De ce nu e bine să te înfometezi după sărbători

Luna ianuarie este luna promisiunii că vom slăbi, mai ales după o perioadă de excese cum a fost cea de sărbători. Unele dintre dietele la îndemână ne promit că vom slăbi chiar 8, 9 până şi 10 kilograme într-o lună fără să fie nevoie să asociem dieta cu mişcare. Şi este, într-adevăr, posibil. Dar riscurile sunt cu mult mai mari decât satisfacţia de a avea, pentru scurt timp, silueta dorită, atrag atenţia specialiştii.

Înfometarea ne „slăbeşte“ întreg organismul

Este logic: dacă nu mănânci, nu ai cum să te îngraşi. Ba mai mult, organismul foloseşte pentru supravieţuire resursele proprii de energie şi, bineînţeles, în scurt timp, cântăreşti mai puţin. Dar asta înseamnă şi că înfometarea este o cură de slăbire recomandată? Nici vorbă! De fapt, curele de slăbire care presupun zile întregi de post negru nici măcar nu duc la arderea grăsimilor, care, până la urmă este obiectivul nostru atunci când vrem să slăbim.

Motivul pentru care organismul uman rezistă perioadelor scurte de înfometare este unul simplu: supravieţuirea. Astfel, suntem programaţi genetic să stocăm vitaminele, mineralele şi energia (sub formă de glicogen, în ficat şi în muşchi) în anumite organe şi în oase.

Dacă în scurt timp nu refacem aceste „stocuri“ mâncând echilibrat, întregul organism are de suferit. Studii realizate de-a lungul timpului au arătat că persoanele care mănâncă alimente care echivalează cu mai puţin de 500 de calorii pe zi prezintă pierderea definitivă a unei părţi din masa musculară. Aşadar, după terminarea regimului, participanţii la studiu nu şi-au mai recăpătat masa musculară, însă, în schimb, şi-au dat peste cap metabolismul, astfel că, fără să facă excese alimentare, în scurt timp au devenit supraponderali şi prezentau mai multă masă de grăsime decât masă musculară.

Muşchii au de suferit

Principala sursă de energie a organismului este glucoza, pe care corpul o ia prin alimentaţie. În primele 8-12 ore de post negru, corpul poate extrage energie, pentru a menţine în funcţiune procesele care ne ţin în viaţă, din glucoza stocată (glicogenul), mai întâi pe cea din muşchi, apoi pe cea din ficat.

Atunci când depozitele de glicogen s-au epuizat şi nu mai suplimentăm necesarul de energie prin alimentaţie, nivelul zahărului în sânge scade, proteinele care alcătuiesc muşchiul sunt ele însele transformate în glucoză şi arse în procesele naturale ale organismului. Pe măsură ce muşchiul este deteriorat, minerale importante sunt, şi ele, eliminate din organism, printre care potasiul, sodiul şi calciul, cu consecinţe grave asupra sănătăţii.

De-abia după câteva zile de nemâncat, corpul începe să se alimenteze cu energie din depozitele de grăsime.

Metabolismul este încetinit

Pentru a conserva energia vitală, atunci când nu mâncăm suficient sau atunci când nu mâncăm deloc, corpul încetineşte metabolismul, adică rata de consum al energiei. Astfel, rata metabolismului bazal (când corpul este în repaus) poate scădea cu până la 15 la sută. Problema este că metabolismul rămâne încetinit şi după terminarea curei.

Prin urmare, atunci când începem să aducem organismului numărul normal de calorii prin alimentaţie, 2.000 pentru femei şi 2.500 pentru bărbaţi, ne îngrăşăm mai repede, corpul neputând să ardă rapid energia din alimente. Acest fenomen este cunoscut sub denumirea de efect yo-yo. Primul semn al încetinirii metabolismului este scăderea temperaturii corporale.

Riscurile consumului de energie din grăsime

Atunci când corpul foloseşte timp îndelungat energie din grăsime în loc să folosească glucoza din alimentaţie, se instalează un fenomen numit cetoză. Acesta se caracterizează prin formarea în organism a corpilor cetonici care, atunci când se acumulează excesiv în sânge, pot duce la afectarea rinichilor, la gută sau la apariţia calculilor renali.

Creierul nu mai funcţionează normal

Fiind cel mai mare consumator de energie din corp, creierul, care foloseşte 50% din totalul de energie corporală, suferă foarte mult atunci când nu suplimentăm nivelul energetic printr-o alimentaţie echilibrată. Printre principalele simptome ale aportului prea mic de calorii sau ale lipsei hranei sunt starea de confuzie, de ameţeală, lipsa de concentrare şi oboseala psihică persistentă.

Sistemul imunitar, cu garda jos

Din cauza privării de elemente nutritive esenţiale organismului şi de energia necesară pentru realizarea funcţiilor normale ale corpului, şi sistemul imunitar devine slăbit în cazul dietelor hipocalorice şi al subalimentării. Astfel, persoanele care ţin diete drastice sau care se înfometează se îmbolnăvesc mai repede şi mai des, celulele imunitare nemaifiind în gardă.

Devenim mai morocănoşi şi mai depresivi

Dietele drastice, adică cele care impun un aport caloric foarte mic, şi înfometarea nu au efecte negative doar asupra fizicului, ci şi asupra psihicului. Aşa se explică de ce, mai ales în cazul adolescenţilor, curele de slăbire nesănătoase se soldează cu alterarea stării de spirit, cu depresie şi cu scăderea stimei de sine. Pe lângă faptul că lipsa nutrienţilor afectează funcţionarea sistemului nervos central şi creează dezechilibre hormonale, un alt factor care duce la instalarea depresiei este privarea corpului de alimente care aduc endorfine şi serotonină (hormoni ai bunei dispoziţii), printre care ciocolata neagră, cerealele integrale, ardeiul iute, spanacul sau fructele de pădure.

Ce simptome pot apărea

Atunci când ne înfometăm, în primul rând ne simţim nu mai slabi, ci slăbiţi, fără putere, atât din cauza scăderii forţei musculare, cât şi din cauza afectării sistemului nervos central. În plus, din cauza încetinirii metabolismului, ne scade temeperatura corpului, inima bate mai încet, tensiunea arterială scade şi ea, uneori atât de mult încât există riscul să ne pierdem cunoştinţa, să avem stări de leşin mai ales atunci când ne ridicăm brusc din pat sau de pe scaun.

În cazul unor persoane, subalimentarea duce, de asemenea, la tulburări hormonale. Mai exact, nivelul hormonilor tiroidieni şi al hormonului feminin estrogen scade.

Dacă nu bem nici suficientă apă, există pericolul deshidratării şi, în timp ce fără hrană putem supravieţui între patru şi şase săptămâni, fără apă nu trăim mai mult de trei, maximum cinci zile. Hrana şi apa insuficiente duc la tulburări grave ale ritmului inimii.