Lecțiile războiului din Ucraina pentru forțele aeriene din NATO: Cum poate fi redusă amenințarea rusă
0Războiul purtat de Vladimir Putin împotriva Ucrainei oferă câteva lecții valoroase pentru Statele Unite și NATO în cazul în care s-ar confrunta cu o nouă agresiune militară în Europa.
Statele Unite și NATO trebuie să-și îmbunătățească metodele de contracarare a atacurilor aeriene, să-și asigure comunicații solide și toate capacitățile pentru a transfera imediat resurse în orice colț al Europei în conformitate cu doctrina americană de angajare agilă în luptă (ACE).
Aceste concluzii sunt surprinse de portatul The War Zone în urma unui dialog cu comandantul Forțelor Aeriene Americane în Europa, generalul James Hecker, în cadrul proiectului Defense Writers Group. Generalul Hecker le explică pe rând.
Cea mai importantă lecție
În opinia comandantului USAF, Statele Unite și aliații din NATO trebuie să găsească modalități de a depăși apărarea antiaeriană „robustă” a Rusiei. Rusia deține sisteme de apărare antiariană precum Buk-M3, Pantsir, S-300, S-400 și Tor-M1.
Potrivit generalului Hecker, multitudinea de sisteme de rachete sol-aer de ambele părți - Ucraina și Rusia - „a împiedicat (...) obținerea superiorității aeriene”.
„Așadar, aceasta este prioritatea mea numărul unu, inclusiv pentru NATO pe partea aeriană, și anume contracararea zonei anti-acces (A2AD). Am depus mult efort pentru a ne îmbunătăți abilitățile și a ne baza pe toți aliații pentru asta”, spune comandantul american. Mediul antiacces presupune acțiuni și capabilități, de regulă cu rază lungă de acțiune, vizând împiedicarea unei forțe adverse să intre într-o zonă operațională.
Generalul Hecker observă că Rusia s-a adaptat la un moment dat după ce a pierdut peste 75 de avioane militare la începutul războiului la scară lagră din Ucraina, declanșat de Vladimir Putin la 24 februarie 2022. Rusia s-a reorientat în special către drone de atac unidirecțional precum Shahed-urile primite din partea Iranului, dar și către rachete de croazieră și balistice lansate din spațiul său aerian sau de pe nave militare și submarine aflate în Marea Neagră. Rachetele balistice hipersonice S-7760 Kinjal (Kh-47), lansate de pe avioane de vânătoare MiG-31 modificate, au fost supărătoare pentru apărarea antiaeriană ucraineană, subliniază James Hecker.
Provocările puse de atacurile aeriene rusești asupra Ucrainei sunt un exemplu în timp real al motivului pentru care Statele Unite și NATO au nevoie de „un sistem integrat de apărare antiaeriană și antirachetă”, afirmă generalul american. „Încercăm să ne îmbunătățim capacitatea” în acest sens, dă asigurări el.
Generalul Hecker remarcă totodată că ucrainenii „s-au descurcat destul de bine” cu sistemele de apărare aeriană primite de la occidentali. Comandantul american nu a menționat vreun sistem anume, dar Ucraina a primit sisteme precum Patriot, NASAMS, IRIS-T SLM, SAMP/T, Crotale, Gepard etc.
Arrow-3, un sistem necesar în Europa
Comentariile lui James Hecker survin în contextul în care Statele Unite au aprobat vânzarea sistemului israelian de apărare antirachetă Arrow-3 către Germania. Această aprobare, catalogată drept „istorică”, permite desfășurarea în vestul Europei a unei capacități antibalistice despre care generalul american spune că este nevoie, deoarece statele europene caută tot mai mult să-și sporească rezistența la potențialele atacuri cu rachete balistice din Rusia.
Există, de asemenea, European Sky Shield Initiative, sau ESSI, un efort condus de germani pentru a crea un sistem european de apărare antiaeriană și antirachetă, notează The War Zone.
Unul dintre principalele motive pentru care Forțele Aeriene Ucrainene au reușit să rămână în luptă este capacitatea sa de a-și muta aeronavele prin țară și de a avea în continuare suficiente piste aprovizionate în așa fel încât să susțină operațiunile de luptă aeriană, precizează generalul James Hecker. Acest succces arată că Statele și NATO trebuie să-și intensifice eforturile ACE, insistă el.
ACE exista „cu mult înainte de începutul războiului dintre Ucraina și Rusia. A fost (conceput, n. red.) în principal ca răspuns la situația din Indo-Pacific, unde China dispune de multe rachete de croazieră (...) foarte capabile și lucruri de genul acesta. A trebuit să ne gândim la ceva încât să nu ne pierdem toate aeronavele la sol”, explică James Hecker.
Ucrainenii folosesc zilnic propria versiune de ACE. „Trebuie să ne asigurăm că putem fi la fel de competenți ca ei”, spune generalul american, în condițiile în care armele devin tot mai precise.
Restabilirea unor capacități din perioada Războiului Rece
„Ceea ce trebuie să facem acum este să ne dispersăm aeronavele pe diferite aerodromuri și, eventual, chiar și pe autostrăzi, precum Finlanda”, propune el.
James Hecker notează că Statele Unite aveau mai multe capacități în acest sens pe vremea Războiului Rece, când existau mai multe baze în Europa pentru aterizarea, mentenanța și reînarmarea avioanelor de luptă americane. Restabilirea acestei capacități este o prioritate, insistă el.
„Vom începe cu 20 până la 25” astfel de baze, care vor fi înzestrate cu echipamente specifice „oricărei aeronave”, afirmă generalul american, refuzând să vorbească despre poziționarea acestora.
„Vom lucra cu națiunile astfel încât să fim interoperabili pe diferite tipuri de aeronave, așa cum făceam acum 30-40 de ani”, adaugă el.
În sfârșit, dar nu în ultimul rând, Statele Unite și NATO au nevoie de comunicații mai solide, inclusiv în caz de atacuri cibernetice.
Cu toate că Statele Unite au încercat să-și canalizeze mai mult atenția către Pacific și potențialele amenințări reprezentate de China și Coreea de Nord, ultimele 16 luni de război din Ucraina constituie un memento dur că Europa încă necesită o atenție sporită și investiții necesare contracarării amenințărilor, conchide The War Zone.
Se încarcă comentariile...
