîi

Pe 20 noiembrie, în ajunul Revoluției Demnității, un oaspete american de rang înalt a sosit în Gara Kiev-Pasajirski pentru o vizită-surpriză în Ucraina. Sosirea șefului Pentagonului, Lloyd Austin, nu trebuia să fie ceva extraordinar: pur și simplu un omagiu adus eroilor ucraineni și o declarație privind continuarea sprijinului Statelor Unite pentru Ucraina. Dar tocmai această vizită a devenit fără nicio intentenție un catalizator suplimentar în tensiunile dintre conducerea militară și cea politică de la Kiev, relatează „Ukrainska Pravda”.

Volodimir Zelenski (stânga) și generalul Zalujnîi FOTO Arhivă

În ultimele săptămâni, mass-media internațională s-a concentrat pe un presupus conflict între președintele ucrainean Volodimir Zelenski și comandantul șef al armatei Valeri Zalujnîi. În replică, Administrația Prezidențială a Ucrainei a denunțat o campanie de „operațiuni psihologice rusești” în favoarea Kremlinului.

De altfel, nu este de mirare că există dispute între primele două persoane ca importanță din Ucraina în condițiile impuse de război. Situații de acest fel se întâmplă în toate războaiele. Ba dimpotrivă, ar fi surprinzător dacă nu ar exista dispute între oameni ambițioși precum Zelenski și Zalujnîi, care până la urmă au propriul rol în scrierea istoriei. Cu toate acestea, în fața amenințării care planează asupra Ucrainei, este extrem de important să înțelegem exact ce se întâmplă cu adevărat între șeful statului și comandantul șef, notează „Ukrainska Pravda”.

Primele suspiciuni

Încă din martie 2022, adică din primele zile ale invaziei ruse, sociologii deveniseră interesați de modul în care se raportează ucrainenii față de instituțiile statului lor pe vreme de război. Sondajele efectuate atunci arătau o cotă de încredere foarte ridicată în dreptul lui Zelenski, și anume de 93%. Fără îndoială, era un rezultat grozav pentru comandantul suprem. Dar asistenții lui Zelenski au atras atenția asupra unui alt amănunt: concomitent, 98% dintre ucraineni aveau încredere în Forțele lor de Apărare.

„Ukrainska Pravda” reamintește că a semnalat în acel moment o îngrijorare a anturajului lui Zelenski cu privire la liderul care va fi întruchipat armatei. Ei bine, nu a fost președintele Volodimir Zelenski, ci generalul Valeri Zalujnîi, apreciază publicația ucraineană.

Însă cauza primelor fricțiuni dintre Administrația Prezidențială de pe Bankova și comandantul șef al armatei a fost crearea unei organizații de caritate numite după Zalujnîi. Anturajul lui Zelenski a suspectat organizația respectivă că s-ar putea transforma în cele din urmă într-o formațiune politică.

„La început, Valeri Fiodorovici (Zalujnîi, n. red.) a avut relații normale cu președintele și cu toată lumea din Administrația Prezidențială, dar, din 22 aprilie, a început o anumită supărare. Atunci, Fiodorovici era atât de tulburat cu organizația, încât a renunțat imediat la ea”, spune o sursă din Statul Major General al Ucrainei.

După apariția acestui prim episod de tensiune cu Administrația Prezidențială, generalul Zalujnîi a încercat să stea la distanță de mass-media. Activitatea sa publică s-a limitat la postări tehnice pe rețelele sociale și la interviuri despre evoluția războiului, acordate în ultimul timp doar pentru publicații străine. Cu toate acestea, temerile legate de o concurență politică între Zelenski și Zalujnîi nu au dispărut pe Bankova. Mai mult, cvasi-absența publică a comandantului șef al armatei a produs un efect ca în serialul de televiziune „Tânărul papă”, declanșând un interes enorm pentru orice activitate întrprinsă, constată „Ukrainska Pravda”.

„Unele organizații străine au efectuat recent focus grupuri în Ucraina pentru a vedea ele însele ce fel de nișe politice avem acum. Ca să înțelegeți, oamenii îl identifică pe Zalujnîi cu o zeitate: «Ne protejează»”, remarcă pentru publicația ucraineană un oficial de rang înalt care a cerut să fie citat sub rezerva anonimatului.

Primele conflicte ajunse în public

Pe măsură ce forțele ucrainene reușeau să-i respingă pe invadatori din jurul Kievului, din regiunea Harkov și din orașul Herson, iar pregătirile pentru contraofensivă erau în curs, tensiunile dintre conducerea politică și cea militară din Ucraina nu era critică și nici expusă public. Situația s-a schimbat odată cu stagnarea contraofensivei spre sud.

„Natura tensiunii dintre ei provine din amestecul dintre război și politică”, semnalează sursa citată. Mai exact, Zelenski a adus elemente de politică în conducerea armatei, adică în zona de responsabilitate a lui Zalujnîi, în timp ce comandantul șef, împotriva propriei voințe, a devenit un fenomen pe scena politică, adică în sfera intereselor vitale ale președintelui.

Înainte și chiar la începutul invaziei ruse, Zelenski, în calitate de comandant suprem, a acordat mult mai puțină atenție subiectelor militare decât infrastructurii rutiere sau combaterii oligarhilor. Între timp, el și-a luat în serios rolul de comandant suprem, trecând peste rolul său formal în acest sens și participând efectiv la planificarea unor operațiuni. Circumstanțele au cerut acest lucru în mod obiectiv, subliniază „Ukrainska Pravda”.

Însă, când Zelenski a început să se angajeze în război, el nu a încetat să fie politician și a adus în structura rigid ierarhică a armatei ucrainene forme de comportament care nu îi sunt caracteristice. Zelenski a fost de fapt cel care a creat căi paralele de comunicare cu comandanții din diferitele ramuri ale armatei, de exemplu cu cel al Forțelor Terestre, generalul Oleksandr Sîrskîi, și cu cel alForțelor Aeriene, Mikola Oleșciuk. Este evident că aceste legături accelerează munca șefului statului, dar în același timp destabilizază munca comandantului șef al armatei, care ajunge în situația de a afla o parte de informații de la subordonații săi.

„Uneori există impresia că Zelenski are două tipuri de forțe armate: cele «bune», comandate de Sîrskîi și alți favoriți, și cele «rele», subordonate lui Zalujnîi. Acest lucru îl demotivează foarte mult pe comandant și, cel mai important, îl împiedică să conducă întreaga armată”, descrie problema o persoană din anturajul generalului Zalujnîi.

Un alt exemplu de «comportament politic» a fost campania medicatică referitoare la combaterea corupției în unele comitetele militare regionale. După o investigație de presă privind îmbogățirea suspectă pe vreme de război a șefului Comitetului Militar din Odesa, președintele Zelenski a cerut ca toți conducătorii centrelor regionale de recrutare să fie demiși și să le fie verificată averea.

„Vreau să le mulțumesc oamenilor legii, subiectul corupției este important. Dar vreau să anunț și cele mai recente date despre mobilizare. Și aici există o scădere bruscă în toate domeniile”, a replicat politicos Zalujnîi la o ședință pe acest subiect expusă pentru „Ukrainska Pravda” de unul dintre participanți sub rezerva anonimatului.

Dacă, din punct de vedere politic, s-a acționat rapid și ferm pentru a îndeplini cererea de dreptate din partea societății, atunci, pe plan militar, această acțiune a avut de fapt consecințe complexe, afirmă publicația ucraineană.

Remanierea personalului de vârf a avut un efect similar, cum a fost cazul demiterii comandantului forțelor speciale ale armatei ucrainene sau cel al medicului șef militar. Cei doi erau de pe orbita comandantului șef Zalujnîi, iar eliberarea lor din post poate aduce instabilitate pe verticala structurii de comandă. Ancheta deschisă împotriva locotenent-generalului Serhii Naev pentru neglijențe în apărarea sudului ar fi percepută de Zalujnîi drept o încercare de a se apropia de el. Dar tensiunile dintre Zelenski și Zalujnîi s-au intensificat pe fondul stagnării contraofensivei, notează publicația ucraineană.

Incertitudini asupra contraofensivei

Problema este că „marea contraofensivă” a avut nu doar o componentă militară, ci și una politică. Campania mediatică din jurul ei a ajuns la un nivel atât de ridicat încât oamenii au început să se aștepte „măcar la eliberarea Crimeei”. Dacă nu ar fi existat această promovare politică, problemele pur militare ale luptelor din sud ar fi fost mult mai ușor de perceput, înțeles, comunicat și identificat vinovații.

Acum, dacă s-ar încerca, de exemplu, să se plaseze responsabilitatea stagnării asupra lui Zalujnîi, care era direct responsabil de planificarea și pregătirea contraofensivei, problemele pentru Administrația Prezidențială ar putea fi nu numai de natură militară, ci și de natură politică. Pentru că, la fel cum Zelenski a pătruns în sfera militară a lui Zalujnîi, și comandantul șef a „invadat”, fără intenție, câmpul politic al șefului statului.

Generalul Zalujnîi nu face declarații politice, nu are un partid și nici măcar o mișcare sau o fundație. În schimb, popularitatea sa crește constant.

Zilele trecute, unul dintre canalele „oficiale” de Telegram a arătat un sondaj în privința alegerilor prezidențiale dacă ar avea loc, iar Zelenski (47% intenții de vot în turul întâi) s-ar duela în turul doi cu Zalujnîi. Mai mult, Zelenski ar putea pierde această confruntare, potrivit „Ukrainska Pravda”.

Volodimir Zelenski nu are alți concurenți politici. Prin urmare, avertismentul transmis prin intermediul „The Sun” în privința neimplicării armatei în politică a fost transmis în mod clar generalului Zalujnîi.

„Ukrainska Pravda” insistă că Zalujnîi nu a făcut niciun demers politic pentru a fi în situația de favorit la prezidențiale, iar faptul că se află în această poziție arată că Ucraina este total diferită de Rusia. Chiar și în cazul unui război care îi amenință existența, societatea ucraineană luptă pentru un echilibru între forțele politice, iar democrația ucraineană demonstrează din nou vitalitate.