Puterea rețelelor sociale în alegerile moderne și riscurile pentru democrație | Analiză
0Creșterea neașteptată a lui Georgescu evidențiază prăpastia tot mai mare din România între naționalismul populist și viitorul european al țării, scrie în Kyiv Independent, Timothy Ash , cercetător asociat la Chatham House's Russia and Eurasia Programme.

Ascensiunea meteorică a naționalistului înfocat Călin Georgescu în primul tur al alegerilor prezidențiale din România de weekendul trecut este cu adevărat remarcabilă. Georgescu a urcat de la doar câteva procente în sondaje cu câteva săptămâni înainte de alegeri, până la a obține peste 23% din electorat, înfrângând candidați din cele două partide cele mai bine reprezentate ale țării.
Premierul român Marcel Ciolacu, de la Partidul Social Democrat (PSD), și fostul prim-ministru liberal Nicolae Ciucă, din Partidul Național Liberal (PNL), au terminat pe locurile trei și respectiv cinci. De la căderea comunismului în 1989, candidații PSD și PNL au dominat de obicei al doilea tur al alegerilor. Georgescu se va confrunta acum cu candidatul pro-Uniunea Europeană și reformist al partidului USR, Elena Lasconi, în turul doi din 8 decembrie.
Victoria lui Georgescu este prezentată ca o altă reușită pentru un politician simpatizant al președintelui rus Vladimir Putin, alături de Viktor Orbán din Ungaria, Robert Fico din Slovacia și partidul Visul georgian din Georgia. Georgescu și-a exprimat în mod deschis admirația față de Putin, a participat la conferințe alături de gânditorul naționalist rus Aleksandr Dughin și a criticat politicile Vestului și ale NATO față de Ucraina și regiune. Deși în campania sa sunt prezente elemente de retorică pro-rusă și anti-occidentală — făcând apel la oboseala generalizată față de război în România și în întreaga Europă — există implicații mai largi de luat în considerare.
Puterea rețelelor sociale în alegerile moderne
Campania lui Georgescu subliniază puterea rețelelor sociale în alegerile moderne și riscurile potențiale pentru integritatea democratică. Activitatea sa de ultim moment, foarte eficientă pe TikTok și alte platforme, a ajuns la un public mai larg, în special la tineret. Deși acest lucru poate fi celebrat pentru extinderea angajamentului politic, rămân îngrijorări legate de finanțarea campaniei și de veridicitatea acestor eforturi. Au fost ridicate acuzații de finanțare rusească și activitate de boți — asemănătoare cu problemele apărute în alegerile recente din Moldova — care au ridicat întrebări privind ingerințele externe și corectitudinea electorală.
Populismul prosperă în climatul politic global actual, alimentat de temeri legate de imigrație și de efectele persistente ale crizei costului vieții post-COVID. Campania lui Georgescu, asemenea MAGA în Statele Unite, rezonează cu alegătorii deziluzionați care se simt ignorați de partidele tradiționale. Mesajul său combină naționalismul cu o doză de xenofobie, apelând la electoratul conservator social și economic afectat.
Ascensiunea lui Georgescu reflectă o tendință globală mai largă de pierdere de teren a partidelor aflate la guvernare, de la președintele american Joe Biden și Partidul Democrat din Statele Unite, până la Congresul Național African (ANC) din Africa de Sud și Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP) al lui Recep Tayyip Erdogan din Turcia și Partidul Bharatiya Janata (BJP) al lui Narendra Modi din India. În România, PSD și PNL se confruntă cu provocări fără precedent, reflectând dificultățile cu care se confruntă partidele aflate la guvernare în alte democrații.
Politicienii liberali din democrațiile vestice ar putea supraestima susținerea publică pentru reformele progresiste. În țări social conservatoare precum România, campaniile care pun accent pe „valorile tradiționale” câștigă adesea teren prin opoziția față de politicile liberale, în special cele legate de drepturile LGBTQ+. Putin și figuri similare exploatează această divizare, prezentându-se ca apărători ai tradiției, în timp ce maschează practici autocratice și cleptocratice. În România, mulți alegători din mediul rural percep UE atât ca o sursă de fonduri, cât și ca un promotor al unor politici sociale liberale care intră în conflict cu valorile lor.
Nu este totul pierdut pentru forțele pro-UE
În ciuda succesului din primul tur al lui Georgescu, nu este totul pierdut pentru forțele pro-UE din România.
În primul rând, Georgescu a obținut doar 23% din voturi în primul tur. Chiar și dacă voturile candidatului naționalist George Simion ar fi adăugate, totalul său ar rămâne sub pragul de 50%+1 necesar în turul al doilea. Între timp, candidații pro-UE au primit împreună 58% din voturile primului tur. Majoritatea partidelor au susținut-o pe Lasconi, și este probabil ca și conducerea PSD să o sprijine, dorind să mențină accesul la fonduri structurale substanțiale din UE.
În al doilea rând, România este cel mai mare beneficiar net de fonduri europene, cu peste 83 de miliarde de euro (87,4 miliarde de dolari) alocate în cadrul bugetului 2021-2027. Aceste fonduri reprezintă 3-4% din PIB-ul anual al României, acoperind deficite bugetare semnificative. O președinție Georgescu ar putea pune în pericol aceste fluxuri, așa cum s-a întâmplat în Ungaria cu Orbán. Alegătorii români ar putea ezita să pună în pericol stabilitatea economică sprijinind un astfel de candidat.
În al treilea rând, istoria României — alianța sa cu Germania nazistă în al Doilea Război Mondial, urmată de decenii de control sovietic — a lăsat răni adânci. Deși Georgescu face apel la o bază conservatoare, majoritatea românilor rămân reticenți față de Rusia. Victoria recentă pro-UE din Moldova într-o alegere similară sugerează că un rezultat comparabil este posibil și în România.
Și, în sfârșit, sistemul parlamentar-prezidențial al României limitează autoritatea președintelui. Fără o bază de partid solidă, Georgescu este puțin probabil să domine alegerile parlamentare, ceea ce va duce probabil la un legislativ fragmentat. O coaliție pro-UE rămâne calea cea mai viabilă pentru o majoritate stabilă, asigurându-se astfel că orientarea vestică a României va persista, chiar dacă Georgescu va câștiga președinția. conchide analistul în Kyiv Independent.