Cel mai comod adulter. Amor secret cu prietenii de familie
0
Cel mai la îndemână adulter este cel pe care ţi-l oferă, la stres promoţional, familiile cu care te vizitezi. Încrucişările tainice te scutesc de efortul de a-ţi găsi zilnic alibiuri
Există nişte studii risipite prin institute bănoase, care arată că est-europenii au tendinţa de a păcătui repetat cu prietenii de familie, asta fiindcă noi suntem mai predispuşi la anturaj sufocant, la găşti, la tot felul de combinaţii care ne permit flirturi şi aventuri acolo unde ar trebui să existe doar o nevinovată şi, nu-i aşa, profundă prietenie.
Naşul, naşa, laşul şi laşa
Prima dată în viaţa mea când am văzut ce poate ieşi dintr-o prietenie între două cupluri a fost când i-am cunoscut pe Monica şi pe Viorel, doi tineri din Braşov (acum, la 36 de ani, lumea e tânără, să fie clar) logodiţi fedeleş. Bun, aveau deja naşii arvuniţi, erau cei mai buni prieteni ai lor, soţ şi soaţă. Au făcut planuri de nuntă vreun an de zile, ştiau deja ce culoare va avea sclipiciul din cocul naşei şi ce formă va avea sutienul miresei. Probabil acest din urmă detaliu, excesiv invocat în discuţiile lor, l-a făcut foarte curios – şi, brusc, foarte viril – pe viitorul naş.
Nu se ştie cum, cu o lună înainte de nuntă, năşica a ieşit în oraş cu nişte colege de serviciu, să consume o pizza, şi a zărit la un moment dat maşina soţului ei, într-o parcare în care teoretic n-avea ce căuta. A dat să sune la 112, să spună că i-a furat cineva maşina lui bărbatu-său, dar l-a sunat pe el, că era mai simplu din punct de vedere tehnic. Telefonul lui era închis cu şapte lacăte, semn că era din cale-afară de prins într-un brainstorming sau sex-storming. Îngrijorată şi generoasă, l-a mai sunat de 108 ori, în timp ce pizza i se sleia tristă în farfurie. Iar robotul, la fel de generos, i-a explicat că abonatul este în afara ariei de acoperire sau în afara hainelor personale. Vă rugăm reveniţi.
Seara, când naşul a descins la domiciliu, a avut proasta inspiraţie s-o mintă pe naşă. Ea, în timp ce aparent dezlega un rebus (în pătrăţelele căruia, de fapt, cărcălea floricele şi dinamită), l-a întrebat ce-a făcut în ziua aia. El s-a lamentat că multinaţionala în care lucra l-a stors de vlagă şi că n-a avut timp nici să-şi mănânce sandvişul cu sălămior şi margarină cu Omega 3, pe care i-l construise ea, mămoasă, ca în fiecare zi. Ăsta a fost ultimul lucru pe care şi l-a amintit el înainte să cadă lat, în urma coliziunii frontale cu telecomanda aruncată de ea în capul lui prost – ca s-o citez. Când s-a trezit, era răstignit pe un fotoliu, ceea ce ar fi fost un aspect pozitiv, dacă prima imagine pe care-a văzut-o – cu un ochi ceţos – n-ar fi fost a consoartei naşe.
Anchetele şi sistemele moderne de tortură au relevat că naşul avea o legătură de vreo şase luni cu
viitoarea mireasă emoţionată. Dar cum el a decretat că nu divorţează, deoarece este mare păcat în faţa Domnului, au păstrat relaţia în perimetrul patului, timp în care se tot întâlneau efervescent, cu toate ocaziile posibile, în doi sau în patru, după cum aveau ocazia. Naşul a recunoscut tot, ca la Securitate, s-a oferit să dea şi în scris, doar să scape cu suspendare, nu cu divorţ. În ziua când naşa a văzut maşina infamiei parcată regulamentar într-un context sexual neregulamentar, greşeala fatală fusese că au ales să meargă la un hotel – ea se săturase, pasămite, să stea cu libidoul cât puricele, în timp ce venea în secret la el acasă.
O să râdeţi, dar cea mai amarnică nemulţumire a naşei e că soţul ei minţise cu privire la managementul multinaţionalei care, chipurile, scosese untul şi potenţa din el, de-aia nu mai avea nici chef, nici timp să efectueze sex conjugal. Ginerică Viorel s-a despărţit de Mihaela, dar n-a priceput nici azi prea bine ce i s-a întâmplat, mai ales că fosta viitoare mireasă a negat cu obstinaţie acest desfrâu, posibil din laşitate, posibil de frică să nu încaseze ceva care ar pasiona IML-ul, în serile lungi de iarnă. Se jura că habar n-are de unde ştie naşul că ea are o aluniţă într-o arie care, conform tradiţiei, e acoperită de chiloţi.
Sărbătorim adulterul de argint
Mai ştiu un cuplu din Bucureşti care e încrucişat adulterin de vreo opt ani şi continuă să dezvolte o frumoasă, trainică şi excitantă prietenie. Tot anturajul ştie cu ce se îndeletnicesc soţul uneia şi soţia celuilalt, dar evident că nimeni nu-şi asumă riscul să dezvelească statuia trădării. Cristi, Anca, Mugur şi Sorana sunt un fel de formaţiune ciudată. Primii doi sunt căsătoriţi unul cu altul, ceilalţi doi la fel. Numărul unu e cuplat pe ascuns cu numărul patru, iar numărul doi îşi îneacă amarul în numărul trei. De-a lungul acestor ani minunaţi, niciunul nu şi-a ţinut gura. Mai devreme sau mai târziu, fiecare s-a spovedit cuiva din cercurile de prieteni. Aşa a ajuns povestea şi la mine, ei nu
mi-au zis direct, că mă ştiau gură şi tastatură bogată – era o chestiune de timp până ajungea chestiunea în ziar şi uite că au stat bine cu intuiţia. Vă rog să apreciaţi însă faptul că nu dezvălui identitatea completă a nimănui, din principiu.
În cazul lor, destinul a aranjat lucrurile destul de bine. Cristi, soţul Ancăi, şi Sorana, soţia lui Mugur, se caracterizează printr-un metabolism foarte ciufut, motiv pentru care au acumulat 30, respectiv 20 de kilograme de-a lungul şi de-a latul căsniciilor. Fapt care i-a nemulţumit pe partenerii legali, Anca şi Mugur. Şi în timp ce aceştia din urmă stăteau într-o seară la o bere în oraş şi se plângeau că li s-au cam durdulit sufletele-pereche, le-a venit ideea să se mai vadă şi în particular (aşa, ca-ntre slabi), nu doar în patru.
La rândul lor, bufleii Cristi şi Sorana se întâlneau cam des, ca să schimbe regimuri de slăbire, până când s-au trezit că mai schimbă şi ceva fluide interesante de prin corp. Aşa au început să se
înnoade maţele unei prietenii până atunci curate. Partea bună e că adrenalina dorinţei ilicite i-a motivat pe toţi patru să-şi ţină şi căsniciile, şi amantlâcurile intacte, ca să nu mai vorbim de prietenia care dăinuie şi azi, cum vă spuneam.
Un amant cu părul creţ fură cinstea din coteţ
Bobo şi Laura, din Craiova, ar fi divorţat de mult, dacă nu-i ameninţau cele două perechi de părinţi (unii cu infarctul, ceilalţi cu bătaia – fiindcă n-aveau certificat de cardiaci, cum obţinuseră cuscrii mai norocoşi). Se certau ca maidanezii şi, dacă nu s-ar fi împrietenit între timp cu un alt cuplu, probabil ajungeau curând la ştiri, într-un text care ar fi conţinut cuvintele-cheie „jugulară“, „moarte violentă“, „echipaj Smurd“, „resuscitare“, „zadarnic“. Când i-au cunoscut pe Luci şi pe Roberta, viaţa lor s-a schimbat. Au descoperit că au multe în comun, mai ales Bobo cu Roberta şi Laura cu Luci.
Încrucişarea s-a produs instantaneu, a fost dragoste la prima despuiere. Nu ştiau unii de alţii, fiecare credea că secretul lui e în siguranţă. Un vecin săritor i-a spus lui Bobo, într-o zi, că „la doamna a venit marţi şi joi un bărbat cu părul creţ şi cu geacă maro deschis“. Bobo s-a holbat la el o secundă dramatică, apoi a râs cam ca Rodica Popescu-Bitănescu: „Aaaaa, stai, frate, liniştit, că e prietenul nostru de familie, Luci!“. Vecinul a stat totuşi neliniştit, mai ales când îl tot vedea pe Luci – absolut din întâmplare, pe când îl spiona prin vizor – ciocănind discret la uşa vecinei. Nţţţţ – a fost el de părere, dar s-a limitat la a colporta povestea prin bloc, nu l-a mai deranjat pe soţul-victimă cu asemenea fapte minore.
Bobo mergea – în sensul că alerga, cu părul măciucă şi apetitul sexual la gât – la soţia prietenului, iar acolo a avut noroc de vecini mai omenoşi, nu l-a pârât niciunul titularului. Probabil erau mai chiori şi nu vedeau bine prin vizor, altfel nu se explică pasivitatea asta, ştiut fiind faptul că românul e foarte săritor când e vorba să transporte veşti proaste şi să le basculeze la poarta şi-n ficaţii celui mai bun prieten. V-aş spune şi deznodământul, dar nu-l ştiu, întrucât circul continuă şi-n ziua de azi. ;
Minciuna are picioare scurte, amanta are picioare lungi
Nişte studii savante (finanţate din bani pe care lumea i-ar fi putut cheltui pe eradicarea sifilisului, de exemplu, dar mă rog) arată că adulterul în cadrul familiilor din cale-afară de prietene e cel mai popular – în iad, probabil, au uitat să precizeze. Când te încurci cu un prieten, te descurci mai bine, iată paradoxul nostru preferat. Cei care-şi găsesc aventuri cu mult în afara graniţelor familiale înfruntă pericole majore, nu pot explica nici de ce au fost la lucru vineri seară, deşi centrala firmei fonfăia că suni în afara orelor de program, nici de ce erau la o cârciumă cu o persoană pe care n-o poate identifica nimeni, deocamdată.
Sigur că poţi să mormăi că ai fost la o cină corporatistă cu o colegă – care absolut întâmplător are cele mai frumoase picioare din secţie – şi că pui la cale un proiect pentru firmă, fi-ţi-ar firma a dracului, vorba distinsei tale soţii. Dar pentru asta ai nevoie de lume care să creadă această gogomănie şi să-ţi sprijine delirul, să-ţi fie martoră. Iar aceste persoane nu există decât dacă le plăteşti, ca pe figuranţii de la televiziune.
În cele din urmă, află şi bărbatul ce ştia tot satul, însă timpul de expunere e mai mare şi adulterinii trag foloase din asta. Dacă te încurci cu cineva necunoscut în clanul tău, bârfele vor fi mai aţoase, nimeni nu-ţi dă circumstanţe atenuante, iar minciunile sunt mult mai greu de frământat.
Marina şi Cătălin, doi amici de-ai amicilor prietenilor mei cei mai buni, căsătoriţi cu acte şi certuri în regulă, au divorţat toamna trecută, deoarece ea a descoperit că el avea o aventură cronică sexuală cu prietena lor de familie. Ce surpriză! – a pufnit sarcastic anturajul. Soţul adulterinei a insinuat vindicativ că şi el avea o relaţie cu Marina, deci rima e încrucişată. Nu s-au bătut pe copii şi covoare, cât s-au ciondănit ca să stabilească cine a înşelat primul, el sau ea – cu ceilalţi el şi ea, din cuplul prieten. Avocaţii făceau spume la dosar, încercând să demonstreze al cui apetit sexual a scăpat primul din celula de bază a societăţii. Grefierei îi amorţiseră degetuţele, mai ales că ăştia foloseau cuvinte mai lungi decât unghiile ei, termeni care se stenografiază greu: incompatibilitate, imoralitate, nebună, curvar şi alte noţiuni care au pus pe gânduri onorata instanţă.
Aşa cum, în cele mai multe cazuri de omor domestic, primul bănuit e partenerul de viaţă, tot astfel, în cazul adulterului deosebit de grav, cei mai destoinici suspecţi sunt prietenii de familie. În ziua de azi, orice grătar în patru poate fi începutul unei trădări frumoase şi profunde, pe care te poţi
baza la greu.
Se încarcă comentariile...
