Cum a evoluat terorismul în concepţia britanicilor

Cel mai recent atac terorist petrecut în Marea Britanie a demonstrat încă o dată că încercările liderilor mondiali de a stăvili terorismul nu au avut succes. În schimb, ameninţarea teroristă şi-a atins, fără îndoială, scopul: a semănat panică şi neîncredere în rândul cetăţenilor ţărilor afectate de acest fenomen în expansiune, scrie CNN.

Din acest motiv, Jeffrey DeMarco, lector în criminologie la Universitatea Kingston şi cercetător asociat la Centrul de Criminologie şi Sociologie din cadrul Universităţii din Londra, a încercat să contureze imaginea evenimentelor teroriste care au zguduit în ultimii ani Marea Britanie şi au culminat recent cu uciderea unui soldat în plină stradă de către presupuşi radicali islamişti.

„Iată-ne din nou în faţa faptului împlinit. Un atac. O metropolă. O descriere senzaţională a violenţei. O victimă din Occident. Acestea sunt artifactele înţelegerii actuale britanice asupra «războiului împotriva terorismului». Indiferent de locul de desfăşurare, de făptuitor sau de modul de operare, tragem o concluzie finală privind războiului împotriva terorii: jihadiştii islamici. Punct. Epoca de după conflictul din 11 septembrie 2001 ne-a restrâns înţelegerea deja limitată a unui conflict mondial alimentat de lipsa de înţelegere a «altuia». Între timp, «războiul împotriva terorismului» a evoluat”, astfel îşi începe discursul lectorul Jeffrey DeMarco specializat în criminologie.

Instaurarea nesiguranţei, scopul terorismului

Ameninţarea terorismului a fost dintotdeauna o problemă reală, deşi, uneori, prezenta un risc mai mic sau mai mare sau era vorba de o dispută între riscul intern şi cel extern. Chiar dacă evenimentele de la 11 septembrie nu au schimbat totul, cu siguranţă au produs o modificare a percepţiei americanilor cu privire la terorişti şi la mijloacele de care dispun pentru a pune o ţară în alertă.

Maşinile-capcană, deturnările şi răpirile, toate au pălit în comparaţie cu impactul actului terorist din 11 septembrie 2001. Realitatea şocantă a numărului de victime a catapultat terorismul ca prioritate în politica externă şi internă a Statelor Unite ale Americii. Acest lucru nu i-a alarmat şi pe britanici, care, abia după ce s-au confrutat cu o situaţie asemănătoare, au consimţit că terorismul este o adevărată ameninţare.

„Atunci când cele două Turnuri Gemene au căzut, conceptul nostru despre terorism şi victimologie s-a schimbat dramatic. Aceste atrocităţi nu mai aveau loc pe tărâm străin, ci chiar la câţiva paşi de vecinii noştri. Atacul asupra sistemului de tranzit din Londra, din iulie 2005, precum şi cel din Madrid din martie 2004 au consolidat şi mai mult propriile noastre sentimente de victimizare. Ceea ce nu reuşim să facem este să recunoaştem că terorismul este un proces evolutiv, precum crima”, spune Jeffrey DeMarco.

Uciderea unui soldat englez petrecută miercuri seară, în cartierul londonez Woolwich le-a reamintit britanicilor încă o dată de natura dinamică a unui act terorist. În ciuda credinţei populare, scopul terorismului nu este să curme cât mai multe vieţi, ci semănarea de teamă şi nesiguranţă în rândul oamenilor. Tocmai de acest flagel al nesiguranţei a fost cuprinsă întreaga Anglie.

Mai mult, structura complexă a răscoalei islamice contemporane este produsul discursului de tip popular. „Aşa-zişii noştri duşmani sunt creaţia noastră. Într-adevăr, terorismul auto-radicalizat este o ameninţare reală, dar este un produs al propriei noastre politici externe. Nu contează dacă este vorba de cinci sau de cincizeci de «victime». Reacţia populară contează. Dacă suntem speriaţi, atunci misiunea a avut succes. Şi noi suntem (speriaţi).”

Reality show-ul terorismului

În cartea lui, „The Islamist”, Ed Husain a expus acest proces al radicalizării. Chiar dacă această carte a fost catalogată mai mult ca un memoriu a unei lupte interioare cu un nou timp de extremism, Ed Hussain vrea să arate, destul de fidel, adevărata faţă a radicalizării. Atunci când nemulţumirile se internalizează, un potenţial martir poate ieşi la suprafaţă. În evenimentele de la Woolwich, se conturează un asemenea scenariu. „Lucrurile s-au schimbat. Metodologiile au evoluat. Iar terorismul nu face excepţie”, crede Jeffrey DeMarco.

Vizionarea actului terorist în timp real pe smartphone-uri sau pe alte dispozitive evidenţiază, de asemenea, o schimbarea în percepţia terorismului de către britanici. Făptaşii atacului din Woolwich au vrut ca acţiunile lor să fie captate digital, oferind, în acelaşi timp, o mostră a educaţiei sau dreptăţii tipic musulmane. Epoca post 11 septembrie 2001 a făcut ca fiecare dintre noi să experimenteze consecinţelor actelor teroriste, indiferent de locaţie, prin obţinerea de imagini. „Ne simţim violaţi, neîndreptăţiţi şi implicaţi. Asta face totul mult mai personal”, mai spune DeMarco.

„Societatea noastră este plină de riscuri, de toate dimensiunile şi formele. Ne adaptăm la ceea ce reprezintă o ameninţare. Acest ultim incident ne face să apreciem acest fapt şi să înţelegem la un nivel mult mai profund ceea ce se întâmplă. Într-adevăr, detaliile încă ies la suprafaţă. Cu toate acestea, trebuie să conştientizăm că victimele în masă nu reprezintă sfârşitul jocului. Epidemia fricii răspândită de către o entitate nebănuită poate fi la fel de dăunătoare”, încheie lectorul în criminologie.