Povestea ţiganilor din Balcani: „Mai bine ilegal în Germania, decât invizibil în Serbia“
0
De când Uniunea Europeană a permis călătoriile fără viză pentru sârbi şi macedoneni, au crescut şi solicitările de azil politic din partea ţiganilor din Balcani. În ciuda dificultăţilor, Germania rămâne ţara făgăduinţei pentru cei care trăiesc în mahalalele din Skopje şi Belgrad.
Până în octombrie 2012, aproape 4.000 de macedoneni au completat o cerere pentru a obţine azil politic în Germania: de cinci ori mai mulţi ca anul trecut. Din Serbia au fost aproape 7.000 de aplicanţi, în majoritate romi, din vara asta până în prezent.
Pentru Orhan, scrie cotidianul german „Der Spiegel", drumul spre Germania începe într-un internet café de pe o străduţă din cartierul ţigănesc Şutka, situat în partea de nord a capitalei macedonene Skopje. Alături de el, Fatima, sora lui, stă în faţa unui monitor, aşteptând să aibă primul ei contact cu Germania. Biletul ei spre oraşul Düsseldorf este viitorul ei soţ, pe care-l vede pentru prima oară prin intermediul webcamului.
Aşa speră Fatima şi familia ei să scape din Şutka, capitala neoficială a comunităţii rome din Europa.
Câţiva dintre ţiganii din Şutka au lucrat, în anii '90, ca zilieri în oraşe germane. Mulţi erau refugiaţi care au căutat azil politic în Germania în timpul războiului din Iugoslavia. Deşi au fost deportaţi la sfârşitul războiului, mulţi încă au prieteni şi rude în Germania, ţara care pentru ei este o promisiune de prosperitate şi de o viaţă mai bună, scrie „Der Spiegel".
Orhan spune că dacă mariajul aranjat merge bine, străinul va veni în Şutka şi o va lua pe Fatima la Düsseldorf. Viitorul său cumnat, explică Orhan pentru „Der Spiegel", va plăti biletele de autocar şi pentru restul familiei. Când toţi cei şapte membri ai familiei vor ajunge în Germania, tot el va fi cel care cere azil politic pentru ei. „Cei care încearcă să facă totul pe cont propriu fac prea multe greşeli", se justifică Orhan.
Germania, mai aproape de Serbia, dar mai inaccesibilă
Cartierele ţigăneşti din capitala Serbiei sunt cu 450 de kilometri mai aproape de Germania, decât Macedonia, însă pentru cei care locuiesc acolo ţara pare mult mai îndepărtată. În Antena, o tabără ilegală din Belgrad, nu există internet şi nici Skype, iar rezidenţii nu au nicio rudă în Germania. Din această cauză, nu există nimeni care să le arate cea mai bună cale de a ajunge acolo.
Într-un astfel de loc l-au întâlnit jurnaliştii germani pe Asim, un tânăr în vârstă de 25 de ani. Nu are acte de identitate şi nici măcar certificat de naştere. Asta înseamnă că nu poate lucra, nu beneficiază de ajutor social şi nici de alocaţie pentru copii. Câteva cauciucuri de maşină îi susţin acoperişul barăcii în care locuieşte cu soţia şi cu fiica lor în vârstă de şase luni, care poartă scutece făcute din şerveţele adunate de Asim din gunoaiele locuitorilor Belgradului.
Liber în UE
De la sfârşitul lui 2009, cetăţenii Macedoniei şi ai Serbiei nu mai au nevoie de vize să intre în Germania, aşa că pentru cei mai săraci din cele două state această veste este portiţa lor de scăpare din mizerie.
Mai puţin de un procent din cererile pentru azil înaintate de macedoneni şi sârbi sunt acceptate. Dar continuă să plece în Germania şi îşi doresc să rămână acolo.
Fiecare dintre ei are propria strategie pentru a ajunge să aibă o viaţă mai bună în Germania. Orhan din Macedonia vrea să-şi trimită sora înainte. Asim din Serbia plănuieşte să se avânte în necunoscut. Unii sunt săraci şi fără speranţe de viitor şi se duc în Germania pentru că ştiu că e o ţară bogată. Alţii se duc acolo pentru că nu-şi mai suportă traiul.
Visul de ieşire din sărăcie
Un bilet de autocar din Macedonia până în Franţa costă 27 de euro, iar o călătorie până la Düsseldorf ajunge până la 120 de euro, chiar dacă distanţa e mai mică.
Orhan explică pentru „Der Spiegel" că cererea determină preţul şi că Germania are o reputaţie mai bună printre cei 40.000 de locuitori ai cartierului Şutka.
Spre deosebire de locuitorii cartierului din Belgrad, oamenii din Şutka sunt foarte bine informaţi despre sistemul nemţesc de ajutor social. Ştiu cât de generoase sunt alocaţiile pentru copii şi au auzit despre spitale şi şcoli. Ştiu şi că cei care solicită azil au început să primească bani încă din luna august.
Un ghetou abandonat
Pentru Orhan, Şutka este cel mai mare ghetou al Europei, un loc unde oamenii trăiesc marginalizaţi, fură şi se droghează. Un loc unde apa, pentru o întreagă stradă, provine dintr-un singur furtun verde. Unde dacă un om este lovit de o maşină stă în faţa casei cu piciorul zdrobit aşteptând o ambulanţă care nu vine. Cartierul nu are spital sau departament de pompieri, iar poliţia nu-şi prea face apariţia. Şutka supravieţuieşte datorită biroului „Western Union" din piaţa principală, de unde locuitorii îşi ridică banii trimişi de rudele din Germania, sau, câteodată, din Italia sau Elveţia.
Orhan mai primeşte din când în când bani de la rude. Uneori 50 de euro, alteori chiar şi 70 de euro. Dar, ca mulţi dintre prietenii săi, Orhan este şomer. „Lucrez la particular", spune el pentru „Der Spiegel". Este modul lui de a spune că lustruieşte maşini timp de 12 ore pe zi, la o spălătorie, pentru a câştiga 5 euro sau că strânge 300 de sticle de plastic ca să câştige 4 euro. Atunci când a vizitat oraşul german Paderborn, cu câteva luni în urmă, a lustruit maşini pentru 50 de euro pe zi.
„Mai bine ilegal în Germania decât invizibil în Serbia“
Poveştile despre Germania spuse de cei care au fost acolo sunt cele care îi conving şi pe alţii să-şi încerce norocul. Asim, din ghetoul sârb, a fost încurajat de una dintre aceste poveşti.
În urmă cu câteva zile a primit cartea de vizită a unui sârb de etnie romă care trece oamenii ilegal peste graniţă, chiar şi pe cei fără acte. Călătoria spre Germania l-ar costa pe Asim 680 de euro: 200 pentru el şi pentru soţie, 80 pentru fetiţa de şase luni şi 400 pentru a mitui grănicerii sârbi. „Orice este mai bine decât să te târăşti aici în mizeria celorlalţi", spune Asim pentru „Der Spiegel". „Mai bine să stai ilegal în Germania decât să fii invizibil în Serbia“.
De când şase miniştri de Interne ai Uniunii Europene s-au plâns de creşterea cererilor de azil din partea macedonenilor şi a sârbilor, guvernele din ţările balcanice sunt îngrijorate că-şi vor pierde drepturile la liberă circulaţie. Din acest motiv, s-au asprit şi controalele la graniţele Serbiei.
Visurile despre Germania nu sunt spulberate
În Antena, însă, planurile de plecare nu au fost întrerupte. Asim vrea să plece în decembrie. Spune că îi va putea plăti pe contrabandişti în rate, atunci când va ajunge în Germania şi va începe să primească bani de la guvern.
Nici cei din Şutka nu au renunţat la planurile lor de călătorie. Orhan are motive să creadă că va putea părăsi în curând cartierul. Străinul din Düsseldorf a trimis un mesaj prin care spunea că îi place Fatima şi că va veni în Macedonia să o ceară de soţie.
Fatima, însă, nu e mulţumită de viitorul ei soţ: „E atât de gras!", se plânge ea. Dar ştie că este cel mai bun lucru care i se putea întâmpla ei şi familiei sale. Orhan spune că vor cere 5.000 de euro pentru Fatima, pentru că este încă virgină. Iar dacă noul ginere decide să nu ajute familia să ajungă în Germania, se vor ocupa ei de tot. Orhan spune că e timpul să scape din Şutka şi să se întoarcă acasă, în Germania.
Se încarcă comentariile...
