Politico: Cum a jucat Germania ruleta rusească şi a pierdut

Faptul că directori de top, de la companii atât de variate precum Volkswagen şi Metro au fost dispuşi să interacţioneze cu Putin subliniază o realitate importantă, deşi adesea trecută cu vederea, despre legăturile comerciale complicate ale Germaniei cu Rusia: ele implică mult mai mult decât doar gaze naturale, scrie Politico.

O ţesătură complicată formată în decenii, aceste relaţii sunt tot mai mult reexaminate. Acestea se văd în faptul că  Berlinul tinde din nou să frâneze alte sancţiuni, precum embargoul propus asupra petrolului şi gazului. De interes special este rolul companiilor mari din Germania în împiedicarea eforturilor de a contracara agresiunea rusă.

În afară de petrol şi gaz, afacerile Germaniei cu Rusia se întind pe o plajă largă, de la maşini Mercedes la Musli. În valoare de 60 de miliarde de euro, anul trecut, au adus Rusia în postura de a fi cel mai mare partener comercial postsovietic al Germaniei din afara UE, o realizare impresionantă ţinând cont de faptul că Rusia este supusă sancţiunilor occidentale din 2014.

În 2016, la întâlnirea cu reprezentanţii companiilor germane la Kremlin, Putin observa: „aţi făcut mereu cât aţi putut pentru a sprijini legăturile comerciale şi economice germano-ruse, adăugând: „în ciuda problemelor cunoscute”. La scurt timp, Rusia era acuzată că ţinteşte civili în Siria. Anterior, Rusia anexase Crimeea şi alimentase un război separatist în estul Ucrainei.

Mergeţi spre est

La originea eforturilor susţinute ale Germaniei de a face comerţ cu Rusa se află „Comitetul de Est” care funcţionează ca o asociaţie de comerţ, o iniţiativă economică regională pentru 29 de ţări din ţări din Europa centrală şi de est, Caucazul de sud şi Asia Centrală.

De la fondarea sa în anii 1950, a fost aripa de lobby a mediului de afaceri german în estul Europei, fiind creată în numele lui Ludwig Erhard, ministrul german ale economiei, cel care a gestionat revitalizarea economiei post-război.

În timp ce Germania căuta să se ridice din ruinele celui de-al Doilea Război Mondial, liderii au văzut oportunităţi economice în noul bloc estic şi dincolo el. Primele sale acorduri comerciale au fost cu România şi China. În anii 1970, a jucat un rol principal în negocierea contractelor privind gazele cu URSS.

După căderea Zidului Berlinului, „Mergeţi către Est” a devenit lozinca industriei germane, în timp ce inginerii ce împingeau motoarele economiei cautau asiduu noi pieţe şi mână de lucru calificată ieftină. 

Şi motoarele au pornit în forţă: comerţul cu fostul bloc estic a explodat, transformând regiunea şi având în frunte Polonia şi Republica Cehă.

Cu o populaţie de 144 de milioane oameni şi de patru ori mai mare decât UE, Rusia a fost însă Sfântul Graal pentru Germania, şi mai recent o licoare otrăvită.

Relaţiile cu Rusia au fost mult timp descrise ca obligaţie istorică a Germaniei după ce URSS a pierdut peste 25 de milioane de cetăţeni în al Doilea Război Mondial. Dar şi motivul din spatele politicii „Wandel durch Handel” prin care se spera că adâncirea cooperării economice va schimba perspectiva societăţilor autoritare.

Cu creşterea investiţiilor, disponibilitatea companiilor germane de a omite oprimarea Moscovei a propriilor cetăţeni şi agresiunea asupra statelor vecine arată că există şi un motiv material în spatele acestui devotament,scrie Politicp.

Comerţul cu Rusia de doar 2.3% nu pare important în marea schemă al lucrurilor, dar explică atracţia Rusiei ca promisiunea următorului proiect major, unde nemţii să ajungă primii.

Prezenţa în Rusia creează pentru viitor posibilitatea deschiderii directe către Asia, realizând fantezia unui spaţiu economic eurasiatic fără oprelişti.

După ascensiunea fostelor ţări din Pactul de la Varşovia la UE la începutul anilor 2000, Comitetul Estic - ce include prin cei 350 de membri, gigantul de inginerie Siemens şi de gaz Linde - şi-a concentrat eforturile în a ajuta companiile germane să intre pe piaţa din Rusia.

De cealaltă parte, cu o economie delapidată Rusia avea nevoie de aparatura şi ingineria sofisticată din Germania. De la producătorul de detergenţi casnici Henkel la producătorii de automobile BMV şi Mercedes, companiile germane s-au instalat în Rusia. Potrivit Bundesbank, investiţiile germane au ajuns la circa 25 de miliarde de euro. În ciuda sancţiunilor occidentale, companiile germane au câştigat bine.

Avântul investiţiilor a fost tăiat după ce Putin a invadat Ucraina prima dată, în 2014. De la 81 de miliarde de dolari în 2012, ca urmare a sancţiunilor, comerţul cu Rusia a scăzut la 48 de miliarde în 2016. Exporturile germane reprezentau aproape jumătate din volumul de schimburi, în timp ce importurile de gaz din Rusia erau circa o treime.

Apărătorii occidentali ai Rusiei

Acest declin dramatic poate explica de ce directorii companiilor germane au devenit unii dintre cei mai vocali apărători occidentali ai Rusiei. 

La doar câteva zile după anexarea Crimeii, directorul executiv al Siemens ,Joe Kaeser, un obişnuit al Comitetului Estic a mers la Moscova să se întâlnească pe Putin.

De la primele sancţiuni asupra Rusiei, după doborârea cursei malaysiene, rezistenţa Germaniei faţă de altele a devenit palpabilă.

În 2015, după ce UE a decis extinderea sancţiunilor,preşedintele de atunci al Comitetului Estic, Eckhard Cordes, declara că „ar fi dorit să vadă mai mult curaj din partea liderilor UE să meargă spre Rusia”.

În 2016, când ruşii bombardau în Siria, noul preşedinte Wolfgang Büchele cerea oprirea sancţiunilor: „Trebuie să ajutăm să scoatem Rusia din izolare”. 

Comitetul Estic a fost promotorul puternic al gazoductului Nord Stream 2. În 2020, când opozantul Alecsei Navalnîi era otrăvit, Comitetul avertiza asupra unor sancţiuni suplimentare:„Nu putem permite ca acest caz să evolueze într-o tensionare pe termen lung a relaţiilor bilaterale care să constrângă şi mai mult legăturile economice între Germania şi Rusia.

„Dragă Serghei”

Un alt avanpost important al Comitetului Est a fost şi Conferinţa de Securitate de la Munchen unde şi-a folosit vasta reţea pentru a promova agenda pro-rusă. Deşi un forum de securitate pentru alianţa occidentală, aceasta a încercat încă de la sfârşitul Războiului Rece să încurajeze un dialog aprofundat cu Rusia.

De regulă Moscova trimite o delegaţie numeroasă la Conferinţă, compusă din oficiali guvernamentali între care ministrul de externe Serghei Lavrov şi directori de companii proeminenţi precum Alecsei Mordaşov, preşedintele şi acţionarul principal al Severstal, cea mai mare companie minieră şi de oţel a Rusiei. Mordaşov are o avere de aproape 30 de miliarde de dolari, potrivit Forbes.

Membri importanţi ai Comitetului Estic - Siemens, Linde, BASF, Allianz şi Deutsche Bank - au fost afiliaţi Conferinţei de la Munchen.

Fostul director Siemens este preşedintele consiliului consultativ al Conferinţei.

 De altfel, legăturile dintre Comitetul Estic, MSC şi sponsorii Conferinţei sunt atât de strânse că nu se poate spune unde încep şi se termină, iar viziunea lor despre Rusia este identică.

„Viziunile cu privire a cooperarea strategică cu Rusia merită mai multă atenţie”, a scris în 2018 Wolfgang Ischinger, preşedintele îndelungat al MSC. În acelaşi an, acesta l-a prezentat pe ministrul rus ca „Dragă Serghei” la conferinţă şi a cerut liberalizarea vizelor pentru ruşi: „Ucrainenii se bucură de acest privilegiu, de ce nu i-am include şi pe ruşi?”