Terapeutică:Remedii cu busuioc

Plantă de cultură în ţara noastră, busuiocul poate fi valorificat sub diferite forme: pulbere, infuzie, decoct, tinctură şi ulei volatil. El  tratează peste 80 de afecţiuni.

Substanţele antioxidante pe care le conţine busuiocul previn depunerile de toxine şi de grăsimi pe artere şi menţin elasticitatea vaselor. Astfel, alături de oregano, busuiocul e principalul condiment folosit în aromatizarea preparatelor culinare-salate, sosuri pentru paste sau pizza care combate formarea plăcilor de aterom.

Cercetările efectuate în Europa au dovedit că ceaiul de busuioc este eficient în cazul afecţiunilor respiratorii, mai ales în bronşită, dar şi în caz de astm şi de artrită. Mai mult, o dietă care include şi ceaiuri din busuioc reduce nivelul glucozei din sânge, prevenind astfel apariţia diabetului.

Cercetătorii cred că efectul se datorează uleiului din plantă, care are efect antinflamator, revigorant şi energizant. Datorită acestor proprietăţi, busuiocul limitează procesul de uzură. Terapia trebuie urmată timp de 14 zile, iar în acest interval se consumă zilnic câte patru linguriţe de pulbere.

Alte studii europene semnalează că atunci când se administrează zilnic unui bolnav preparate cu busuioc sub formă de infuzie, sirop sau de mâncare asezonată cu pulbere-condiment (timp de trei luni) terapia aceasta previne infarctul, deoarece busuiocul protejează arterele coronare de depunerile de colesterol, dar menţine sub control şi tensiunea arterială.

În depresie şi în nevroze, se recomandă amestecul, în proporţii egale, de pulbere de busuioc şi de sunătoare, din care se ia câte o linguriţă de 4-6 ori pe zi. Tratamentul se face timp de opt săptămâni.