Cinci crize concomitente ar putea arunca Europa în haos

Cancelarul german Angela Merkel FOTO AP

Europa se confruntă cu cinci crize concomitente. Aceste crize - refugiaţii din Siria, datoriile uriaşe de la periferia zonei euro, scăderea economiei globale, anexarea peninsulei ucrainene Crimeea de către Rusia şi scandalul legat de producătorul german de maşini Volkswagen -, toate neprevăzute anterior şi aflate în stadii diferite de evoluţie, ar putea arunca Europa în haos, comentează Financial Times.

Metafora cea mai folosită în teoria haosului este că zbaterea aripilor unui fluture poate declanşa o tornadă în altă parte a lumii. În acest sens, un factor declanşator, aparent inocent iniţial, a fost decizia de principiu a cancelarului german Angela Merkel de a deschide graniţele ţării sale pentru refugiaţii din Siria. Majoritatea germanilor au salutat decizia cancelarului, dar Angela Merkel nu a pregătit nici ţara ei, nici restul Europei - politic şi logistic - pentru ce a urmat. De exemplu, situaţia locativă este atât de disperată la Berlin şi la Hamburg încât autorităţile intenţionează să modifice legislaţia pentru a permite exproprierile de apartamente private nelocuite şi de proprietăţi comerciale. Pentru a oferi adăposturi unor refugiaţi, autorităţile locale nu au prelungit, în unele cazuri, contractele de închiriere a locuinţelor sociale. Un astfel de comportament al sectorului public poate conduce oricând la escaladarea xenofobiei în Germania. Liderul partidului conservator bavarez CSU, Horst Seehofer, un aliat al cancelarului german, a avertizat deja că Germania va plăti pentru mult timp din cauza policilor promovate de Angela Merkel.

Criza refugiaţilor reduce tot mai mult spaţiul de manevră al Germaniei. Totuşi, acesta nu este singurul factor.

O limitare serioasă este impusă de asemenea de încetinirea economiei mondiale. Impactul încetinirii economiei mondiale asupra zonei euro este puţin vizibil deocamdată, dar această situaţie se poate modifica în scurt timp. În opinia lui Simon Tilford, de la Centrul European pentru Reforme, cu sediul la Londra, zona euro nu poate sfida în nici măcar un fel încetinirea globală, pentru că principala sa strategie adoptată după ultima criză economică mondială se bazează pe exporturile nete.

Combinaţia încetinire economică - criza refugiaţilor va transforma, probabil, surplusul fiscal german într-un mic deficit, ceea ce nu ar constitui o problemă în condiţii normale. De fapt, Germania ar trebui să meargă puţin pe deficit pentru a ajuta economia eurozonei. Însă Berlinul şi-a impus o normă constituţională care face referire la echilibru bugetar în cadrul unui ciclu economic. Astfel, atunci când surplusurile dispar, spaţiul de manevră legislativ şi politic urmează aceeaşi direcţie. Mai exact, Guvernul german a decis să prevadă mai mulţi bani pentru refugiaţi decât pentru Grecia.

În Grecia, guvernul reales va începe în curând să implementeze - sau să pretindă că o face - reformele economice cerute în schimbul oferirii celui de-al treilea program de asistenţă financiară. Aşa cum o arată istoria recentă, Guvernul grec va implementa probabil reformele economice  incomplet sau fără tragere de inimă. Odată cu încheierea termenului, creditorii internaţionali ai Greciei  - Banca Centrală Europeană (BCE), Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi Uniunea Europeană (UE) - vor evalua programul şi vor decide dacă măsurile luate au fost îndeajuns. Dacă nu, ideea unui Grexit (ieşirea Greciei din zona euro) ar putea reapărea. De asemenea, chiar dacă evaluarea va fi una pozitivă, rezultatul s-ar putea să fie tot unul negativ, deoarece Atena va insista din nou pentru o reducere a datoriei sale. De altfel, FMI a anunţat deja că nu va mai fi de acord cu o nouă înţelegere prin care Atena simulează procesul de reforme iar creditorii rostogolesc datoria sa. Aceasta ar putea duce la un nou impas, cu consecinţe pentru pieţele financiare şi noi nopţi lungi de negocieri la Bruxelles între liderii europeni.

Atunci se va aminti din nou, probabil, despre imoralitatea programului de salvare semnat în această vară în care nu prea a crezut nicio parte. Programul de salvare ar fi putut să funcţioneze doar dacă s-ar fi întrunit imposibilul trio al reformelor economice,  reducerii austerităţii şi tăierii datoriei. Însă Atena şi creditorii săi au încheiat până la urmă acordul de frică. Angela Merkel nu a vrut să fie acuzată de Grexit, în timp ce premierul grec Alexis Tsipras s-a temut de o monedă paralelă în ţara sa, aşa că a semnat ce i s-a prezentat.

Ceea ce s-a schimbat între timp este spaţiul fiscal de care dispune Germania, dar scandalul Volkswagen îl îngustează şi mai mult. Daunele care pot fi suferite din cauza scandalului Volkswagen ar putea depăşi ipoteticele pierderi generate de un eventual Grexit. Din nou, mare parte din factură va fi asigurată tot de contribuabilul german.

Una dintre calităţile cancelarului Merkel este capacitatea ei de a desface probleme complexe în părţi mai mici pentru a le rezolva, dar acest talent s-ar putea să nu fie îndeajuns pentru gestionarea celor cinci crize actuale din Europa. Continentul este aproape de haos şi orice se poate întâmpla, conchide Financial Times.