VIDEO Apogeul inteligenţei: există o vârsta la care îl atingem?

Sunt o mulţime de teste care ne măsoară capacităţile intelectuale şi foarte mulţi dintre noi, după o anumită vârstă, ne sfiim să le mai încercăm, de teamă că rezultatele ar surprinde declinul capacităţilor intelectuale. E justificată oare această apăsare?

Inteligenţa umană include o varietate de abilităţi cognitive, cum ar fi capacitatea de raţionament, planificare, de rezolvare a problemelor, gândirea abstractă, conştiinţa de sine, comunicarea, creativitatea, învăţarea etc. Multă lume se întreabă cât timp ne putem păstra capacităţile intelectuale dobândite şi când atingem punctul culminant al dezvoltării noastre din acest punct de vedere.

Ei bine, stabilirea unei vârste anume la care suntem mai deştepţi ca oricând altă dată nu-i deloc o misiune uşoară. Studiile au ratătat însă că există o perioadă generală de timp când abilităţile noastre mentale ating potenţialul maxim, după care intră în declin, notează Medical Daily.

Albert Einstein a spus: „o persoană care nu a adus o mare contribuţie ştiinţei înainte de vârsta de 30 de ani, nu va mai face acest lucru“. A fost simplu pentru Einstein să făcă această afirmaţie, având în vedere că a publicat patru lucrări fundamentale până la vârsta de 26 de ani. 

Cel mai mare număr de fizicieni care au finalizat lucrări premiate înainte de pragul de 30 de ani a fost înregistrat în 1923, constituind un procent de 31 la sută. În anul 2000, de exemplu, acest procent era de zero la sută. De fapt, doar 19% dintre fizicieni au reuşit să încheie lucrări care au fost premiate înainte de vârsta de 40 de ani în 2000.  

Ce concluzie putem trage de aici? Că avem mai puţini fizicieni talentaţi sau că intervalul la care atingem potenţialul intelectual maxim are alte coordonate.

Experţii în psihologie tind să împartă inteligenţa în două tipuri: cristalizată şi fluidă. Sunt două concepte propuse de către psihologul britanic Raymond Cattell. Potrvit definiţiei formulate de acesta, inteligenţa fluidă cuprinde capacitatea de a gândi logic şi de a rezolva probleme, independent de cunoştinţele dobândite. Pe de altă parte, inteligenţa cristalizată se referă la capacitatea noastră de a utiliza cunoştinţele obţinute prin intermediul experienţei şi din ceea ce am învăţat.

Specialişii susţin că ambele tipuri de inteligenţă se dezvoltă în timpul copilăriei şi adolescenţei, cea fluidă atingând punctul culminant în prima parte a maturităţii, după care îşi începe cursul descrescător.

În cazul inteligenţei cristalizate, veştile sunt mai încurajatoare. Experţii ne asigură că aceasta rămâne stabilă în cea mai mare parte a vieţii noastre înainte de a începe să scadă în jurul vârstei de 70 de ani.

În cadrul unui studiu care a examinat aptitudinile mentale generale s-a constatat că abilităţile noastre cognitive cresc  până spre 30 şi ceva – 40  de ani, după care se stabilizează până spre mijlocul anilor 50 – începutul anilor 60, iar spre sfârşitul celei de-a şase decade de viaţă intră în picaj.