Europa vrea să dezvolte un program nuclear fără SUA. Ce variante sunt luate în calcul?

Încercările preşedintelui american Donald Trump de a obţine Groenlanda au reaprins dezbaterea privind necesitatea ca statele europene să îşi dezvolte propriile capacităţi nucleare. Discuţia a ajuns inclusiv în Suedia, o ţară care, timp de decenii, a susţinut dezarmarea nucleară.

Submarin nuclear britanic/FOTO:Arhiva

În luna ianuarie, unul dintre cele mai importante ziare suedeze, Dagens Nyheter, a propus crearea unui „program nuclear scandinav comun”, posibil în cooperare cu Germania. Potrivit The Economist, dezbateri similare au loc şi în alte state europene, unde politicienii analizează discret perspectiva unei Europe mai puţin dependente de umbrela nucleară americană.

În centrul acestor discuţii se află cooperarea dintre cele două puteri nucleare ale Europei: Marea Britanie şi Franţa. În iulie 2025, cele două ţări au convenit să „coordoneze” utilizarea armelor nucleare şi au declarat că „nu există o ameninţare majoră la adresa Europei care să nu provoace un răspuns din partea ambelor state”.

Totodată, Londra şi Parisul au înfiinţat un grup de coordonare pentru politica nucleară, format din înalţi oficiali civili şi militari, care s-a reunit în decembrie, la Paris. Cu această ocazie, Franţa a invitat pentru prima dată Marea Britanie să observe exerciţiul său nuclear de simulare „Poker”, o demonstraţie trimestrială a forţelor sale aeriene strategice. Un oficial francez din domeniul apărării a descris gestul drept un semn al „încrederii bilaterale solide”.

Preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, a exclus însă orice modificare a controlului exclusiv al Parisului asupra deciziilor de lansare a armelor nucleare. Această poziţie nu împiedică, potrivit surselor europene, discuţii detaliate cu alte state, inclusiv Germania.

Suedia, discuții preliminare cu Franţa şi Marea Britanie privind o posibilă cooperare nucleară

La 25 ianuarie, premierul Suediei, Ulf Kristersson, a declarat că a purtat discuţii preliminare cu Franţa şi Marea Britanie privind o posibilă cooperare nucleară, subliniind însă că acestea se află într-un stadiu incipient. Una dintre opţiuni ar fi o clarificare a dimensiunii europene a intereselor strategice vitale ale Franţei.

O altă variantă analizată este organizarea de exerciţii comune de lovituri nucleare cu forţele aeriene ale altor state europene, pentru a consolida coordonarea în eventualitatea unui conflict. Analiştii Etienne Marcuz şi Emmanuel Maître susţin că unele ţări ar putea oferi sprijin naval submarinelor nucleare franceze sau sprijin aerian avioanelor capabile să transporte arme nucleare.

Astfel de forme limitate de cooperare există deja în cadrul NATO, unde avioane suedeze şi finlandeze participă la misiuni ce implică arme nucleare tactice americane. Franţa ar putea, de asemenea, desfăşura avioane capabile să transporte armament nuclear pe teritoriul Germaniei sau al altor state europene, o practică testată anul trecut, fără încărcătură nucleară, în Suedia şi Polonia.

Prepoziţionarea armelor nucleare aeriene în ţări aliate

Cea mai amplă opţiune, care ar reflecta actualul aranjament NATO, ar presupune prepoziţionarea armelor nucleare aeriene în ţări aliate. Oficialii americani privesc însă cu scepticism ideea că arsenalele mai reduse ale Franţei şi Marii Britanii ar putea înlocui garanţiile oferite de Statele Unite.

Aceştia susţin că descurajarea credibilă necesită un arsenal extins şi extrem de precis, capabil să neutralizeze rachetele ruseşti înainte de lansare. Numai o astfel de capacitate ar face convingătoare apărarea nucleară a unui aliat.

Analiştii francezi resping această viziune, invocând doctrina naţională a „suficienţei stricte” şi afirmând că logica Războiului Rece nu mai este aplicabilă. În Germania, unii experţi consideră că oferta franceză ar putea fi mai credibilă datorită proximităţii geografice, chiar dacă este mai puţin puternică.

Alexander Bollfrass, analist al Institutului Internaţional pentru Studii Strategice, avertizează însă că încrederea dintre state poate fluctua. El notează că partidul care stă cel mai bine în sondaje în Franţa este în prezent formaţiunea de dreapta populistă Adunarea Națioală.

„Dacă Franţa va avea în curând un nou preşedinte, acesta ar putea avea o viziune complet diferită asupra intereselor naţionale”, a spus Bollfrass.

Recent, secretarul general al NATO, Mark Rutte, a declarat că Europa nu se poate apăra fără sprijinul Statelor Unite. Premierul Danemarcei, Mette Frederiksen, a recunoscut că acest lucru ar fi extrem de dificil, invocând dependenţa Europei de SUA în materie de informaţii, arme nucleare şi alte capacităţi strategice.

Publicaţia Politico susţine însă că această evaluare subestimează potenţialul defensiv al Europei. În paralel, Euractiv relatează că instituţiile UE analizează crearea unor sisteme sigure de schimb de informaţii militare fără implicarea Statelor Unite. Documente interne arată că Uniunea Europeană intenţionează să lanseze până în 2030 o platformă completă pentru partajarea datelor militare între statele membre.