Industria Uniunii Europene este dependentă de importurile de materii prime din China

China este al doilea partener comercial al Uniunii Europene, după SUA. FOTO Reuters

Uniunea Europeană nu importă doar manufacturi din China, ci şi cantităţi însemnate din materiile prime catalogate drept „esenţiale” pentru industria UE. Totodată, Rusia este principalul furnizor pentru câteva dintre aceste materii.

Comisia Europeană a publicat în 2011 o listă a materiilor prime considerate esenţiale pentru industrie, care va fi revizuită o dată la trei ani. Acum, lista conţine 20 de astfel de materii prime. Ele sunt numite esenţiale atunci când o cotă ridicată a producţiei mondiale este concentrată în doar câteva ţări. Această concentrare este dublată, în multe cazuri, de epuizarea resurselor respective şi de rata scăzută a reciclării.  Raportul poate fi descărcat în format pdf.

China conduce detaşat în ceea ce priveşte atât producţia, cât şi exporturile mondiale de materii prime esenţiale. Însă raportul Comisiei Europene arată o tendinţă şi mai îngrijorătoare: China ocupă aceeaşi poziţie de frunte şi când vine vorba de alte 54 de materii prime despre care se crede că pot deveni esenţiale. 

„Europa este foarte dependentă de materii prime non-energetice pentru a susţine afacerile şi economia. Se estimează că 30 de milioane de locuri de muncă din UE sunt legate direct de accesul la materii prime”, se arată în raport. 

Raportul publicat acum de CE „ar trebui să ajute la impulsionarea producţiei europene de materii prime esenţiale şi să faciliteze lansarea unor noi activităţi miniere şi de reciclare”, transmite Comisia. „Mai mult, CE foloseşte această listă pentru a prioritiza necesarul şi acţiunile. Spre exemplu, lista este folosită ca argument atunci când se negociază acorduri comerciale, schimbarea reglementărilor comerciale şi promovarea inovaţiei şi cercetării”, se arată în comunicatul emis ieri de Executivul UE. 

Raportul vine într-un moment delicat pentru relaţiile comerciale dintre UE şi China. Între cele două există mai multe procese la Organizaţia Mondială a Comerţului pentru subvenţiile ilegale acordate de Beijing producătorilor chinezi. 

În 2011, pentru prima dată în istorie, UE a impus suprataxe pentru o categorie de produse de provenienţă chinezească, motivând decizia prin subvenţiile ilegale pe care Beijingul le acordă companiilor pentru a impulsiona exporturile acestora şi economia naţională.

În aceeaşi perioadă, Congresul SUA a început dezbaterile pentru promulgarea unei legi care să permită firmelor americane să ceară despăgubiri în cazul în care pot dovedi că au înregistrat pierderi din cauza cursului de schimb slab pe care Beijingul îl menţine forţat pentru yuan, moneda naţională, ceea ce reprezintă un atu important în exporturi.

În prezent, SUA şi China au mai multe procese una împotriva celeilalte la OMC. Cu toate acestea, China rămâne un partener comercial foarte important pentru ambele puteri vestice.

Pentru UE, China este al doilea partener comercial, după SUA. Valoarea schimburilor comerciale bilaterale se ridică la peste 428,3 trilioane de euro, dintre care aproape 300 de trilioane reprezintă produsele chinezeşti vândute în blocul comunitar. Însă, la fel ca în cazul SUA, şi pentru UE China reprezintă principalul stat din care importă. 

UE şi SUA lucrează în prezent la elaborarea unui tratat de liber-schimb. Acordul de liber schimb pe care liderii americani şi europeni vor să-l încheie va ajuta cele două blocuri vestice să lupte cu produsele ieftine importate din Asia. Mişcarea vine la mai bine de trei ani de când SUA şi UE au demarat procese ferme pentru descurajarea importurilor din China. De cealaltă parte, Beijingul se coalizează cu Rusia, cu care a încheiat mai multe parteneriate strategice.