După Brexit, furtuna politică. Boris Johnson, „trădat” de un aliat vechi; Rupert Murdoch, acuzat de implicare în jocurile conservatorilor

Scena politică din Marea Britanie a fost zguduită de votul în favoarea ieşirii din Uniunea Europeană dat de cetăţeni pe 23 iunie. Joi, evenimentele s-au succedat rapid în cadrul Partidului Conservator, care are misiunea ingrată de a desemna un nou prim-ministru. Liderul campaniei pro-Brexit şi marele favorit Boris Johnson a ieşit din cursă, iar presa britanică relatează că la baza deciziei ar sta o „trădare” al unui aliat de lungă durată.

În orele imediat următoare referendumului de pe 23 iunie, după ce premierul David Cameron îşi anunţase deja intenţia de a părăsi postul de prim-ministru, un nume stătea pe buzele tuturor analiştilor politici ca favorit pentru a-l înlocui: Boris Johnson.

Aproape la fel de surprinzător ca rezultatul votului de pe 23 iunie a fost anunţul de joi dimineaţă: când susţinătorii săi se aşteptau ca el să-şi lanseze campania pentru şefia partidului şi implicit fotoliul de prim-ministru, Johnson a anunţat că nu va candida. În schimb, prietenul şi aliatul politic al lui Johnson şi un alt susţinător al conservator al Brexitului, Secretarul de Stat pentru Justiţie Michael Gove, şi-a anunţat tot joi dimineaţă intenţia de candida pentru şefia partidului.

Fostul primar al Londrei este creditat cu cel mai important rol în campania încununată cu succes a taberei favorabile ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană. Johnson a ales să militeze pentru Brexit din postura unui personaj cu influenţă largă asupra alegătorilor, iar autocarul său de campanie, inscripţionat cu un mesaj care insinua că 350 de milioane de lire sterline reprezentând contribuţii ale Marii Britanii la bugetul UE ar putea fi redirecţionate spre sistemul de sănătate public – informaţie demontată la doar câteva ore după anunţarea rezultatului -  a devenit o imagine iconică pentru tabăra „Vote Leave” (n.r. - votaţi ieşirea Marii Britanii din UE).

Analiştii politici britanici au văzut mai puţin euroscepticism şi mai mult joc politic în spatele deciziei lui Johnson de a susţine tabăra pro-Brexit – el a fost mai mereu un apropiat al lui David Cameron, însă miza fotoliului de prim-ministru a părut să-l fi convins că venise timpul să se opună liderului conservatorilor din ultimii 11 ani. Gove, şi el un apropiat al lui Cameron şi al cancelarului George Osborne, şi membru al actualului cabinet,  se alăturase deja taberei pro-Brexit, în ceea ce a numit „cea mai dificilă decizie a carierei politice”.

După victoria taberei lor la referendumul de pe 23 iunie, rezultând în anunţul demisiei lui Cameron din postul de premier, Gove a fost dat aproape sigur ca şef de campanie pentru candidatura lui Johnson. Dar situaţia s-a schimbat în ultimele ore înainte de termenul limită pentru depunerea candidaturilor, când echivalentul britanic al ministrului Justiţiei a abandonat susţinerea pentru fostul edil al Londrei şi a decis să lanseze o campanie proprie pentru a prelua conducerea Partidului Conservator, şi implicit a Marii Britanii.

Gove: Johnson nu are capacitatea de a conduce ţara

Relatările din tabără conservatorilor pictează o imagine de surpiză absolută în tabăra lui Boris Johnson: fostul edil al capitalei britanice ar fi fost anunţat de decizia aliatului său de lungă durată cu doar cinci minute înainte ca ea să fie făcută publică, conform BBC.

Mai mult decât atât, în discursul său de lansare a campaniei, Gove a pus la îndoială abilităţile şi capacitatea lui Johnson de a gestiona viitorul apropiat al Marii Britanii.

„Am vrut să ajut la construcţia unei echipe în spatele lui Boris Johnson, pentru ca un politician care a susţinut ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană să ne conducă spree un viitor mai bun. Dar, cu părere de rău, am ajuns la concluzia că Boris nu are capacitatea de a conduce sau construi o echipă pentru această însărcinăre” a spus Secretarul de Stat pentru Justiţie britanic.

   FOTO Prima pagină a ediţiei de vineri a tabloidului pro-Brexit „The Sun”, deţinut de Murdoch

Ulterior, Johnson a anunţat că nu îşi va lansa candidatura, fără a răspunde acuzaţiilor lui Gove. Politicianul conservator a încheiat un discurs lung despre atribuţiile următorului premier britanic cu următoarele cuvinte:  „După consultarea colegilor mei şi luând în considerare situaţia din Parlament, am ajuns la concluzia că această persoană (n.r. - capabilă de prelua postul de prim-ministru) nu sunt eu.”

Cei doi politicieni împărtăşeau o prietenie veche de mai mult de 30 de ani, din perioada în care au fost colegi în clubul de dezbateri Oxford Union, conform „The Guardian”. În 1986, Gove a susţinut candidatura lui Johnson la şefia clubului, afirmând în 2005 că „devenise un admirator al cultului Boris”.

Colaborarea lor politică în cadrul campaniei „Vote Leave” a fost unul dintre principalele motive ale succesului referendumului, şi părea să fie doar un prolog al unei cooperări pe termen lung: surse din cadrul partidului spun că Gove ar fi urmat să fie şeful de campanie al lui Johnson şi să fie ulterior răsplătit cu postul de secretar pentru politică externă în viitorul cabinet, rol-cheie în cadrul negocierilor care vor urma pentru ieşirea Marii Britanii din UE. Secretarul pentru Justiţie britanic chiar a declarat în unele rânduri că „nu este interesat de funcţia de prim-ministru”, lăsând să se înţeleagă că ar dori un rol mai specializat în conducerea ţării.

Susţinătorii lui Johnson: Rupert Murdoch, în spatele „execuţiei” lui Boris Johnson

Decizia lui Gove a stârnit reacţii de uimire, dar mai ales furie în tabăra susţinătorilor lui Boris Johnson. Cei mai fermi nu s-au ferit să-l catalogheze drept „nemernic” care a planificat din start lovitura de joi dimineaţă. „Există o groapă foarte adâncă rezervată în Iad pentru unul ca el #Gove” a scris pe Twitter parlamentarul conservator Jake Berry, unul dintre susţinătorii fostului edil al Londrei.

Gove susţine că decizia de a candida fost luată chiar după ce ar fi discutat cu unii susţinători mai în vârstă ai lui Johnson din cadrul partidului, care l-ar fi presat să intre în cursă în locul acestuia. Dar tabăra celor rămaşi fideli lui Johnson acuză conspiraţii adânci în sânul elitei conservatorilor, implicându-i pe David Cameron, cancelarul George Osborne sau magnaţii media Rupert Murdoch şi Paul Dacre.

Jurnalista BBC Laura Kuenssberg a relatat joi, în urma confuziei generale create de anunţurile politicienilor conservatori, că Rupert Murdoch ar fi susţinut candidatura lui Gove încă de marţi, în cadrul unei conferinţe a ziarului „Times”, pe care îl deţine, în care ar fi spus că Secretarul de Stat pentru Justiţie ar fi „alegerea sa” şi că ar trebui să candideze.

Murdoch, al cărui corporaţie deţine publicaţiile „The Times”, „The Sun” şi „Sunday Times” în Marea Britanie, este cunoscut pentru legăturile sale politice în Insulă, fiind un apropiat al laburiştilor în timpul lui Tony Blair şi un susţinător al conservatorilor ulterior, în special al lui David Cameron. 

David Cameron şi magnatul media Rupert Murdoch în 2011. Cei doi s-au întâlnit deseori în primele luni de mandat ale lui Cameron FOTO „The Telegraph”

Un alt factor de decizie este speculată a fi şi soţia lui Gove, editorul „Daily Mail” Sarah Vine. Miercuri, un e-mail între cei doi soţi a apărut în presa britanică, în care Vine îi cere soţului ei să „ia o poziţie mai puternică” faţă de Boris Johnson şi se arăta îngrijorată de faptul că Johnson „nu este pe placul” lui Rupert Murdoch. Mesajul ar fi fost trimis „din greşeală” unei alte persoane din presa engleză însă, neoficial unii conservatori bănuiesc o înscenare de către George Osborne, care nu a primit uşor ideea opoziţiei lui Gove în cadrul referendumului.

Jocurile conservatorilor, cruciale pentru negocierile cu Uniunea Europeană

Candidatura lui Gove nu face decât să creeze mai multă nesiguranţă în privinţa viitorului apropiat al Marii Britanii. O alianţă între Johnson şi Gove pentru şefia conservatorilor ar fi reprezentat un succes aproape sigur, ambii beneficiind de susţinere şi simpatie extinsă în anumite ramuri ale partidului şi având ca atu reuşita campaniei pentru Brexit. Dar „trădarea” lui Gove o face acum favorită la conducerea conservatorilor şi implicit a Guvernului pe Theresa May, Secretarul de Interne în cabinetul Cameron şi opozantă a ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană.

În acelaşi timp, opoziţia laburistă se află în plină revoltă internă împotriva liderului Jeremy Corbyn, iar popularitatea liderului UKIP Nigel Farage scade cu fiecare demontare a unui „mit” folosit de campania pentru ieşirea din Uniunea Europeană.

Cert este că viitorul Marii Britanii şi al colaborării cu Uniunea Europeană va depinde de cine va fi nominalizat de conservatori pe 9 septembrie pentru a-i urma lui David Cameron. Deşi este de aşteptat ca uniunea să nu ofere multe opţiuni britanicilor indiferent de cine se află în fotoliul de pe Downing Street, din dorinţa de a seta un exemplu dur pentru alte ţări care ar dori să părăsească blocul comunitar, viziunile pro sau anti-UE ale şefului de cabinet vor fi decisive în negocierea unor subiecte sensibile precum circulaţia persoanelor între uniune şi Regat sau ce reglementări europene ar urma să fie păstrate în legislaţia britanică post-Brexit.