Sunt copiii în mod natural mai buni cu tehnologia decât părinţii?

De multe ori rămânem uluiţi de capacitatea copiilor de a stăpâni cele mai recente inovaţii tehnologice. Adesea, părinţii povestesc cum, după câteva ore în care nu mai foloseau diverse mijloace tehnologice, copiii lor puneau stăpânire pe ele, fiind capabili să privească videoclipuri pe internet, să se joace sau să-şi deschidă diverse conturi, scrie „The Independent”.

Esenţa acestor constatări este că generaţia tânără se poate adapta în mod inerent la folosirea noilor tehnologii. Într-un sondaj recent, 71% din părinţii intervievaţi au recunoscut că-şi consultă copiii atunci când trebuie să folosească anumite dispozitive, fie că este vorba de profile sociale sau aparatură casnică. Cu alte cuvinte, în timp ce părinţii se preocupă de treburile casnice, copiii devin stăpânii tehnologiei.

Imitarea, secretul adaptării la tehnologiile actuale

Dar cum oare s-a ajuns la o astfel de schimbare şi de ce părinţii se simt descumpăniţi în faţa „puterii” odraslelor lor? La urma urmei, actualele programe şi dispozitive devin din ce în ce mai uşor de utilizat şi, cel puţin în teorie, sunt concepute pentru a fi utilizate de toată lumea. Nu sunt destinate în mod special copiilor şi chiar dacă se specifică mereu că tinerii au crescut odată cu tehnologia, acelaşi lucru se poate spune şi despre adulţi.

„Cu siguranţă este o iluzie să presupunem că tinerii pot face intuitiv aceste lucruri. Are mai multă legătură cu faptul că nu le este teamă să privească în jur şi în cele din urmă să dea de cap lucrurilor”, crede Nigel Houghton, director la Simplicity Computers. Mai mult, această expertiză evidentă a copiilor are foarte puţine legături cu frăgezimea lor. „Pare a fi un gest intuitiv dacă ating ecranul unei tablete folosindu-se de trei degete, dar ei fac acest lucru pentru că au văzut la rândul lor pe altcineva făcând asta. Dispun de o expertiză imediată a unor posibile soluţii”, spune şi doctorul Mark Brosnan, lector senior în psihologie la Universitate din Bath şi autor al cărţii „Tehnofobia”.

Pe de altă parte, există o diferenţă între dipozitivele cu care cele două generaţii au fost obişnuite. Pe când adulţii au crescut cu calculatoare ce aveau un sistem de operare rudimentar, precum Windows 95, mulţi dintre copiii de astăzi s-au născut în plin boom tehnologic, fiind obişnuiţi cu tablete ultra-sensibile şi inteligente. De altfel, tocmai aceste caracteristici ale tabletelor îndreptate spre divertisment şi spre comunicare îi fac pe copii să petreacă mult timp în faţa lor, descifrându-le secretele, arată „The Independent”.

Bătrâneţea, perioada în care te poţi adapta tehnologiei

„Totul se rezumă la înclinaţia copiilor spre tehnologie. Fie că vorbim despre Windows 8 sau despre un televizor inteligent se pune problema dacă vei fi dispus să înveţi cum trebuie folosit”, afirmă Matt Leeser, responsabil cu domeniul tehnologic al magazinului „John Lewis”.

De asemenea, este o chestiune şi a procesului de învăţare în sine şi a schimbului de informaţii. „Atunci când copiii pun mâna pe un dispozitiv ajung să vorbească cu prietenii lor şi să treacă print-un proces de schimb de informaţii. Dar atunci când adulţii privesc cu ce uşurinţă copiii folosesc un dipozitiv se simt oarecum descurajaţi”, este de părere acelaşi Nigel Houghton.

Cu adevărat, acesta este un mod de gândire care te poate dezechilibra imediat. „Am cercetat problemele legate de anxietate şi de tehnologie şi am descoperit că unii dintre cei mai încrezători utilizatori adulţi erau pensionarii de peste 65 de ani, în parte, datorită faptului că au mult timp liber şi nu sunt supuşi la nicio presiune. Nimeni nu le evaluează modul în care utilizează tehnologia”, dă de înţeles doctorul Mark Brosnan.

Cu alte cuvinte, o relaţie solidă cu tehnologia pare să depindă de timpul liber, perioadă de care părinţii nu prea dispun. Astfel, consultarea copiilor de către părinţi în ceea ce priveşte problemele tehnologice poate fi văzută ca un schimb de roluri şi de autoritate în sânul familiei, dar care ridică o serie de dileme atât morale, cât şi financiare. „Vedem tot mai des copii care iau decizia de a cumpăra un anumit dispozitiv pentru familie în funcţie de tendinţele pe care ei le urmează. Nu se îngrijorează cu adevărat pentru securitatea pe internet sau de interoperabilitate. Unele persoane chiar au spus că este ca şi cum i-ai oferi unui prizonier cheia de scăpare dacă laşi un copil să ia o astfel de decizie de cumpărare”, arată Matt Leeser.

La fel se întâmplă şi acasă, acolo unde datoria părinţilor de a superviza activitatea copiilor are de suferit din cauza faptului că aceştia ştiu să fenteze barierele tehnologice impuse. Niciodată, copiii nu le vor spune părinţilor ce fel de site-uri accesează sau cum pot fi blocate.

Micii vrăjitori ai tehnologiei

Capacitatea de adaptare a copiilor din zilele de astăzi pare să fie principala lor armă împotriva oricăror piedici pe care părinţii încearcă să le pună. Este şi cazul lui Habeeb, fiul în vârstă de nouă ani al lui Ahad Surooprajally, care a învăţat să mânuiască diverse aparate mult mai bine decât tatăl său. El nu este singurul exemplu, dar ilustrează perfect schimbul de autoritate. Habeeb ştie să se descurce atât de bine încât a reuşit să treacă de parola pusă de tatăl său la calculator, asigurându-şi astfel mai multe ore de distracţie decât îi era permis.

Ai putea crede despre micuţul Habeeb că este un vrăjitor al tehnologiei, dar la fel se poate spune şi despre mulţi alţi copii care, având la dispoziţie timp, acces şi înclinaţie spre noile tehnologii, sunt în avantaj faţă de părinţii lor. Tocmai din acest motiv, tehnofobia de care suferă unii părinţi ar trebui să fie imboldul spre a se familiariza cu cele mai noi dispozitive. Şi nu doar din nevoie, ci pentru că actuala societate o cere din ce în ce mai mult.

„Guvernul vrea ca noi să fim capabili să facem mult mai multe lucruri în mediul online. Există peste 650 de servicii diferite oferite de departamente care se mută, încetul cu încetul, în mediul online. Şi mai sunt şi toate celelalte lucruri incredibil de utile pe care conexiunea la internet ne poate ajuta să le obţinem, cum ar fi facturi mult mai ieftine la utilităţi”, se arată încântat Nigel Houghton.

Mai mult ca sigur, tinerii zilelor noastre nu au nici răbdarea şi nici dorinţa de a-şi învăţa părinţii cum să se folosească de minunile tehnologiei. Chiar dacă nu vor reuşi să obţină o factură mai ieftină la utilităţi, probabil, puţin studiu individual ar ajuta şi mai mult părinţii supuşi trecerii rapide a timpului. Un lucru rămâne de actualitate, decalajul dintre generaţii va fi şi mai mare.