NATO în fața unei provocări majore: 35-50 de brigăzi suplimentare necesare pentru apărare împotriva Rusiei

NATO va avea nevoie de între 35 și 50 de brigăzi suplimentare pentru a-și realiza pe deplin noile planuri de apărare împotriva unui atac din partea Rusiei, a declarat o sursă militară, potrivit Reuters.

Sursa, care a vorbit sub protecția anonimatului, a refuzat să dezvăluie mai multe detalii despre planurile secrete..O brigadă constă din 3.000 până la 7.000 de militari , astfel încât formarea a încă 35-50 de astfel de unități ar fi o provocare considerabilă.

Într-un alt semn al amplorii provocării NATO, pe măsură ce își reînnoiește postura pentru a lua mai în serios amenințarea unui atac rusesc după invazia Ucrainei din 2022, o sursă de securitate a spus că numai Germania va trebui să-și multiplice de patru ori capacitățile de apărare aeriană.

La summitul de anul trecut de la Vilnius, liderii NATO au aprobat primele planuri majore de apărare ale alianței din ultimele trei decenii, iar oficialii au muncit de atunci pentru a transforma aceste documente în cerințe militare concrete. Săptămâna aceasta, liderii NATO vor primi o actualizare asupra acestor planuri la summitul de la Washington, care marchează cea de-a 75-a aniversare a Alianței de securitate transatlantică.

Solicitat să facă comentarii, un oficial NATO a spus că planificatorii militari ai alianței au identificat „cerințe detaliate pentru trupele și armele necesare pentru a apăra alianța”. „Apărarea antiaeriană și antirachetă, armele cu rază lungă de acțiune, logistica, precum și formațiunile mari de manevră terestră sunt printre prioritățile noastre principale”, a adăugat oficialul.

„NATO va stabili, probabil, ținte de capacitate mai exigente pentru aliați, pe măsură ce dezvoltăm forțe care ne pot implementa planurile și pot face față amenințărilor cu care ne confruntăm. Suntem încrezători că descurajarea noastră este și va rămâne puternică”, a declarat un oficial NATO.

Ministerul Apărării de la Berlin a refuzat să comenteze planurile de viitor ale NATO, deoarece acestea sunt clasificate. Acesta a spus că toți aliații au fost chemați să se coordoneze cu NATO în ceea ce privește cerințele de capacitate și că aceste eforturi se vor întinde până în anul următor.

Nu este clar de unde ar putea NATO să găsească personal suplimentar pentru cele 35-50 de brigăzi necesare. Aceștia ar putea transfera trupe din alte părți ale forțelor armate, ar putea recruta soldați noi sau ar putea combina aceste două metode.

Apărarea antiaeriană, deficit major

Apărarea antiaeriană reprezintă un alt deficit major identificat de planificatorii militari NATO, deoarece războiul din Ucraina a subliniat importanța acestor sisteme pentru protejarea infrastructurii esențiale, atât militare, cât și civile. Aceste sisteme sunt deosebit de importante pentru Germania, care este un centru logistic principal și o zonă strategică în cazul unui potențial conflict cu Rusia.

Germania dispunea de 36 de unități de apărare antiaeriană Patriot în perioada Războiului Rece, când era un stat de primă linie al NATO, și chiar și atunci avea nevoie de sprijin suplimentar din partea aliaților. În prezent, forțele germane au doar nouă unități Patriot, după ce au donat trei Ucrainei în urma invaziei ruse din 2022. Guvernul german a început să plaseze comenzi pentru sisteme Patriot și alte sisteme de apărare aeriană pentru a-și reface stocurile.

După Războiul Rece, mulți aliați NATO au redus numărul de unități de apărare aeriană pentru a reflecta evaluarea că în viitor ar trebui să facă față doar unei amenințări limitate cu rachete, provenind din țări precum Iranul. Această percepție s-a schimbat drastic odată cu invadarea Ucrainei de către Rusia, care i-a determinat pe aliații NATO să depună eforturi pentru a crește stocurile de muniție și pentru a aborda deficiențele sistemului de apărare aeriană.

Acordul privind primele planuri majore de apărare de la Războiul Rece, denumit „planuri regionale” de către NATO, a însemnat o schimbare fundamentală pentru alianța militară occidentală, care nu a văzut nevoia să elaboreze noi planuri de apărare la scară largă de zeci de ani, considerând că Rusia post-sovietică nu mai reprezenta o amenințare existențială.