Expert de securitate american: Pivotul strategic la Marea Neagră - precursor al unui Plan Marshall 2.0?

Într-un nou editorial pentru cotidianul „Adevărul“, Harlan Ullman, consilier în cadrul Atlantic Council din Washington şi fost consilier pentru comandamentul suprem al forţelor NATO în Europa în perioada 2004-2016, abordează subiectul securităţii regiunii Mării Negre.

La Fulton, Missouri, la începutul lui 1946, Winston Churchill şi-a rostit faimosul discurs de la Wesrminster College afirmând că „de la Stettin, la Marea Baltică, până la Trieste, la Marea Adriatică, o cortină de fier a coborât în Europa“. Churchill se referea la acţiunile agresive ale Uniunii Sovietice de a-şi împinge controlul politic şi teritorial cât mai mult posibil spre Vest.

71 de ani mai târziu, la aproape două decenii de la implozia Uniunii Sovietice şi sfârşitul Războiului Rece, s-a ajuns la o eră a unei „lumi fără ordine“. Caracterizată în parte de o Rusie mult mai revitalizată, Europa are acum oportunitatea unică de a-şi întări securitatea militară oferită de NATO şi de a-şi întineri legăturile economice ale Uniunii Europene printr-o nouă iniţiativă.

Această iniţiativă ar putea fi contemplată ca un Plan Marshall 2.0, dar fără să fie necesară subscrierea guvernului american. Un articol de săptămâna trecută făcea referire la un pivot la Marea Neagră. Acesta de acum dezvoltă modul în care un astfel de pivot ar putea cataliza o versiune din secolul XXI a vechiului Plan Marshall pentru a dezlănţui vastul potenţial economic care există în Europa de la nord la sud şi de la est la vest. Un astfel de plan s-ar baza pe capitalul oferit de statele regionale, Uniunea Europeană, Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare, Banca Mondială şi alte instituţii financiare.

Unele dintre aceste idei vor fi discutate la reuniunea anuală Bucharest Forum, co-sponsorizată de Institutul Aspen din România şi German Marshall Fund începând de astăzi. Sunt prezente ingredientele de bază pentru un Marshall 2.0. Prima este iniţiativa „trei mări“ pentru a conecta Marea Baltică, Marea Adriatică şi Marea Neagră prin proiecte referitoare la energie, transport şi comunicare digitală. Un susţinător puternic al „celor trei mări“ este fostul comandant al NATO în Europa şi consilier pentru securitate naţională al fostului preşedinte Barack Obama, generalul de marină în rezervă James L. Jones.

Celelalte componente ale ceea ce ar putea fi un puternic motor economic care să conecteze regiunea sunt consorţiul BRUHA format din Bulgaria, România, Ungaria şi Austria pentru a construi noi conducte de gaz în scopul de a lega aceste state; o nouă iniţiativă de dragare a Dunării pentru a creşte în mare măsură fluxul de transport de barje; şi construirea unor conducte de petrol şi gaze de la Trieste la Constanţa, la Marea Neagră. 

Pentru a demonstra dovada conceptului şi a servi drept proiect-pilot, Constanţa poate fi punctul de plecare. Portul Constanţa este cel mai mare din sud-estul Europei şi este propice pentru extindere. 

Această extindere planificată include acum construirea de spaţii de stocare a combustibilului în port.

Printre proiectele adiţionale se numără construirea „separatoarelor“ pentru lichefierea şi condensarea gazelor naturale care sunt forate din Marea Neagră în largul coastei româneşti. Singurul „separator“ din Europa este la Rotterdam. 

Creşterea capacităţii de stocare a combustibilului va răspunde cererii în creştere şi o va încuraja. Această cerere va produce, la rândul său, o creştere a capacităţii de transport, însemnând că mai multe mărfuri vor fi produse şi expediate nu doar pe tot teritoriul Europei de Sud-Est, dar şi în Est. O conductă din Trieste ar accelera disponibilitatea produselor petroliere cu costuri mici şi ar acţiona ca un motor suplimentar pentru creşterea economică. Un beneficiu colateral va fi creşterea securităţii energetice.

Până în prezent, traficul de barje pe Dunăre a fost restrâns ca urmare a problemelor care există în diverse secţiuni ale acestui mare fluviu. În mod evident, problemele politice au împiedicat, până acum, dragarea la o adâncime de cel puţin 2,5 metri de-a lungul întregii Dunări. Cu toate acestea, în circumstanţele corespunzătoare, avantajele economice ale acestei conducte pentru transport, ca un stimulant, ar trebui să poată depăşi opoziţia locală, chiar dacă aceasta nu va fi o cale uşoară.

Pentru ca globalizarea să înflorească, creşterea economică este esenţială. Dar creşterea economică a fost lentă şi neuniformă din motive ce sunt bine înţelese. Primul Plan Marshall a salvat şi a reconstruit Europa prin viziunea şi generozitatea Statelor Unite. Un plan Marshall 2.0 nu are aceeaşi raţiune puternică de a reconstrui o Europă distrusă de război. Chiar şi aşa, astăzi, aceste ţări europene s-au transformat în democraţii liberale şi pieţe deschise. Pentru asigurarea înfloririi acestor democraţii şi economii un Marshall 2.0 nu este o garanţie. Este un început foarte bun şi trebuie să se înceapă acum şi nu într-un viitor îndepărtat.