Ce şanse are Europa 2020 după eşecul Strategiei Lisabona

Consilierul special al preşedintelui Herman Van Rompuy crede în succesul noii strategii. În schimb, profesorul grec George Pagoulatos este sceptic faţă de puterea de implementare a noilor obiective.

Lansată cu surle şi trâmbiţe în 2000, Strategia Lisabona, care îşi propunea revigorarea politicilor comunitare, a eşuat lamentabil şi a fost înlocuită cu Strategia Europa 2020. Matthias Oel, consilier special al preşedintelui Consiliului European, Herman Van Rompuy, a recunoscut că Strategia Lisabona nu a fost tocmai un succes, deoarece avea prea multe ţinte - 28, era prea complicată şi îi lipsea onestitatea.

Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre Strategia Europa 2020, a declarat Matthias Oel, în cadrul unei conferinţe organizate la Bucureşti de Reţeaua de Institute de Politică Europeană, în parteneriat cu Centre for European Policy Studies şi Institutul European din România, cu sprijinul Reprezentanţei Comisiei Europene în România.

Consilierul lui Herman Van Rompuy crede că Europa 2020 are şanse mai mari de reuşită întrucât aceasta se concentrează pe guvernare, iar soluţiile propuse sunt în funcţie de specificul şi dezvoltarea fiecărei ţări în parte.

În schimb, George Pagoulatos, profesor de economie şi politici europene la Universitatea de Economie din Atena, este sceptic în privinţa şanselor Strategiei Europa 2020. Pagoulatos susţine că nu este vorba de o politică europeană, ci de toate politicile naţionale puse la un loc. În plus, Comisia Europeană nu are la momentul de faţă pârghiile necesare pentru a impune măsuri.

Obiectivele României

În cadrul conferinţei, Valentin Lazea, economist şef la BNR, a prezentat stadiul progreselor României în atingerea obiectivelor propuse în cadrul Europa 2020. Bucureştiul şi-a propus pentru 2020 o rată de ocupare a populaţiei între 20 şi 64 de ani de 70%, faţă de 75% la nivelul UE. Anul trecut, rata era de 63,3%, iar pentru 2013 ţinta este de 64,7%. UE vrea ca investiţiile în cercetare şi dezvoltare să reprezinte 3% din PIB. România şi-a propus doar 2%, pornind de la 0,48% în 2009. Până în 2013, Bucureştiul speră să ajungă la 0,85%.

În ceea ce priveşte părăsirea timpurie a şcolii, UE are ca ţintă reducerea numărului de abandonuri la 10%, iar România, la 11,3%. Dacă în 2009, rata în România era de 16,6%, în 2010 s-a înregistrat un regres - 18,4%. Pentru 2013, Bucureştiul şi-a propus reducerea abandonului şcolar la 14,8%.