De ce Ucraina are nevoie de o teorie a victoriei împotriva Rusiei. Cum poate câștiga războiul
0Ucraina nu are nevoie doar de mai mult ajutor militar, din partea SUA sau a Europei, ci și de o teorie a victoriei, un aspect pe care unii dintre partenerii săi au evitat să-l pună în discuție. Nimeni, se pare, nu s-a gândit la o teorie despre cum poate Ucraina câștiga războiul, se arată într-o analiză „Foreign Affairs” semnată de Andri P. Zagorodniuk, analist la Atlantic Council și fost ministru al apărării în Ucraina, și Eliot A. Cohen, de la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale.
Ajutorul american va oferi Ucrainei posibilitatea de a opri ofensiva rusă dar acesta nu poate răspunde problemei centrale pe care o are acum în față Ucraina, și anume cum să câștige războiul. Nu o pot face nici contribuțiile Europei, oricât de mult ar ajuta Kievul să se mențină pe linia de plutire și care sunt de altfel imperios necesare pentru Ucraina pe măsură ce războiul se prelungește.
SUA nu și-au planificat niciodată sprijinul pentru Kiev pentru mai mult de câteva luni în avans. S-au concentrat pe manevre pe termen scurt, cum ar fi mult așteptata contraofensivă din 2023, mai degrabă decât pe strategii sau obiective viabile pe termen lung și au evitat, în general, să-și descrie obiectivul drept o înfrângere a Rusiei.
Din acest punct de vedere, promisiunea că va sprijini Ucraina „atât timp cât va fi nevoie” este, în sine, fără semnificație.
Până în acest moment, Ucraina a transmis limpede care sunt obiectivele sale: eliberarea întregului teritoriu din cadrul granițelor recunoscute internațional; întoarcerea prizonierilor de război, a cetățenilor deportați și a copiilor răpiți; justiție prin urmărirea penală a crimelor de război și obținerea de despăgubiri; precum și stabilirea unor acorduri de securitate pe termen lung. Dar Kievul și partenerii săi nu sunt încă pe aceeași lungime de undă în ceea ce privește modul în care acestea pot fi atinse. Nimeni, se pare, nu s-a gândit la o teorie despre cum poate câștiga Kievul.
Or, ar fi momentul pentru o schimbare în această privință, și anume una în care Occidentul să declare în mod explicit că obiectivul său este o victorie decisivă a Ucrainei și o înfrângere a Rusiei, angajându-se în același timp să furnizeze Kievului ajutor militar direct și să sprijine industria de apărare în plină dezvoltare a acestei țări Între timp, la rândul lor forțele ucrainene trebuie să depună eforturi să avanseze până când vor putea expulza forțele rusești din toate teritoriile ocupate, inclusiv din Crimeea.
De partea cealaltă, retorica Rusiei cu privire la război a devenit anihilaționistă, invocând Biserica Ortodoxă Rusă și sugerând că acest conflict este un fel de război sfânt, cu consecințe existențiale. Negocieri de pace în circumstanțele actuale ar lăsa, în cel mai bun caz, Ucraina schilodită, divizată și la mila unei a doua invazii rusești. În cel mai rău caz, ar elimina țara cu totul.
În timp ce americanii și europenii se gândesc dacă să ajute Kievul să evite această soartă, oficialii americani ar trebui să își amintească faptul că, dacă Occidentul se clatină, va deschide ușa pentru alte invazii rusești. Lideri militari de rang înalt și oficiali ai serviciilor de informații din țările europene trag un semnal de alarmă cu privire la această perspectivă. Rusia își amenință deja ceilalți vecini, inclusiv statele NATO, și ar putea face o mutare dacă poate subjuga mai întâi Ucraina.
O teorie despre cum poate fi câștigat războiul
Faptul că Ucraina și partenerii săi nu au o strategie cu privire la victorie, după trei ani de război, este o problemă serioasă. În absența unui țel, liderii de la Kiev, Washington și Bruxelles iau decizii cheie pe o bază progresivă și, în cele din urmă, incoerentă. Ucraina poate obține succese locale, dar nu și o înfrângere cuprinzătoare a inamicului; la rândul lor, partenerii occidentali ai Kievului tind să se gândească doar la următoarea tranșă de provizii. Or, fără o imagine strategică, va fi dificil să fie menținut moralul și dorința de a lupta în Ucraina și dincolo de ea.
Elaborarea unei teorii a victoriei va fi mult mai dificilă astăzi decât ar fi fost în 2022, când Rusia și-a lansat invazia la scară largă. De atunci, Rusia și-a militarizat economia, s-a pregătit pentru un război de lungă durată, a reușit să îngroașe rândurile de soldați și a produs stocuri mari de echipamente.
Dar, în ciuda acestor succese, doctrina de război terestru a Moscovei are caracter rudimentar, axându-se pe folosirea unor grupuri mici de infanterie cu sprijinul câtorva vehicule blindate pentru a ataca diverse puncte de linia de front de peste 1000 km din Ucraina. Aceste tactici au permis Moscovei să obțină câștiguri teritoriale limitate - dar numai după ce a pierdut cantități enorme de trupe și arme. Pierderile Rusiei, care includ până la o mie sau mai multe victime pe zi, corespund aproximativ cu aportul său de noi trupe, care sunt de o calitate mult mai slabă decât în 2022.
Pe de altă parte, în pofida investițiilor masive, capacitățile Moscovei nu sunt infinite. Lunar, de pildă, Rusia pierde tot atâtea vehicule câte produc producătorii săi și își consumă stocurile de vehicule blindate mai vechi într-un ritm nesustenabil. Și, ceea ce este important, Rusia se confruntă atât cu un deficit de forță de personal, cât și cu un deficit de resurse, acesta din urmă datorat parțial amestecului de sancțiuni occidentale, măsuri de control al exporturilor și o campanie de bombardamente ucrainene care limitează capacitatea Rusiei de a rafina și de a vinde petrol.
Moscova nu este un colos invincibil. Micile câștiguri ale Rusiei au fost posibile doar datorită avantajului său copleșitor în ceea ce privește puterea de foc, care a apărut doar ca urmare a întreruperii ajutorului occidental. Sistemele de artilerie se bazează pe modele vechi și sunt lipsite de precizie și de capacități cu rază lungă de acțiune, iar sistemele sale de rachete cu lansare multiplă, tancurile și echipamentele de aviație nu sunt la nivelul modelelor occidentale.
În acest sens, dacă Ucraina poate crește precizia loviturilor de artilerie cu rază lungă de acțiune, ar putea întoarce aritmetica războiului împotriva Rusiei și impune Moscovei o rată de uzură inacceptabilă. În cele din urmă, Rusia va fi incapabilă să își înlocuiască suficient de repede forța de luptă și echipmente. Economia țării pur și simplu nu va fi capabilă să susțină acest război în fața pierderilor constante.
Apărarea aeriană consolidată, inclusiv avioane de luptă F-16 echipate cu rachete aer-aer cu rază lungă de acțiune, ar reduce atacurile rusești asupra infrastructurii critice din Ucraina precum și asupra unităților staționate în apropierea frontului. Cu forțele Rusiei din ce în ce mai paralizate, Ucraina ar putea în curând să își folosească sistemele occidentale cu rază lungă de acțiune - cum ar fi sistemele ATACMS - pentru a doborî centrele de comandă și control și mijloacele de apărare aeriană rusești.
Kievul trebuie să folosească, de asemenea, drone în număr mult mai mare pentru a îndeplini toate aceste sarcini. Ucraina a demonstrat deja că poate mânui vehicule fără pilot cu efecte devastatoare; Datorită atacurilor cu drone, de exemplu, flota Rusiei de la Marea Neagră a fost dezactivată.
Dronele au ajutat, de asemenea, la prevenirea manevrelor rusești la scară largă la sol. Și fac posibil ca Ucraina să lovească adânc în Rusia, lovind instalațiile petroliere rusești, bazele militare și fabricile de arme. Pentru a contracara această amenințare, Moscova ar putea avea nevoie să își staționeze majoritatea sistemelor de apărare aeriană acasă.
Rusia este pur și simplu prea mare pentru ca apărarea să protejeze simultan teritoriul țării și frontul de luptă. Ar deveni încă mai vulnerabilă dacă Statele Unite vor permite Ucrainei să lovească ținte legitime în Rusia folosind arme donate de SUA.
Preluarea inițiativei
Procesul de fragilizare a pozițiilor rusești și de slăbire a hotărârii rusești va dura probabil aproximativ un an, după care Ucraina ar trebui să recupereze inițiativa. Kievul ar trebui să lanseze din nou contraofensive limitate, ceea ce îi va permite să recucerească teritorii cheie. În cazul în care acest asalt va avea succes, regimul lui Putin s-ar putea confrunta cu o criză generată de pierderi grele și eșecuri pe câmpul de luptă.
Succesul Ucrainei pe uscat, aer și mare trebuie însă cuplat cu o presiune extinsă pe fronturile economice și informaționale. Statele Unite și Europa ar trebui să introducă o campanie de sancțiuni mult mai agresivă, care să includă sancțiuni secundare asupra oricărei companii care operează în Rusia. Rușii trebuie să-și vadă bogăția națională risipindu-se, iar economia lor îndreptându-se către sărăcie permanentă, pentru ca consecințele invaziei lui Putin se resimtă în plan intern. Occidentul trebuie, de asemenea, să organizeze o campanie de informare agresivă – comparabilă cu cea purtată împotriva Germaniei naziste în al Doilea Război Mondial sau a Uniunii Sovietice la apogeului Războiului Rece – pentru a intensifica diviziunile asupra percepției războiului în interiorul și în afara Rusiei.
Putin are prea multe în joc pentru a pune capăt războiului el însuși, dar nu același lucru este valabil și pentru cei din jurul lui care nu doresc să vadă Rusia redusă la sărăcire pe termen nedefinit; golită de resurse, tineri și talent; și supusă unei stări de vasalitate permanentă față de China. Putin și conducerea sa sunt centrul de greutate al efortului de război al Rusiei; orice efort de a pune capăt războiului trebuie să înceapă cu subminarea regimului său și a aparenței sale de succes și infailibilitate.
Abandonarea fricii
Ucraina face deja un pas pentru a face față provocării. Kievul își mărește capacitatea de a profita de rezervele sale de forță de luptă prin scăderea vârstei de recrutare și anularea scutirilor de la serviciul militar. Acest pas este dureros, dar necesar, amintind de măsurile instituite de multe națiuni occidentale în timpul celor două războaie mondiale. Occidentul, condus de Statele Unite, continuă să ofere instruire și consiliere, în special comandanților. Și Occidentul ar trebui să continue să livreze cantități mari de echipamente – în special după ce a văzut cum întârzierile ajutorului pot da Rusiei prilejul să ia în stăpânire câmpul de luptă. O astfel de asistență este esențială pentru succesul Kievului.
Dar există o altă contribuție majoră pe care o poate aduce Occidentul: colaborarea directă cu industria de apărare a Ucrainei. Sectorul a crescut exponențial în ultimii doi ani.
Sistemele fabricate din Ucraina au devenit la rândul lor mai sofisticate, reușind să lovească ținte adânc în Rusia în moduri care ar fi fost de neconceput în 2022.
Dacă Occidentul poate ajuta industria de apărare ucraineană să se dezvolte pe deplin, pozițiile Rusiei vor deveni de nesusținut. Strategia Rusiei depinde de masă, de capacitatea sa de a aloca și concentra forțele și de unele elemente de finețe tehnică, cum ar fi războiul electronic. Dar Rusia este slabă din punct de vedere tactic, ceea ce o face vulnerabilă la o campanie susținută și pe scară largă bazată pe drone. O ofensivă aeriană ucraineană care să dezmembreze logistica rusă, să pună o presiune tot mai mare asupra economiei și infrastructurii militare a Rusiei și să distrugă (mai degrabă decât să neutralizeze) Flota din Marea Neagră a țării ar produce șocuri acasă care ar pune probabil în pericol regimul lui Putin.
În acest moment, subordonații lui Putin cred că războiul poate fi câștigat.
În orice caz, Ucraina ar trebui să continue campania de recucerire a teritoriului. Un alt tip de ofensivă terestră - una care vine după ce Kievul a obținut superioritatea aeriană cu campania sa de drone - ar putea izola și elibera Crimeea.
Unii analiști occidentali, care se tem de o escaladare nucleară, ar putea fi speriați de acest tip de victorie ucraineană. Putin a încercat cu siguranță să încurajeze astfel de temeri în ultimii doi ani, lăsând să se înțeleagă că ar putea folosi arme nucleare atunci când Occidentul a luat în considerare furnizarea mai întâi tancuri, apoi de rachete și avioane. Dar Putin nu a acționat niciodată conform retoricii sale belicoase, chiar și atunci când Occidentul a depășit invariabil fiecare dintre aceste linii roșii.
În acest război, resursele, fondurile și tehnologia favorizează în mod covârșitor Occidentul. Dacă acestea sunt canalizate către Ucraina în cantități suficiente, inclusiv către industria de apărare a țării, Kievul poate câștiga. Rusia pur și simplu nu dispune de puterea militară pentru a învinge o Ucraină susținută de Occident, astfel că singura sa speranță constă în manipularea preocupărilor occidentale. Prin urmare, nu mai este cazul ca guvernele NATO să nu mai cadă în capcana lui Putin. Pentru ca Occidentul să obțină o victorie, trebuie să înceteze să se mai teamă de ea. În acest fel, poate obține securitate pentru el însuși și pentru Ucraina, care a sacrificat atât de mult, atât pentru propria cauză, cât și pentru cauza mai largă a libertății, conchid Andri P. Zagorodniuk, fost ministru ucrainean al apărării în Ucraina și analist la Atlantic Council, și Eliot A. Cohen, de la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale.
Se încarcă comentariile...
