Mitul „sufletului pereche“, desfiinţat de psihologi. Idealizarea iubirii face mai mult rău decât bine

Despre a doua iubire nu s-au scris nici poeme, nici romane şi nici nu s-au făcut filme la care să plângem până ne seacă lacrimile. Cu toate acestea, o relaţie amoroasă ivită la o vârstă adultă este benefică pentru sănătatea noastră emoţională comparativ cu iubirea din adolescenţă, iar sexul are şi el de câştigat, dau asigurări psihoterapeuţii.

Dacă există vreun un mesaj privitor la sentimentele de dragoste pe care cultura populară şi nu numai ea ni-l imprimă în creier încă de mici acela este că doar o singură iubire este cea adevărată. De regulă, prima. Ei i s-au închinat cântece şi poeme, filme şi romane cu finaluri tragice sau fericite, ea a fost idealizată, chiar dacă nu are nicio legătură cu realitatea,  dimpotrivă, scrie elpais.com.  

O relaţie de cuplu la vârsta adultă are mai mari şanse de reuşită decât o poveste de iubire adolescentină.  Desigur că unele persoane îşi pot găsi stabilitatea şi fericirea lângă primul partener, dar acestea sunt situaţii rare şi atipice, arată Cristina Callo, psiholog şi sexolog.

Aceasta  consideră că, în cele mai multe cazuri: „o iubire matură este benefică atât pentru individ, cât şi pentru cuplu. Principala diferenţă dintre o iubire de adolescenţă şi cea matură ţine de intensitatea emoţiilor noastre. Tinerii sunt interesaţi să-şi potolească simţurile şi pierd din vedere perspectiva. În ciuda importanţei pe care societatea noastră o acordă mitului lui Aristofan potrivit căruia împlinirea vine odată cu întâlnirea sufletului-pereche, o legătură de succes implică doi oameni întregi, maturi, care ştiu să respecte spaţiul celuilalt şi care consimt să formeze împreună o echipă“, argumentează psihologul.

Idealizarea iubirii romantice poate duce, în anumite situaţii, la dificultatea de a abandona o relaţie tumultoasă care nu produce nimic bun şi care are la bază doar un vis. „În relaţiile turbulente au loc dese „luni de miere“ pentru faptul că este nevoie de multe reconcilieri care să permită iar şi iar înflorirea sentimentelor şi  a entuziasmului , precum şi a speranţei că de acestă dată relaţia va merge mai bine. Dar este ceva ireal, de cele mai multe ori. Unul dintre factorii care fac dificilă situaţia este cel al idealizării atât faţă de cealaltă persoană, cât şi faţă de relaţia în sine“, mai spune psihologul.

Această concepţie despre iubirea ideală poate fi însă corectată. Putem învăţa ceva despre iubire sau putem face de o mie de ori aceeaşi greşeală, mai spun psihologii. Dragostea romantică poate fi un proces de învăţare. Intimitatea emoţională şi psihologică are nevoie de timp. În căsătoriile aranjate, sentimentele vin cu timpul. Studiile arată că în timp ce în iubirile fulgerătoare sentimentele sunt în scădere în primul deceniu de viaţă conjugală, în celelalte, tindă să crească după cinci ani.

Din punct de vedere istoric, iubirea pasională a fost percepută ca un soi de nebunie, nefiiind considerată o bază solidă care să lege şi să ţină o căsnicie. Acest lucru s-a întâmplat mai către modernitate, cu toate că şi astăzi opusul este adevărat. Există mituri care merg pe ideea că toţi avem un suflet-pereche care aşteaptă să-l găsim pentru a fi împreună şi a nu ne despărţi niciodată. Este însă doar o legendă, atrag atenţia psihoterapeuţii.

Dintr-un eşec în dragoste însă putem învăţa ceva folositor pentru următoarea relaţie, adaugă aceştia. Despărţirile, dincolo de stigmatul eşecului, sunt momente foarte bune de reflecţie. Ar trebui să ne întrebăm ce a mers prost şi ce nu, ce ne-a plăcut în relaţia încheiată şi ce nu şi ce am schimba dacă am putea face asta. Toate aceste răspunsuri şi atitudinea noastră cu privire la ele ne vor permite să construim o altă relaţie, mai matură, în momentul în care vom deveni din nou receptivi la dragoste.

Cheia, mai spun psihoterapeuţii, stă în respectul reciproc, în atracţie, în apreciere, în empatie şi neapărat în simţul umorului. Cu cât este mai limpede că avem ceea ce ne dorim, cu atât putem trăi cu partenerul nostru în deplină armonie. Un studiu recent făcut în Marea Britanie arăta că relaţiile cele mai fericite vin după 30 de ani, vârsta la care oamenii simt că au parte de succes în viaţă din toate punctele de vedere. Oamenii fericiţi fac relaţiile fericite.

Prin urmare, posibilităţile ca a doua, a treia sau chiar a patra relaţie să funcţioneze sunt mai mari, cu cât experienţa noastră este mai consistentă, suntem mai senini şi mai echilibraţi. Am învăţat din greşelile trecutului şi ştim mai bine ce să aşteptăm de la cealaltă persoană şi ne mai şi pricepem să facem sex, conchid experţii.