Premierul francez Manuel Valls îşi anunţă oficial candidatura la alegerile prezidenţiale

Manuel Valls FOTO AP/SIPA

Premierul francez Manuel Valls a anunţat oficial că va demisiona pentru a candida la alegerile prezidenţiale de anul viitor, relatează AFP.

“Mă aflu aici, la Evry, în oraşul meu, cel al familiei mele, al copiilor mei, oraşul meu de suflet. Un oraş intens, de care te ataşezi, tânăr, popular. Acest oraş unde se vorbeşte întotdeauna direct. Acest oraş care este o şcoală a vieţii (…). Da, sunt candidat la preşedinţia Reublicii”, a spus premierul în discursul rostit în faţa a circa 100 de susţinători.

El i-a transmis lui Francois Hollande “emoţia, afecţiunea” sa şi a anunţat că marţi îşi va depune demisia.

“A venit momentul să merg mai departe în angajamentul meu. Simţul statului mă face să consider că nu mai pot fi premier şi, în acelaşi timp, candidat. Voi demisiona mâine (marţi – n.r.), pentru că vreau, cu toată libertatea, să le propune francezilor o cale”, a adăugat Valls.

El a explicat că a decis să candideze pentru că Franţa trebuie să aibă greutate într-o lume nouă, marcată de ameninţarea teroristă şi de ascensiunea extremei-dreapta. “Vreau o Franţă independentă, lipsită de flexibilitate în ceea ce priveşte valorile sale”, a precizat el.

“Extrema-dreaptă este la uşa puterii. Programul său ar distruge oamenii săraci şi pensionarii. Ne-ar face să ieşi din Europa şi din istorie. Ţine de noi toţi să o înfrângem”, a subliniat el.

“Vreau să mă lupt cu dreapta, cu candidatul său, cu programul său, cu reţetele sale vechi din anii ’80, care ne prezintă drept un avans un regres social generalizat”, a insistat premierul.

Valls a explicat, însă, că a decis să candideze şi ca o formă de revoltă. “Sunt revoltat în sinea mea să stânga este descalificată la prezidenţiale”, a precizat el.

Anunţul premierului vine după finalizarea alegerilor primare ale dreptei franceze, care l-au declarat câştigător pe Francois Fillon.

Alegerile prezidenţiale franceze vor avea loc în două tururi separate, programate pentru aprilie şi mai 2017.

Socialiştii francezi vor organiza în luna ianuarie alegerile primare pentru a-şi desemna prezidenţiabilul.

Manuel Valls, politicianul care pune sub semnul întrebării principiile clasice ale stângii

Premierul Manuel Valls, considerat drept un distrugător de tabuuri ale stângii, cu discursul său procompanii şi cu pledoariile sale pentru o laicitate strictă, provoacă o oarecare crispare în propria tabără, dar le poate deschide calea socialiştilor către voturile de centru, relatează AFP.

Născut spaniol pe 13 august 1962 şi devenit cetăţean francez la 20 de ani, Valls, o persoană foarte ambiţioasă, cu un temperament impulsiv, se pregăteşte activ de câteva săptămâni să intre în cursa pentru Elysee, cu preţul unui conflict intens cu preşedintele Francois Hollande, căruia a jurat să îi fie loial.

El a mărturisit că visează de ani de zile la cea mai înaltă funcţie în stat. Credea că va avea şanse abia în 2022, însă calea îi este deschisă acum, după ce şeful statului a anunţat că nu va candida pentru un al doilea mandat.

Valls este perceput ca un politician de stânga reformator – în 2007 voia să schimbe numele Partidului Socialist, pe care îl considera depăşit – şi-a schimbat recent discursul cu unul mai moderat. Dacă în urmă cu câţiva ani vorbea de “două stângi ireconciliabile”, mărturisea “iubesc companiile” în faţa patronatului sau era de acord cu interzicerea burkini de către primarii de dreapta, el îşi îndeamnă în prezent tabăra să se unifice, o condiţie esenţială pentru a câştiga primarele socialiste din ianuarie.

Înainte de primele primare deschise ale stângii, în urmă cu cinci ani, din care a fost eliminat, el îşi afişa cu transparenţă ambiţiile: nu se pune problema să “observ loja prezidenţială din orchestra în care ar trebui să stau să îmi aştept rândul”.

În 2012, Valls, care a luptat singur mult timp pentru o revoluţie în domeniul securităţii, a obţinut Ministerul de Interne, datorită unei apropieri de Hollande în cursul campaniei. În această calitate, el şi-a consolidat stilul marţial şi imaginea de mână de fier, sporindu-şi popularitatea – uneori mai degrabă în rândul electoratului de dreapta, decât de stânga.

Hiperactivitatea sa, comunicarea foarte bine pusă la punct, ambiţia sa a făcut de multe ori să fie comparat cu Nicolas Sarkozy, ceea ce îl enervează pe premier, o personalitate temperamentală, dar nu ranchiunoasă.

Privirea sa adesea dură, replicile seci şi grimasele frecvente îi conferă imaginea de politician crispat, scrie AFP. “Valls înseamnă stânga cu lovituri de ciocan”, a glumit la un moment dat un apropiat al lui Martine Aubry.

După eşecul de la alegerile locale, el a reuşit să obţină Matignon (Ministerul de Interne – n.r.) în aprilie 2014, evacuându-l pe discretul Jean-Marc Ayrault. “Un lider trebuie să ştie să conducă, deci eu conduc”, spunea Valls la scurt timp după aceea.

După sosirea sa, ecologiştii s-au retras din Guvern, denunţând, printre altele, declaraţiile sale privind romii. Fostul primar din Evry nu dă, însă, prea mare importanţă criticilor şi atacurilor şi începe să aplice cu stricteţe noua linie “pro-business” a preşedintelui Francois Hollande, ce include reduceri de taxe pentru companii şi reforme pe piaţa muncii.

Pe parcursul celor doi ani la conducerea Ministerului de Interne, Valls a dus la numeroase demisii în rândul aliaţilor: în 2014 s-au retras miniştrii Arnaud Montebourg (ministrul Economiei) şi Benoît Hamon (ministrul Educaţiei), după ce au criticat politica economică a lui Hollande. Cei doi îl vor înfrunta pe Valls în primare.

În ianuarie 2016 şi-a dat demisia şi ministrul Justiţiei, Christiane Taubira, şocată de proiectul – abandonat în cele din urmă – de retragere a cetăţeniei persoanelor condamnate pentru terorism.

În toamnă, a fost îndepărtat din Guvernul şi Emmanuel Macron, fost apropiat al preşedintelui, care a preferat să se lanseze solo în cursa pentru Elysee.

Majoritatea sa în Parlament, fragilizată de aceste “trădări”, după cum le-a perceput Valls, a reuşit să impună cu greu două legi cruciale pentru Guvern: aşa-numita lege Macron (legea salariului minim) şi legea muncii, care a dus la un conflict social profund şi la manifestaţii importante.

Alegerile locale au alternat între înfrângeri şi victorii la limită pentru socialişti, într-o ţară bulversată de atentate teroriste, care îl marchează profund pe Manuel Valls, tată a patru copii, care mărturiseşte că “doarme prost”.

Născut la Barcelona, din mamă cu dublă cetăţenie, elveţiană şi italiană, şi din tată catalan, el şi-a petrecut toată viaţa adultă în politică.

După ce a studiat pentru scurt timp Istoria, el a devenit asistent parlamentar la 23 de ani, după care a lucrat pentru premierul reformator Michel Rocard (1988-1991), apoi pentru un alt locatar al Matignon, Lionel Jospin (1997-2001).

În 2001, este ales deputat de Evry, apoi deputat.