Misterul tinitusului sau „țiuitului în urechi”. Medicii nu au găsit încă un tratament, însă somnul poate îmbunătăți starea de sănătate a pacienților

Aproximativ 15 % din populația lumii suferă de tinitus, o afecțiune care face ca o persoană să audă un sunet (cum ar fi un țiuit sau un bâzâit) fără nicio sursă externă. Acesta este adesea asociat cu pierderea auzului.

Tinitusul afectează 15 % din populația lumii FOTO: Arhivă

Afecțiunea nu numai că poate fi enervantă pentru cei care suferă, dar poate avea și un efect serios asupra sănătății mintale, cauzând adesea stres sau depresie. Acest lucru este valabil mai ales pentru pacienții care suferă de tinitus luni sau ani de zile.

În prezent, nu există niciun tratament pentru tinitus. Prin urmare, găsirea unei modalități de a gestiona sau trata mai bine tinitus-ul ar putea ajuta milioane de oameni din întreaga lume, potrivit sciencealert.

Un domeniu de cercetare care ne poate ajuta să înțelegem mai bine tinitusul este somnul. 

În primul rând, tinitusul este un percept fantomă. Acesta este atunci când activitatea creierului ne face să vedem, să auzim sau să mirosim lucruri care nu există. Majoritatea oamenilor experimentează percepții fantomă doar atunci când dorm. Dar în cazul persoanelor cu tinitus, acestea aud sunete fantomă în timp ce sunt treze.

Al doilea motiv se datorează faptului că tinitusul modifică activitatea cerebrală, anumite zone ale creierului (cum ar fi cele implicate în auz) fiind potențial mai active decât ar trebui să fie. Acest lucru poate explica, de asemenea, cum apar percepțiile fantomă. Atunci când dormim, activitatea în aceleași zone ale creierului se modifică, de asemenea.

Somnul și tinitusul

Atunci când adormim, corpul nostru trece prin mai multe etape de somn. Unul dintre cele mai importante stadii ale somnului este somnul cu unde lente (cunoscut și sub numele de somn profund), care este considerat a fi cel mai odihnitor stadiu al somnului.

În timpul somnului cu unde lente, activitatea cerebrală se mișcă în „unde” distincte prin diferite zone ale creierului, activând împreună zone mari (cum ar fi cele implicate în memorie și procesarea sunetelor) înainte de a trece la altele.

Se crede că somnul cu unde lente permite neuronilor creierului (celule specializate ale creierului care trimit și primesc informații) să se refacă după uzura zilnică, ajutând în același timp somnul să ne facă să ne simțim odihniți. De asemenea, se crede că este important pentru memoria noastră.

Nu fiecare zonă a creierului prezintă aceeași cantitate de activitate a undelor lente. Aceasta este mai pronunțată în zonele pe care le folosim cel mai mult când suntem treji, cum ar fi cele importante pentru funcția motorie și vedere.

Dar, uneori, anumite zone ale creierului pot fi hiperactive în timpul somnului cu unde lente. Acest lucru se întâmplă în tulburările de somn, cum ar fi mersul în somn.

Un lucru similar se poate întâmpla la persoanele cu tinitus. Credem că regiunile hiperactive ale creierului ar putea rămâne treze în creierul care altfel doarme. Acest lucru ar explica de ce multe persoane cu tinitus suferă de tulburări de somn și terori nocturne mai des decât persoanele care nu au tinitus.

Pacienții cu tinitus petrec, de asemenea, mai mult timp în somn ușor. Pur și simplu, credem că tinitusul împiedică creierul să producă activitatea cu unde lente necesară pentru a avea un somn profund, rezultând un somn ușor și întrerupt.

Dar chiar dacă pacienții cu tinitus au în medie mai puțin somn profund decât persoanele fără tinitus, cercetările pe care le-am analizat în revizuirea noastră sugerează că o parte din somnul profund este cu greu afectată de tinitus. Acest lucru se poate datora faptului că activitatea cerebrală care are loc în timpul somnului profund suprimă de fapt tinitus-ul.

Există câteva modalități prin care creierul poate suprima tinitusul în timpul somnului profund. Primul are de-a face cu neuronii creierului. După o perioadă lungă de veghe, se crede că neuronii din creier trec în modul de activitate cu unde lente pentru a se recupera. Cu cât sunt mai mulți neuroni împreună în acest mod, cu atât mai puternică este dorința restului creierului de a se alătura.

Știm că dorința de a dormi poate deveni suficient de puternică pentru ca neuronii din creier să treacă în cele din urmă în modul de activitate cu unde lente. Și cum acest lucru se aplică în special regiunilor cerebrale hiperactive în timpul stării de veghe, credem că tinitus-ul ar putea fi suprimat ca urmare a acestui fapt.

De asemenea, s-a demonstrat că activitatea pe unde lente interferează cu comunicarea dintre zonele creierului. În timpul somnului profund, când activitatea undelor lente este cea mai puternică, aceasta poate împiedica regiunile hiperactive să perturbe alte zone ale creierului și să întrerupă somnul.

Acest lucru ar explica de ce persoanele cu tinitus pot intra încă în somn profund și de ce tinitusul poate fi suprimat în acea perioadă.

Somnul este, de asemenea, important pentru consolidarea memoriei noastre, contribuind la modificarea conexiunilor dintre neuronii din creier. Credem că schimbările în conectivitatea creierului în timpul somnului contribuie la faptul că tinitusul durează mult timp după declanșarea inițială (cum ar fi pierderea auzului).

Tratarea tinitusului

Știm deja că intensitatea tinitusului se poate schimba pe parcursul unei anumite zile. Investigarea modului în care tinitusul se modifică în timpul somnului ne-ar putea oferi un control direct asupra a ceea ce face creierul pentru a provoca fluctuații în intensitatea tinitusului.

Aceasta înseamnă, de asemenea, că am putea manipula somnul pentru a îmbunătăți starea de bine a pacienților - și, eventual, pentru a dezvolta noi tratamente pentru tinitus.

Deși bănuim că somnul profund este cel mai susceptibil de a afecta tinitusul, există multe alte etape ale somnului (cum ar fi mișcarea rapidă a ochilor sau somnul REM) - fiecare cu modele unice de activitate cerebrală.

În cercetările viitoare, atât stadiul de somn, cât și activitatea tinitusului în creier ar putea fi urmărite în același timp prin înregistrarea activității cerebrale.

Acest lucru ar putea ajuta la aflarea mai multor informații despre legătura dintre tinitus și somn și la înțelegerea modului în care tinitusul poate fi atenuat prin activitatea naturală a creierului.