Casa-i de piatră până când trebuie curăţată

Partenerii trebuie să înveţe să-şi împartă sarcinile casnice în mod egal FOTO Shutterstock

Oricât de mare este dragostea într-un cuplu şi oricât de intenşi sunt „fluturaşii din stomac“, cineva tot trebuie să ducă gunoiul şi să şteargă praful. Moment în care pot apărea primele discuţii între parteneri.

Potrivit mentalităţii „străbune“, îndeplinirea activităţilor casnice este datoria femeii. Dar în zilele noastre femeile au slujbe unde îşi petrec o mare parte din zi, iar atunci bărbaţii se văd nevoiţi să preia din sarcinile casnice. Sau aşa ar trebui.

„În România, aceste tradiţii se mai păstrează şi în ziua de azi, însă din ce în ce mai puţin. Tinerele cupluri au înţeles că lucrurile bune, frumoase se construiesc în echipă, nu de unul singur. Putem să ne facem un set se reguli şi tradiţii personale, iar din acestea să împrumutăm doar ce considerăm că ni se potriveşte“, spune psihologul Oana Tudor, din Bucureşti.

În mediul rural, lucrurile stau diferit. „Acolo tradiţiile încă se respectă, bărbatul munceşte pământul şi femeia face mâncare şi curăţenie. Însă ei fucţionează bine aşa, deoarece ambii parteneri au aceleaşi valori şi principii“, continuă psihologul.

Ce nu face mama, corectează nevasta

„Când ne-am mutat împreună, Marius nu ştia să facă absolut nimic“, îşi începe Anidaa povestea pe ghidulmiresei.ro. „Dacă mânca, nu strângea masa, hainele nu le strângea, iar de aspirat nici nu se pune problema. Ba, odată, când i-am reproşat că nu face nimic, mi-a răspuns că el aşa a fost învăţat, ca mama lui să strângă. Cu răbdare l-am educat. Acum îşi calcă singur, face curat, spală vase, ba chiar mai şi găteşte câteodată“, încheie Anidaa.

„M-aş bucura dacă femeile de astăzi, care sunt inteligente şi capabile să reuşească pe multe planuri, să vadă şi din acest unghi: cum ne educăm împreună, aşa o să ne avem. Relaţia este produsul nostru, este ceea ce construim împreună, zi de zi“, explică Oana Tudor.

„Uneori am senzaţia că prietenul meu nu mă înţelege. De exemplu la treburile casnice nu mă ajuta, cu toate că eu îi sugerez acest lucru. El spune că nu sunt importante, aşa că le omite. Nu sunt o maniacă a curăţeniei, dar vreau să am un mediu relaxant şi să nu fac eu totul pentru a-l obţine. Nu vrea să îl cicălesc, dar cum să-l fac să devină mai activ?“, întreabă Diana, o altă femeie în această situaţie, pe garbo.ro.

În cazul în care unul dintre parteneri nu vrea să se implice în activităţile casnice, celălalt „ar trebui, în primul rând să fie sincer şi tot ceea ce face să fie din plăcere, şi cu drag. Nu este sănătos pentru relaţie să facem lucruri pur demonstrative pentru a-l stimula pe celălalt partener. Să îi comunice partenerului ce face el şi să-i ceară părerea, să încerce să-l implice. Important este să înceapă să facă amândoi şi după un timp să îşi împartă activităţile“, spune psihologul.

De cealaltă parte a baricadei, Adonis povesteşte, pe site-ul copilulmeu.ro, cum a rezolvat problema treburilor casnice. „Eu fac cumpărăturile, dar doar cu listă de la nevastă-mea, fac cafeaua, scot câinele la plimbare. Gătesc din când în când, dar din păcate nici câinele nu vrea să mănânce produsul. Piaţa nu o fac pentru că aleg numai legume proaste. În rest, plătesc o menajeră să se ocupe de casă“, încheie Adonis.

Valoarea unui „mulţumesc“

Într-un studiu, realizat în 2007 de Centrul de Cercetare „Pew“, despre valorile mondiale, se arată că împărţirea treburilor casnice sunt situate pe locul trei, după fidelitate şi o relaţie sexuală satisfăcătoare, pe lista lucrurilor care fac o căsătorie să funcţioneze. Tocmai de aceea, dacă îndeplinirea activităţilor casnice revine mai mult în sarcina unui singur partener, apar discuţii în cuplu.

„Inechitatea împărţirii activităţilor casnice este, probabil, una dintre cele mai frecvente cauze de conflict în cupluri“, a declarat Benjamin Caldwell de la Universitatea Alliant International din California, pentru revista „LiveScience“.

„Unul dintre lucrurile care pot distruge o relaţie este faptul că acumulăm mici resentimente care cresc cu timpul", spune Caldwell. O mică expresie a mulţumirii poate constitui o diferenţă semnificativă.

Rezultatele mai arată că indivizii care se simt apreciaţi de parteneri nu au resentimente în privinţa împărţirii inegale a activităţilor casnice şi sunt mai mulţumiţi de relaţia lor decât alţi participanţi la studiu. Cercetătorii au ajuns la concluzia că unele mici activităţi pot conduce la creşterea fidelităţii şi mulţumirii în căsnicie.

Mai multă treabă, mai puţin sex

Pe de altă parte, o cercetare făcută de Sabino Kornrich, cercetător în cadrul Centrului de Studii Avansate al Institutului Juan March din Madrid, arată că bărbaţii care se implică mai mult în treburile casnice fac mai puţin sex.

„Rezultatele studiului nostru sugerează că rolurile de gen popularizate în societatea noastră au consecinţe important asupra frecvenţei sexuale în cadrul căsătoriei”, a explicat cercetătorul.

„În general, bărbaţii schimbă becurile în casa, iar femeile gătesc. Din punct de vedere tradiţional, există activităţi pe care un bărbat nu trebuie să le facă şi de asemenea, activităţi care nu sunt demne pentru o femeie. Este important ca cei doi să vorbească despre acest aspect, despre valorile şi principiile fiecăruia şi să încerce să găsească o cale de mijloc. Orice activitate este demnă atât pentru un bărbat, cât şi pentru o femeie, contează atitudinea pe care o ai, felul în care te raportezi la acea sarcină şi la scopul ei“, crede specialistul în terapia de cuplu, Oana Tudor.

„Cuplurile în care bărbaţii participă mai mult la sarcinile casnice efectuate de obicei de femei relatează o frecvenţă mai redusă a partidelor sexuale. De asemenea, cuplurile în care bărbaţii participă mai mult la sarcini considerate tradiţional a fi masculine relatează un număr mai mare de partide sexuale”, a explicat Sabino Kornrich.

În medie, bărbaţii din studiu au relatat că au făcut sex de 5,2 ori în luna precedentă, iar femeile de 5,6 ori. Atât bărbaţii, cât şi femeile din cuplurile cu diviziuni tradiţionale ale muncii, au relatat că au avut mai multe partide de sex.

„Rezultatele sugerează existenţa unor «scenarii sexuale» separate pe sexe, în care comportamentele tradiţionale pentru fiecare sex joacă un rol important în crearea dorinţei sexuale şi în realizarea activităţii sexuale”, afirmă Kornrich.

Cercetătorii subliniază că rezultatele studiului nu înseamnă automat că bărbaţii ar trebui să renunţe să se mai implice în treburile casnice. „Bărbaţii care refuză să ajute la rezolvarea problemelor casnice pot genera conflicte în interiorul căsătoriei, reducând satisfacţia maritală a soţiilor”, a avertizat acesta.

„Alte cercetări au arătat că satisfacţia maritală a femeilor este corelată cu participarea bărbaţilor la sarcinile casnice, ce implică de obicei atât sarcini tradiţional feminine, cât şi sarcini tradiţional masculine”, a concluzionat cercetătorul.

„Dacă atribuţiile fiecărui partener sunt clare şi fiecare dintre ei ştie ce are de făcut şi sunt în regulă cu asta, nu ar avea de ce să influenţeze viaţa sexuală sau rata divorţurilor. Acest lucru se poate întâmpla doar în cazurile în care partenerii, luaţi separat, au anumite lucruri nerezolvate cu ei înşişi: frustrări, traume, umilinţe, etc.“, spune psihologul Oana Tudor.

Egalitate între sexe, 50% risc de divorţ

Deşi impresia generală este că despărţirile intervin atunci când nu există egalitate între parteneri, un studiu citat de publicaţia britanică „The Telegraph” arată tocmai opusul. Rata divorţurilor este cu 50% mai mare în cazul cuplurilor în care bărbaţii participă la treburile casnice alături de femei, faţă de familiile în care femeia face singură tot.

Poblema, cred cercetătorii, constă în organizarea prea strictă a relaţiei şi a atribuţiilor fiecăruia din cuplu. „Cu cât programezi mai mult tot ceea ce ai de făcut în viaţa de cuplu, cu atât relaţia devine mai degrabă una de afaceri, decât una intimă. Asta încurajează apariţia conflictelor“, crede cercetătorul Frank Furedi, profesor al Universităţii din Canterbury. Autorii studiului cred că soluţia este ca partenerii să rezolve problema treburilor casnice în mod spontan, fără o planificare riguroasă.

Sfaturi pentru împărţirea activităţilor casnice fără ceartă

Psihologul Oana Tudor dezvăluie câteva trucuri pentru menţinerea armoniei în cuplu când vine vorba de treburile casnice. „Să se discute la un pahar de vin sau la un desert despre sarcinile casnice. Fiecare partener să-şi spună părerea cu privire la ce trebuie făcut, de ce este necesar, cu ce îi ajută pe ei acel aspect“. Este important ca fiecare partener să-şi exprime părerea cu privire la ce poate face el, cât poate face şi cum poate face.

În plus, „atunci când un partener are nevoie ca celălalt să-l ajute, este important modul în care se cere, felul în care punem problema. Nu trebuie să sune ca un ordin sau o poruncă. În ziua de azi, timpul este limitat, recomand ca locul pe care îl numiţi acasă, să vă şi facă să vă simţiţi ca «acasă», pentru asta, acel spaţiu are nevoie de implicare din partea ambilor parteneri“, încheie terapeutul. 

Oriunde este loc pentru dragoste

Doi ani a durat „dragostea vinovată” dintre mine şi colegul meu de redacţie. Relaţie tolerată doar de o parte dintre colegi. Dintre cei care ne-au pus la zid amorul, cel mai vehement a fost şeful cel mare care, refuzat în favoarea unui subaltern, şi-a abandonat orgoliul în şicane de tot felul, sfârşind prin a-mi concedia iubitul. Relaţia s-a consumat natural, dincolo de zidurile redacţiei, în alţi cinci ani de dragoste… legală.

Nu ne putem alege unde să ne îndrăgostim, iar locul de muncă este la fel de bun ca orice alt loc unde avem ocazia să întâlnim oameni cu care avem lucruri în comun. Indiferent cine ne stârneşte - un coleg din echipă, unul dintr-un alt departament, şeful însuşi, împărtăşim, măcar parţial, aceleaşi scopuri, activităţi, ceea ce este sănătos pentru orice cuplu. Când amândoi reuşim să facem distincţia dintre relaţia personală şi cea de serviciu, iar între noi, în ciuda dorinţei de a avansa în carieră, nu există concurenţă, ci doar obiective comune, legătura chiar are sorţi de izbândă.

Cu şefii însă, este mai complicat! Dacă te-ai îndrăgostit de vreun şef, atunci este musai să te aştepţi la foarte multe răutăţi din partea colegilor. Iar de la el, tocmai pentru a nu le da apă la moară, la pretenţii mult mai mari decât cele pe care le-ar fi avut dacă ai fi rămas o simplă subalternă. Poţi munci pe brânci, poţi fi un sau o coechipieră extraordinară, orice ai face, este imposibil să primeşti aprecieri din partea celor din „barca ta”. Iar dacă primeşti vreo avansare sau mărire de salariu, atunci tăbăceşte-ţi fundul, vei fi „muşcată” foarte des. Oamenii vor bârfi, te vor acuza de tot felul de lucruri, majoritatea închipuite. Adevăratele probleme, însă, încep la finalul relaţiei, când cel la putere, părăsit, rănit şi înverşunat, se va răzbuna. Dacă vei şti să gestionezi un posibil final (termenii se pot discuta încă de la începutul relaţiei), atunci nu ai de ce să-ţi pui bariere sufletului.