Compasiunea pentru refugiaţi păleşte în Europa

La începutul lunii septembrie a anului 2015, o fotografie cu un băieţel sirian cu origini kurde înecat în Marea Mediterană - Alan Kurdi, în vârstă de 3 ani - stârnea un val de emoţii puternice în Europa, deschizând inimile oamenilor şi impulsionând discuţiile despre modul în care pot fi ajutaţi refugiaţii.

Acum însă, la un an distanţă, această atitudine de deschidere pare să fi fost doar o chestiune temporară, notează cotidianul britanic „The Guardian“.

Imediat după publicarea fotografiei, discursul politic privind refugiaţii s-a schimbat, devenind mai conciliant, iar tonul mass-media ostile venirii refugiaţilor a devenit mai domol.

La două zile de la moartea copilaşului, Germania a fost de acord să primească mii de refugiaţi blocaţi în Ungaria. Atitudinea  Berlinului i-a încurajat pe mai mulţi lideri din Europa Centrală şi de Est să formeze un coridor umanitar din nordul Greciei spre Bavaria, sudul Germaniei, în timp ce Canada a promis să primească 25.000 de refugiaţi sirieni.

În Regatul Unit, premierul de la acea vreme David Cameron a acceptat să primească 4.000 de refugiaţi pe an până în 2020. Numărul era mai mic decât cel al migranţilor care ajungeau zilnic pe insulele greceşti, dar îl depăşea pe cel anunţat anterior de premierul britanic.

La sfârşitul lunii septembrie a anului trecut, liderii europeni creau un sistem prin care să mute 120.000 de refugiaţi din Grecia şi Italia în alte ţări europene, marcând astfel un punct de cotitură pentru politica europeană în privinţa migraţiei. Doar patru ţări au votat împotriva mecanismului de relocare a refugiaţilor şi numai una dintre ele se afla pe ruta migratorie - Ungaria, care, de altfel, şi-a şi închis graniţele pentru refugiaţi.

La un an de la moartea lui Alan Kurdi, survenită pe 2 septembrie, purtătorul de cuvânt al Guvernului de la Budapesta, Zoltan Kovacs, a declarat că „cele mai multe dintre ţări au ajuns la aceleaşi concluzii la care am ajuns noi anul trecut“, adăugând însă că „există încă oameni la Bruxelles“ care nu văd nici acum lucrurile cum le vedea Ungaria anul trecut.

În anul care a trecut, Europa s-a schimbat. Populiştii de dreapta sunt într-o ascensiune continuă, iar în contextul conexiunii făcute între migraţie şi terorism, abordarea umanitară din iarna trecută a fost treptat abandonată.

Austria, care era un aliat-cheie al Germaniei în privinţa politicii de migraţie, vrea acum o abordare în stil australian a problemei refugiaţilor, aducând în discuţie trimiterea lor pe insule.

În plus, coridorul umanitar din Balcani a fost închis. Schema de relocare s-a dovedit a fi disfuncţională - restul Europei a acceptat doar 5.142 de persoane din Grecia, în loc de cele 64.000 promise. Iar sub umbrela acordului privind migraţia dintre Bruxelles şi Ankara, cei care ajung acum pe insulele greceşti dinspre Turcia urmează să fie deportaţi pe teritoriul turc. În prezent, 57.000 de migranţi sunt blocaţi în Grecia, ducându-şi viaţa în condiţii precare. 

Cancelarul federal german, Angela Merkel, continuă să susţină politica uşilor deschise faţă de refugiaţi, pe care a promovat-o, dar, recent, a recunoscut într-un interviu acordat „Süddeutsche Zeitung“ că Germania şi UE au făcut greşeli în privinţa crizei refugiaţilor.

Pe de altă parte, preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, a afirmat în cursul unei conferinţe de presă comune cu preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, că, în prezent „capacităţile Europei pentru primirea de noi valuri de refugiaţi, fără a uita migranţii clandestini, sunt aproape de limitele lor“.