Culisele retragerii Angelei Merkel: cancelarul a dejucat un complot

Prin decizia de a nu participa în decembrie la cursa pentru şefia partidului său, Uniunea Creştin-Democrată, şefa Executivului de la Berlin a zădărnicit un plan secret pentru succesiunea ei.

Alegerile regionale din landul german Hessa de la sfârşitul lunii octombrie care s-au tradus printr-un rezultat slab pentru creştin-democraţii cancelarului federal au venit să întărească un curent de opinie tot mai pronunţat în sfera politică - era Angela Merkel se apropie de sfârşit. 

Această stare de fapt era conştientizată de ceva vreme de greii Uniunii Creştin-Democrate (CDU), la conducerea căreia Merkel se află din anul 2000. Printre ei şi Wolfgang Schäuble - actualul preşedinte al Bundestagului (parlamentul federal german), fost ministru de Finanţe, dar şi fost preşedinte al creştin-democraţilor. 

Veteran al bătăliilor politice şi maestru al strategiilor, el a pus la punct în secret un plan de succesiune în cadrul partidului, alături de alte câteva figuri de marcă, scrie „The Wall Street Journal“. Numai că Angela Merkel a stricat jocurile acestui grup restrâns, anunţându-şi public, la începutul săptămânii trecute, decizia de a nu candida la şefia CDU la congresul din 7-8 decembrie de la Hamburg. 

Practic, prin acest anunţ, adaugă publicaţia citată, Angela Merkel a scos la lumină, pentru prima dată de decenii încoace, procesul de succesiune la şefia partidului. Şi l-a transformat într-o competiţie deschisă, ce poate redesena politica din Germania. 

Chiar dacă se afla într-o poziţie fragilă, Merkel a reuşit astfel să obţină un control mai mare asupra rezultatului şi asupra termenilor plecării ei decât dacă ar fi lăsat succesiunea pe seama partidului ei. 

O manevră-surpriză

Potrivit unor surse familiare cu planul întocmit de Schäuble, criticii lui Merkel din conducerea CDU aveau de gând să o confrunte pe aceasta pe 4 noiembrie. Se aşteptau, totuşi, ca ea să nu fie dispusă să predea prea uşor frâiele partidului, aflat într-un vizibil declin.

Numai că şefa CDU a fost mai rapidă. Pe 29 octombrie, la numai câteva ore după ce voturile din Hessa au fost numărate şi a devenit oficial faptul că Uniunea Creştin-Democrată a înregistrat cel mai slab scor din istoria sa în acest land federal, Angela Merkel le-a spus liderilor partidului ca va rămâne cancelar, dar nu va candida pentru şefia formaţiunii. Şi asta în ciuda faptului că aceste două posturi merg mână în mână, căci altfel se iscă bătălii pentru putere ce ajung să submineze cancelarul. 

Anunţul făcut de Merkel i-a surprins până şi pe mulţi dintre apropiaţii ei. 

Nu a trecut mult şi au apărut şi primii candidaţi. Ce-i drept, misiunea lor nu este uşoară, având în vedere că au doar patru săptămâni la dispoziţie pentru a pune la punct un plan prin care să convingă că sunt în stare să oprească hemoragia de votanţi, care afectează partidul de la izbucnirea crizei refugiaţilor în faţa căreia Merkel a optat pentru celebra „politică a uşilor deschise“, fapt ce a divizat societatea germană. Candidaţii trebuie să găsească soluţii convingătoare şi pentru relaţia cu America lui Donald Trump, dar şi pentru modul în care trebuie gestionată relaţia cu Rusia.

Această situaţie nu este însă cea la care se gândeau veteranii CDU în urmă cu câteva săptămâni, când puneau la cale planul de succesiune. 

Wolfgang Schäuble începuse atunci să-şi preseze aliaţii să-l ia în calcul pentru conducerea CDU pe prietenul său apropiat Friedrich Merz, fost oponent al lui Merkel. Avocat în domeniul comercial, Merz ieşise din politică în 2009, dar Schäuble încerca să-i convingă pe apropiaţii săi că acesta este omul potrivit pentru a schimba destinul partidului.

Wolfgang Schäuble Foto: EPA

Bătălie internă

Chiar dacă un purtător de cuvânt al fostului ministru de Finanţe a respins afirmaţiile potrivit cărora acesta ar fi fost implicat într-o reţea care ar fi urmărit o schimbare la şefia CDU, o sursă citată de „The Wall Street Journal“ a afirmat că Merkel s-a uitat direct în ochii lui Schäuble atunci când şi-a anunţat partidul că se retrage. Iar privirea acestuia a vorbit de la sine. 

Imediat, în tabloidul conservator „Bild“ a apărut informaţia că Merz revine în politică şi intră în cursa pentru conducerea creştin-democraţilor.

Dar au apărut rapid şi alţi doi candidaţi: Jens Spahn, actualul ministru federal al Sănătăţii, şi Annegret Kramp-Karrenbauer, secretar general al formaţiunii din februarie, despre care s-a spus adesea că ar fi protejata şefei Executivului de la Berlin şi favorita ei pentru preluarea şefiei CDU. 

Angela Merkel a venit apoi în faţa presei şi a spus zâmbind: „acum este o procedură deschisă“.

O luptă pe muchie de cuţit

Competiţia pentru şefia Uniunii Creştin-Democrate se anunţă a fi nu numai dură, ci şi umăr la umăr. Potrivit sondajelor difuzate de presa germană, candidaţii cu cele mai mari şanse sunt Friedrich Merz şi Annegret Kramp-Karrenbauer (numită de presă „AKK“), iar diferenţa de popularitate dintre ei este mică.

Luni, Kramp-Karrenbauer, căreia i se spune şi „Merkel a Saarlandului“ sau „mini-Merkel“ a fost propusă în mod oficial de filiala CDU din Saarland, din care provine, pentru a-i lua locul Angelei Merkel la şefia partidului.

Ea apără o direcţie centristă a formaţiunii în faţa presiunilor în creştere pentru un viraj mai pronunţat spre dreapta pentru contracararea ascensiunii extremiştilor de dreapta.

Annegret Kramp-Karrenbauer Foto: EPA/EFE

Friedrich Merz, care este membru al consiliului de supraveghere al băncii HSBC şi preşedintele consiliului de supraveghere al firmei de servicii financiare BlackRock, se prezintă drept un conservator moderat, un „european convins“ şi un susţinător al relaţiilor transatlantice, un mesaj menit să-i atragă susţinători din toate taberele.

Friedrich Merz Foto: EPA/EFE