Pe piaţa politică din Polonia, primele semnale privind îndepărtarea de actuala formulă iliberală
0
La începutul acestei luni, un sondaj naţional organizat de CBOS arăta în mod foarte clar că percepţiile politice ale electoratului sunt pe cale să se schimbe în profunzime, cu doar 30% dintre repondenţi apreciind că situaţia în ţară este una bună şi, atenţie, 54% spun că situaţia este proastă - aşa cum se relatează ThefirstNews în ediţia din 18 martie, reluând analiza apărută în foarte serioasa Agenţie poloneză de presă (PAP).
"În comparaţie cu luna februarie, răspunsurile optimiste au fot în scădere cu 2%, iar cele pesimiste au rămas neschimbate. Creşte cu 2 puncte procentuale (până la 16%) numărul celor care nu au niciun fel de părere asupra situaţiei naţionale...Numărul celor care cred că situaţia naţională se va îmbunătăţi în următorul an reprezintă 19% din populaţie (în scădere cu 25 faţă de luna februarie, iar 32% cred că situaţia va rămâne neschimbată (în creştere cu 2% faţă de luna precedentă). 38% dintre repondenţi sunt de părere că situaţia va fi mai proastă (1% mai puţin ca luna trecută). Din totoalul repondenţilor, un procentaj de 11% nu au exprimat o opinie asupra acestui subiect".
Se poate ca, începând de acum, partidele politice la putere în Polonia să începă să deconteze seria de nemulţumiri populare de tipul protestelor de masă privind legea inumană de tip totalitar care urmăreşte restrângerea dreptului la avort. Sau împotriva a ceea ce este reintroducerea din ce în ce mai accentuată a influenţei şi acţiunii directe a Bisericii în ceea ce fusesese odinioară declarat drept un stat laic modern. Sau poziţiile extreme împotriva minorităţilor sexuale sau migraţiei, demersurile poloneze fiind socotite de instituţiile europene ca încălcând legislaţia UE în domeniu. Nemaivorbind despre încercarea reuşită de a-şi subordona total zona justiţiei, în ciuda apelurilor şi condamnărilor severe venite din partea tuturor partenerilor europeni.
Se poate ca despre asta să fie vorba?
Sigur că şi toate aceste variabile îşi vor avea loc în ceea ce pare să fie începutul unui decont în relaţiile între guvernul polonez şi propria sa populaţie. Îi priveşte. Dar, în opinia mea, altceva ar putea fi relevant şi justifica acest început de reglare de datorii mai vechi şi mai noi. Cred că elementul determinant este apropierea marii Conferinţe asupra viitorului Europei, cea unde Statele Membre îşi vor prezenta opţiunile şi viziunea asupra reglementărilor şi componentelor comune ale viitoarei entităţi. Nu este vorba despre schimbarea Tratatelor. Sau, cel puţin, nu încă. Dar organizările de acum sunt prea multe, prea complicate şi va fi nevoie de reorganizarea pe un principiu de putere mai simplu: vor râmâne în circuitul competiţional cei care vor, pot şi au cu ce să facă asta.
Ideea centrală va fi - în lumina experienţelor actuale în perioada pandemiei - să se vadă dacă statele doresc realmente să meargă pe drumul unei unităţi de decizie care să le îndepărteze de coşmarul haosului şi neînţelegerilor de acum provocate de orgolii naţionale străvechi şi, pe fond, de dorinţa păstrării pârghiilor care să permită diferitele jocuri colaterale generatoare de tot felul de profituri. Dacă asta nu se va putea, se va ajunge destul de rapid la perspectiva dezastrului, cea care va consfinţi spaţii separate de cooperare între grpe de ţări europene aflate pe diverse cercuri concentrice. Sau, chiar pe cale de consecinţă, vom ajunge să ne refugiem în alianţe separate de dezvoltare care să devină mini formule economice şi militare, fiecare atârnate de o actuală sau fost mare putere care încearcă şi ea să supravieţuiască cum poate. În cazul spaţiului nostru, există voci care spun cât de interesantă ar fi alianţa celor din G4 (poate şi a velor mai săraci din Proiectul celor Trei Mări) în jurul Marii Britanii. Un fel de maxi-Brexit cu consecinţe totalmente imprevizibile.
Se poate aşa ceva? Sigur că da, oricum sunt puse în mişcare fabricile de mesaje în favoarea unor formule diferite de EXIT, inclusiv de RO-EXIT, cu argumentele pe care le ştiţi, acum copiate în limba română.
Dar îmi menţin impresia că, dincolo de jocul de propagandă (de alotfel cu atât mai important cu cât o ţară se apropie de o situaţie de criză majoră), interesele fundamentale sunt cu totul altele şi sunt determinate de viitoare hartă a circuitelor energetice europene. Raţionamentul de putere este simplu şi teribil de brutal. Pleacă de la întrebarea: cine va fi stăpânul supravieţuirii de facto a Europei, asigurând (dacă se poate integral) TOATE sursele de alimentare cu gaze?
Uitaţi ce este în joc: conductele din sistemele actuale versus presiunea americană de a înlocui existentul cu importul de gaze lichefiate din SUA, asumând în consecinţă o diferenţă importantă sau extrem de importantă de preţ, normal în corelaţie cu distanţa pe care trebuie transportate cu nave speciale, cu riscurile aferente. De aici înfruntarea de interese în jurul conductei Nord Stream 2.
În principiu, dacă ne ţinem de democraţie, decizia asta strategică ar trebui să fie una supusă fie unei foarte largi consultări naţionale, apoi oricum trecută prin Parlament sau unui referndum. Ar fi normal, zic, pentru că asumarea uneia dintre variante care să aibă un asemenea orizont de timp, decizie de securtiate naţională, va trebui să fie suportată de toate companbiile, de stat sau private, de toţi operatorii energetici din statele europene şi plătită nu din banii liderilor politici ci din fondurile contribuabililor tăcuţi, supuşi şi fără opinii. Dar oricum va fi dificil.
Dar cât de uşor ar fi, trăiţi, să construim rapid o nouă realitate, întru totul asemănătoare cu cea din timpurile fericite de odinioară în care singiura voce de luat în seamă era cea a statului, singurul proprietar legal. Ceilalţi erau demult la Canal. Respectarea rolului Parlamentului în luarea deciziilor strategice, diversificare proprietăţii, spargerea monopolurilor pentru a crea condiţii concurenţiale, adică prostiile alea de le învaţă copii şi politicenii?
Să vedem ce fac acum polonezii. Compania petrolieră de stat ORLEN intenţionează să achiziţioneze marele rival, compania LOTOS şi, totodată, PGNiG, echivalentul său în sectorul gazier. Cu alte cuvinte, piaţa va aparţine aproape în totalitate, oricum într-o proporţie decizivă, deciziei politice guvernamentale, în momentul actual statul deţinând 27,52 din PKN şi 71,88% din PGNiN. Era nevoie de o asemenea mişcare, spun adeptţii partidului de guvernământ PiS deoarece, din 2022, Polonia nu va mai achiziţiona gaze din Rusia, contracul actual cu GAZPROM, cunoscut drept Acordul Yamal, nemaifiind prelungit. Sursele alterenative fiind gazul din Norvegia şi LNG-ul din SUA. Este extins terminalul LNG de la Swinoujscine, iar construcţia Conductei Baltice şi aducerea terminalului FSRU în golful Gdansk demonstrează seriozitatea nouii direcţii asumate de Polonia.
Problemele însă se ţin lanţ căci există un scandal mediatic susţinut după publicarea în februarie de către Gazeta Wyborocza a Obajek Tapes care pun într-o poziie dificilă, denunţată procuraturii, acesta fiind prezumatul viitor personaj cheie al viitoarei construcţii, aliat apropiat al oficialilor din guvernul actual.
Povestea este foarte interesantă şi să vedem dacă merită să fie povestită, căci aşteptăm verdicul Comisiei Europene privind intenţia de fuziune care să nască un viitor conglomerat cu posibilă poziţie dominantă pe piaţa poloneză.
Între timp - şi asta poate schimba în profunzime mersul lucrurilor pe piaţa politică din Polonia, se anunţă revenirea în ţară, ca viitor lider al opoziţiei unite, a lui Donald Tusk, personaj care va fi susţinut cu totate forţele de către PPE în numele prestaţiei sale exemplare de fost prim ministru, apoi preşedinte al Consiliului European, acuzator şi adversar nemilor al politicilor iliberale ale lui Jaroslav Kacynski. În prima sa intervenţie pentru audienţa poloneză, a început deja ofensiva împotriva primului ministru Morawiecki care, destul de puţin experimentat în jocuri de nivel înalt, tocmai declarase, vizibil nervos de şirul de atacuri la adersa sa şi partidului de guvernâmânt conservator pentru un management ratat al crizei provocate de pandemie:. "Unii politicieni şi unele canale de presă atacă acţiunile guvernului în lupta împotriva epidemiei. Destul cu încăierările politice. Fac apel la opoziţie: dacă nu piteţi acţiona solidar cu guvernul, cel puţin nu agravaţi situaţia".
Cum ar fi putut oare Tursk, educat la şcoala bătăliilor europene, să nu replice pe Twitter?
"Am vorbit azi cu prim miniştrii din Croaţia, Austria, Lituania, Letonia, Bulgaria şi Slovenia şi domana preşedintă a Comisiei despre nevoia de duce împreună lupta împotriva virusului. Nimeni nu atacă opoziţia, medicii sau jurnaliştii. Ciudat rău".
De fapt, asta începe, adică solidarizarea marilor personalităţi europene cu Donald Tusk, cel care le-a fost lider şi care, din nou, într-o bătălie esenţială, poate să fie, simbolic, purtătorul de steag desemnat de UE?
Se încarcă comentariile...
