Îmbunătăţirea apărării aeriene şi antirachetă în Europa de Est, extremă urgenţă pentru NATO, avertizează analiştii militari

FOTO Shutterstock

În faţa unei ameninţări aeriene tot mai mari din partea Rusiei, NATO trebuie să desfăşoare sisteme suplimentare de rachete sol-aer şi avioane în ţările de pe flancul estic, care în prezent nu au mijloace suficiente pentru a-şi proteja spaţiul aerian.

Membrii NATO au dreptate să se îngrijoreze că războiul Rusiei în Ucraina s-ar putea extinde la teritoriul NATO. Prezenţa militară sporită a Rusiei în Belarus, incluzând sisteme avansate de rachete sol-aer şi avioane, expun, de asemenea, Polonia şi statele baltice la un risc mai mare, scrie realcleardefense.com.

O capacitate credibilă de apărare aeriană necesită sisteme radar, rachete sol-aer, avioane de luptă, avioane de avertizare timpurie şi control şi comandă asociate.

Membrii NATO mai mici, cum ar fi Estonia şi Letonia, ale căror economii sunt aproximativ egale cu cea din Rhode Island, nu-şi permit sisteme sofisticate de apărare aeriană. Deşi desfăşurarile recente încep să umple golurile, un atac aerian rusesc ar putea încă să penetreze capabilităţile de pe flancul estic al NATO.

Putin caută punctele slabe

Pe măsură ce confruntarea dintre Rusia şi Occident se intensifică, Vladimir Putin va continua, cu siguranţă, să monitorizeze apărarea NATO pentru a-i depista punctele slabe. Nu ar trebui să găsească niciunul. Acest lucru va impune ca NATO să-şi îmbunătăţească în permanenţă poziţia de apărare antiaeriană şi antirachetă, începând chiar de acum notează realcleardefense.com . În faţa unei ameninţări aeriene tot mai mari din partea Rusiei, NATO trebuie să desfăşoare sisteme şi avioane suplimentare de rachete sol-aer în ţările de pe flancul estic, care în prezent nu au mijloace suficiente pentru a-şi proteja spaţiul aerian. O capacitate credibilă de apărare aeriană necesită sisteme radar, rachete sol-aer, avioane de luptă, avioane de avertizare timpurie şi control şi comandă asociate.

Capacitatea actuală de apărare aeriană a NATO în Europa de Est include 48 de avioane de luptă F-16 operate de Polonia, care, de luna trecută, găzduieşte şi mai multe avioane de luptă americane F-15.

România are 17 F-16 mai vechi, dar capabile, deţinute anterior de Portugalia. În plus, Estonia, Letonia şi Lituania operează o reţea radar comună, cunoscută sub numele de Reţeaua de Supraveghere şi Control a Spaţiului Aerian Baltic sau BALTNET. NATO se bazează pe acest sistem pentru a-şi asista aeronavele în timpul misiunilor de poliţie aeriană baltică, în care un număr mic de avioane de luptă din naţiunile NATO cu suficientă putere aeriană (cum ar fi Ţările de Jos, Franţa, Germania) patrulează pe cerul aliaţilor mai vulnerabili.

Aceste aeronave au fost deja susţinute de desfăşurarea a două baterii de rachete americane Patriot în Polonia şi vor fi întărite în continuare prin desfăşurarea de baterii de rachete germane Patriot în Slovacia.

Desfăşurarea de sisteme Patriot reflectă îngrijorarea transatlantică legată de faptul că statele membre est-europene ale NATO ar putea avea nevoie, în curând, de sisteme de rachete sol-aer mai avansate, pentru a face faţă ameninţării în creştere a Rusiei.

Noua desfăşurare a sistemelor Patriot din SUA pare menită să reducă decalajul până la finalizarea fazei unu, dar încă reprezintă doar un sfert din obiectivul final al Poloniei - o ţintă stabilită înainte ca Rusia să invadeze Ucraina.

De asemenea, sistemul Narew, un sistem de apărare aeriană cu rază scurtă de acţiune, din care Varşovia intenţionează să achiziţioneze 23 de baterii, a fost amânat cu şase ani şi nu este de aşteptat să fie finalizat înainte de 2025.

Apărarea antiaeriană a Estoniei şi cea a Letoniei sunt şi mai inadecvate. Ambele ţări menţin doar sisteme cu rază foarte scurtă de acţiune, portabile, cum ar fi Stinger.

Până în prezent, Lituania este singura ţară din Europa de Est care a achiziţionat un sistem modern de apărare aeriană, după ce a primit prima sa baterie de apărare aeriană cu rază medie de acţiune în 2020. Denumită Sistemul naţional avansat de rachete sol-aer (NASAMS), poate identifica în mod fiabil, ţinti şi distruge ameninţările aeriene ruseşti, inclusiv avioane de luptă, rachete de croazieră, elicoptere şi vehicule aeriene fără pilot.

NATO trebuie să consolideze ţările de pe flancul estic cu putere de foc suplimentară

Deoarece implementarea acestor programe durează ani de zile, NATO trebuie să consolideze ţările de pe flancul estic cu putere de foc suplimentară - acum. Din fericire, naţiunile mai bogate ale NATO au sisteme de apărare antirachetă capabile. Norvegia, Spania şi Ţările de Jos posedă mai multe baterii NASAMS. Francezii şi italienii au un sistem de apărare antirachetă SAMP/T capabil. Şi britanicii îşi înlocuiesc vechiul sistem Rapier cu sistemul de apărare aeriană Sky Sabre.

NATO sau Comandamentul European al SUA ar putea coordona desfăşurarea acestor diverse sisteme de apărare aeriană cu rază medie de acţiune, pentru a suplimenta sistemele Patriot cu rază lungă deja desfăşurate.

Aceste sisteme suplimentare ar putea fi desfăşurate în Polonia, Estonia şi Letonia, apoi înlocuite, cât mai repede posibil, cu sisteme nou fabricate sau capabilităţi alternative. Acest lucru ar reprezenta un sacrificiu temporar pentru ţările donatoare, dar ar reduce semnificativ ameninţarea cu rachete de croazieră la adresa flancului estic al NATO.

Mai multe avioane

În plus, aliaţii NATO trebuie să continue să trimită avioane în regiune. În timp ce naţiunile NATO au angajat până la 130 de avioane de vânătoare în Europa de Est, dacă se extinde criza, doar o fracţiune din flotă este în prezent desfăşurată. Şi cele 130 nu ar învinge în mod decisiv un atac concertat al forţelor aeriene ruse.

NATO ar trebui, de asemenea, să continue să angajeze elemente din flota sa de 14 avioane Boeing E-3A Airborne Warning & Control System pentru a patrula cerul, în timp ce ameninţarea sporită din partea Rusiei persistă. Eforturile de modernizare a acestei flote, pe termen mediu, inclusiv modernizarea motoarelor, echipamentelor de comunicaţii şi de reţea, ar trebui, de asemenea, accelerate.

Aceşti paşi ar oferi o apărare aeriană credibilă asupra teritoriului NATO şi ar demonstra angajamentul în faţa agresiunii ruse. Şi totul se poate face relativ repede.

În viitor, alianţa trebuie să acorde prioritate îmbunătăţirii apărării aeriene în Europa de Est. Aceasta ar trebui să se apropie de cantitatea şi să depăşească, totodată, calitatea armelor staţionate în Germania de Vest şi vecinii săi din NATO în timpul Războiului Rece.

Dacă forţele ruse vor continua să ocupe chiar şi o parte a Ucrainei sau să îşi opereze aeronavele din Belarus, graniţa de facto dintre NATO şi Rusia se va extinde, iar apărarea aeriană NATO va trebui să se adapteze pentru a acoperi un teritoriu mai vast. Eforturi similare au contribuit la descurajarea agresiunii sovietice în anii 1970 şi 1980. Se poate face la fel şi astăzi.