Danemarca recunoaște că a ucis civili în Libia, în cadrul unui bombardament NATO, în 2011

Danemarca a recunoscut pentru prima dată că a avut un rol în atacurile aeriene ale NATO din Libia, care au dus la moartea a 14 civili, în 2011. Ministerul danez al apărării a declarat că va începe o revizuire a cazului, după ce au apărut dovezi care indică faptul că forțele sale aeriene au participat la acele atacuri.

Mai multe țări NATO au făcut parte din coaliția care a bombardat Libia în 2011 FOTO arhiva Adevărul

Este prima dată când una dintre cele 10 țări implicate în campania de bombardament a NATO recunoaște o posibilă legătură cu victime civile.

Documente eliberate în baza legii libertății informației arată că forțele aeriene daneze au ajuns la concluzia, încă din 2012, că două atacuri cu F-16 au fost legate de rapoartele despre victime civile întocmite de ONU, media și organizațiile pentru drepturile omului.

14 civili, printre care cinci copii au murit în bobardamentele NATO

Atacurile NATO care au implicat avioane daneze și în care au fost ucise persoane neimplicate în conflict includ, potrivit The Guardian:

- Un atac aerian asupra localității Surman, la aproape 40 de mile vest de Tripoli, pe 20 iunie 2011, în care au fost uciși 12 civili, inclusiv cinci copii și șase membri ai unei familii.

- Bombardarea unui bloc de apartamente din Sirte, Libia centrală, pe 16 septembrie 2011, în urma căreia au murit doi civili, un bărbat și o femeie însărcinată în luna a cincea.

Ministerul danez al apărării a declarat într-un comunicat că, deși evenimentele au avut loc acum mulți ani, a început o revizuire.

"Ministrul Apărării a cerut Comandamentului Apărării să evalueze dacă documentele în cauză indică existența unor consecințe atât de importante încât ar fi trebuit să fie efectuată o anchetă la acea vreme în cadrul coaliției sau NATO", se precizează în comunicat.

Totodată, un document nou eliberat afirmă că "avioanele daneze au participat la un număr de atacuri specifice" enumerate ca fiind responsabile de victime civile de către investigatori din comisia internațională a ONU pentru Libia, Human Rights Watch și New York Times. "Nu se poate exclude producerea de victime civile în timpul desfășurării acestor atacuri", a concluzionat revizuirea internă daneză, marcată anterior drept secretă.

Cu toate acestea, danezii susțin și că "nu există dovezi sau indicații că avioanele daneze au cauzat astfel de victime", deoarece "nu existau trupe NATO la sol pentru a evalua efectele atacurilor".

În schimb, Danemarca s-a bazat pe observații ale piloților de la distanță și pe alte forme de recunoaștere pentru a ajunge la o concluzie ambiguă.

Documente suplimentare ale forței aeriene daneze confirmă participarea avioanelor F-16 la bombardamentele din Surman și Sirte, în funcție de datele fiecărui atac. În ambele cazuri, o a doua țară a fost implicată, dar numele acesteia rămâne redactat, ceea duce la posibilitatea ca avioanele altui stat să fi fost cel care a bombardat pozițiile.

Recunoașterea unei legături cu atacurile vine în urma unei anchete comune Altinget, un site de știri danez, organizația de supraveghere a victimelor civile Airwars și The Guardian.

NATO: Loviturile din Libia au avut o „precizie fără precedent”

Armatele, inclusiv cele din Vest, nu recunosc atunci când civilii sunt uciși și răniți în bombardamente aeriene.

Spre exemplu, Regatul Unit susține că doar un civil a fost ucis în timpul unei campanii de nouă ani de bombardamente asupra țintelor Statului Islamic din Irak și Siria, în cadrul căreia au fost lansate 4.324 de rachete sau alte arme, o statistică pe care experții au pus-o sub semnul întrebării.

Un oficial NATO a declarat că loviturile din Libia, din 2011, s-au desfășurat cu "o precizie fără precedent" și că "s-a acordat o atenție deosebită pentru a minimiza riscurile pentru civili".

Deși oficialul a recunoscut că riscurile "nu pot fi niciodată zero", el a insistat că toate locațiile bombardate în timpul operațiunii erau "ținte militare legitime". NATO nu avea dovezi directe ale victimelor civile, deoarece soldaților alianței nu li s-a permis să inspecteze locurile cu victime.

Zece țări, inclusiv șase din Europa, au participat la misiunile de bombardament în cadrul operațiunii NATO denumită "Protectorul Unificat", numele de cod pentru intervenția occidentală din Libia, care a durat șase luni, începând cu 31 martie 2011. Operațiunea a contribuit la răsturnarea dictatorului Muammar Gaddafi, dar a și deschis o perioadă lungă de instabilitate în țara nord-africană.

Pe lângă Danemarca, țările implicate în bombardarea țintelor din Libia au fost SUA, Regatul Unit, Franța, Belgia, Canada, Italia, Norvegia (toate membre NATO), precum și Qatar și Emiratele Arabe Unite. Un danez, Anders Fogh Rasmussen, era la conducerea NATO la acea vreme.

Până în prezent, nicio țară nu a acceptat o legătură între forțele sale aeriene și un anumit bombardament, ascunzându-și activitățile sub umbrela NATO. Ca urmare, membrii familiilor victimelor nu au putut să caute dreptate în instanțele acelei țări.

Khaled al-Hamedi, al cărui soție și cei doi copii au fost uciși în atacul din Surman, a încercat să depună o plângere împotriva NATO. Acțiunea a eșuat la Curtea de Apel din Belgia care a concluzionat în 2017 că alianța militară beneficiază de imunitate în fața acuzațiilor.

Atacul a vizat o mai multe clădiri care aparținea tatălui lui Hamedi, o figură importantă în regimul Gaddafi, cu legături cu familia liderului libian. Hamedi a descris zona ca fiind rezidențială, în timp ce NATO a afirmat că era un nod de comandă și control.