A tăia sau a nu tăia? Circumcizia, o dilemă părintească

Controversele care planează asupra circumciziei în Europa au început să apară şi în Statele Unite ale Americii. Deşi, majoritatea bărbaţilor americani adulţi sunt circumcişi, numărul băieţilor nou-născuţi cărora li se efectuează această intervenţiei scade dramatic, ajungând la sub 50%.

Stephen Box este circumcis, ca majoritatea bărbaţilor americani. Acum şapte luni, ca proaspăt tătic, a trebuit să decidă dacă să-şi circumcidă fiul nou-născut. Nu a fost o decizie directă. „Nu m-aş simţi confortabil să fie diferit de mine”, povesteşte el.

Stephen Box face parte dintr-o generaţie pentru care circumcizia era o necesitate universală, încât un băiat necircumcis ar fi ieşit în evidenţă în vestiarele băieţilor, părţile sale intime fiind obiectul unei curiozităţi.

Dar Stephen şi soţia sa au decis să nu-i facă circumcizie fiului lor. Au considerat că pot să justifice operaţia doar dacă găsesc un motiv îndeajuns de bun ca să o facă şi nu au găsit. „Doar pentru că aşa am fost crescuţi, nu înseamnă că aşa trebuie procedat”, argumentează Stephen.

„E posibil să fie un nou trend”, spune Loran Garrison, o mamă care trăieşte în Los Angeles şi care a decis să-şi circumcidă fiul, acum în vârstă de 14 luni.

„La cursul de Lamaze, doar unul din cinci băieţi era circumcis. A fost ciudat, pentru că pe vremea mea, toată lumea era circumcisă. Nu mi s-a părut o necesitate medicală. Dacă nu e stricată, nu trebuie reparată”, explică Loran.

Readucerea în discuţie a circumciziei

Dilema a apărut la sfârşitul lui iunie, Germania a fost zguduită de o hotărâre judecătorească conform căreia circumcizia minorilor este dăunătoare şi încalcă drepturile copilului.

Principalii practicanţi ai circumciziei, musulmanii şi evreii, au fost indignaţi, văzând hotărârea ca pe un atac la o parte fundamentală a credinţei lor.

Majoritatea editorialelor din ziarele americane şi-a exprimat o nemulţumire asemănătoare şi 20 de reprezentanţi ai Congresului au scris o scrisoare ambasadorului german din Washington, exprimându-şi îngrijorarea.

Spre deosebire de Europa, unde procentele sunt joase şi circumcizia este rezervată pentru comunităţile evreieşti şi musulmane, circumcizia este una dintre cele mai comune operaţii din Statele Unite.

Trei pătrimi dintre bărbaţii americani sunt circumcişi. Peste un milion de operaţii au loc în fiecare an, aproximativ una la fiecare 30 de secunde.

Însă, procentele scad, din moment ce părinţi precum Stephen Box şi soţia lui optează să rupă tradiţiile, creând o întreagă mişcare împotriva circumciziei.

Graficele Centrului de Control şi Prevenire a Bolilor arată că 55-57% din băieţii nou-născuţi sunt acum circumcişi în spital, dar cifre scad în fiecare an cu 1%.

Decizie medicală sau decizie culturală?

Doctorul Douglas Diekema, profesor de pediatrie la Universitatea din Washington, spune că circumcizia era considerată o „decizie normală” timp de mulţi ani.

Circumcizia era considerată la fel de normală ca o vaccinare. La sfârşitul anilor '70, doctorii întrebau: „Când vreţi să-i facem circumcizia copilului?”. Acum, ei adresează, mai degrabă, întrebarea: „Vreţi să-i facem circumcizia copilului?”, spune pediatrul american.

Momentul-cheie al schimbării a apărut în 1999, când principiile medicale stipulau că motivele circumciziei nu sunt destul de puternice nici pentru a fi recomandată ca intervenţie chirurgicală de rutină pentru nou-născuţi, nici pentru descurajarea ei.Astfel, decizia aparţine părinţilor.

„Faci o procedură asupra cuiva care nu poate să ia o decizie pentru el. Este o decizie dificilă atât pentru părinţi, cât şi pentru doctori”, spune Marvin Wang, co-directorul Creşei pentru Nou-născuţi de la Spitalul General din Massachusetts.

Wang susţine că este vorba, mai degrabă, de o „decizie culturală”, decât de un medicală. Aşadar, este o hotărâre pe care trebuie să o ia părinţii, el ca medic fiind obligat doar să prezinte avantajele şi dezavantajele acestei proceduri.

Marvin Wang atrage atenţia că majoritatea părinţilor vin cu principii bine înrădăcinate, iar sfaturile lui fac o diferenţă destul de mică.

„Concluzia este că sunt încăpăţânaţi. Aleg părţi din informaţie care le hrănesc convingerile şi merg în direcţia aceea”, comentează reprezentantul Creşei pentru Nou-născuţi din cadrul Spitalului din Massachusetts.

Unul dintre cele mai comune motive ale intervenţiei este că tatăl vrea ca băiatul său să fie ca el sau îi este frică să nu fie tachinat de ceilalţi.

Geografia practicii

Conform unor calcule recente, procentele circumciziei variază frenetic în SUA, de la 80 % în state federale precum Nebraska, Iowa, Wisconsin şi Kentucky, la 20% pe Coasta de Vest.

Circumcizia este aproape universală în multe locuri unde este predominantă populaţia evreiască şi musulmană, precum Arabia Saudită, Iordan, Afghanistan, Israel şi teritoriile palestine.

Circumcizia este obligatorie pentru evrei şi se realizează în a opta zi de viaţă, fiind considerată un legământ cu Dumnezeu. Este practicată şi în comunitatea musulmană, dar nu la o vârstă fixă.

Popularitatea circumciziei în SUA

În Statele Unite, popularitatea circumciziei a crescut în urmă cu 140 de ani datorită doctorului Lewis Sayre, unul dintre fondatorii Asociaţiei Medicale Americane, potrivit lui David Gollaher, autorul lucrării „Circumcizia: Istoria celei mai controversate intervenţii”.

Sayre credea că majoritatea condiţiilor medicale îşi aveau rădăcina în zona genitală şi că circumcizia putea fi folosită ca tratament pentru o gamă largă de probleme, de la depresie la boli psihice, sifilis şi epilepsie.

Circumcizia a fost folosită şi ca o metodă de a descuraja masturabarea şi era considerată igienică. Era populară, în mod special, în rândul claselor mijlocii şi era văzută drept un fel al bogăţiei.

Teoriile lui Sayre au fost, mai târziu, combătute, dar nu înainte să fie adoptate în alte ţări vorbitoare de limba engleză, în special Marea Britanie, Canada, Australia şi Noua Zeelandă, explică Gollaher în lucrarea sa.

În Marea Britanie, aproape o treime din bărbaţi erau circumcişi înainte să fie introdus Serviciul Naţional de Sănătate în 1948. Dar serviciul nou înfiinţat a hotărât că nu era o necesitate medicală, aşadar nu era obligatorie. Procentele au scăzut imediat după asta.

Aproximativ 9% din bărbaţii din Marea Britanie sunt acum circumcişi, conform graficelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). Între timp, în Statele Unite, circumcizia s-a răspândit, „devenind felul în care percepeau oamenii un corp normal”, explică Gollaher.

Autorul lucrării „Circumcizia: Istoria celei mai controversate intervenţii” atrage atenţia că intervenţia medicală a devenit o normă culturală, transferată din generaţie în generaţie, din tată în fiu şi din doctor în stagiar, dar în prezent este o normă pusă constant la încercare.

Pro sau contra

Hotărârea curţii germane din iunie a fost motivată făcându-se referire la drepturile copiilor, mai ales la hotărârea din 2010 a Asociaţiei Regale Olandeze, care a argumentat că circumcizia băieţilor „intră în conflict cu dreptul unui copil la autonomie şi la integritate fizică”.

Şi în Norvegia, ombudsmanul drepturilor copiilor recomandă acum evreilor şi musulmanilor să realizeze un ritual simbolic, în locul circumciziei .

În Statele Unite, mişcarea anti-circumcizie a crescut în ultimii ani, spune Steven Svoboda, fondatorul şi directorul-executiv al organizaţiei „Avocaţii pentru Drepturile Copiilor” din California.

„Este de o însemnătate majoră. Vorbim de sute de mii de băieţi care nu vor fi circumcişi”, adaugă Svoboda.

Activiştii de anul trecut s-au autointitulat „intactivişti”, încercând să interzică circumcizia bărbaţilor în San Francisco şi obţinând peste 12.000 de semnături, mai mult decât suficiente încât să fie considerat un subiect de vot. Tentativa a fost însă abandonată când un judecător a hotărât ca oraşul nu ar trebui să aibă autoritatea de a modifica procedurile medicale.

Cei care erau împotriva circumciziei bărbaţilor argumentează că nu este necesară din punct de vedere medical (decât în cazuri rare) şi implică îndepărtarea ireversibilă a pielii sănătoase a copilului, care nu este în stare să-şi dea acordul.

Oponenţii mai susţin că circumcizia poate afecta experienţa sexuală a bărbatului. Prepuţul nu este „o pieliţă nefolositoare. Este una dintre cele mai sensibile zone sexuale din corpul unui bărbat, cu mii de nervuri”, explică Lauren Jenks, fondatorul Whole Network.

Marele beneficiu al circumciziei

Academia Americană de Pediatrie va publica noile principii medicale pe 27 august. „Datele privind lezarea nu s-au schimbat, dar datele privind beneficiile da”, atrage atenţia medicul pediatru Douglas Diekema.

Aceste date reprezintă rezultatul unei cercetări care asociază circumcizia cu rate mai scăzute de infectare cu virusul HIV la bărbaţii heterosexuali. Pe baza aceleiaşi cercetări, OMS încurajează circumciziile ca parte a reducerii infecţiei cu HIV în Africa.

Dar cum este posibil ca pediatrii americani să ajungă la concluzii atât de diferite faţă de omologii lor olandezi?

Profesorul de pediatrie de la Unversitatea din Washington, Douglas Diekema, realizează că chestiunea circumciziei este un teren minat „În mod cert, în tipul acesta de procedură va fi mereu o componentă majoră de valori”, atrage atenţia Diekema.

„Credem că oamenii de ştiinţă, chiar dacă sunt obiectivi, sunt tot oameni”, spune Brian Earp din SUA, cercetător asociat al Centrului Uehiro pentru Etică Practică la Universitatea Oxford din Marea Britanie.

„A ajuns să fie un fel de decizie politică”, adaugă David Gollaher, autorul lucrării „Circumcizia: Istoria celei mai controversate intervenţii”.

Organizaţia „Doctori împotriva Circumciziei” (DIC) conţine în jur de 500 de membri activi în SUA şi mii pe întregul mapamond, dar identităţile lor rămân confidenţiale.

John V Geisheker, directorul executiv al grupului DIC, spune că mulţi doctori practicanţi se tem să se arate împotriva circumciziei, de teamă să nu piardă recomandările şi respectul colegilor sau să fie acuzaţi de antisemitism.

Orice decizie pro sau contra circumciziei la copii trebuie să fie în balans cu drepturile copilului, cu drepturile părinţilor şi cu dreptul la libertate religioasă, Statele Unite punând accent pe al doilea şi al treilea dintre acestea, explică Raanan Gillon, fostul editor al Jurnalului de Etică Medicală.

Când etica lasă loc religiei

Gillon subliniază că impactul interzicerii circumciziei la copiii evrei şi musulmani va fi imens: „Câte probleme se vor isca dacă începi să intri în conflict cu religiile oamenilor? Dacă s-ar interzice, ar avea un efect major asupra două dintre regiunile importante ale lumii”.

Mulţi sunt de părere că religia s-a comportat ca o mantie, făcând din circumcizia băieţilor o zonă greu de abordat. Pe de altă parte, timp de mulţi ani, Vestul s-a opus circumciziei femeilor în ţările unde era considerată o tradiţie culturală.

„Sunt multe tradiţii vechi de mii de ani asupra cărora am deschis ochii şi am zis «Poate că nu se mai justifică?»”, spune cercetătorul american Brian Earp. El comentează că tradiţiile religioase nu trebuie date la o parte şi trebuie cercetate amănunţit.

Ia cea mai privată parte a corpului masculin, adaugă drepturile părinţilor, drepturile copiilor, disputele ştiinţifice, istoria, tradiţia şi o bucată mare de religie şi ai reţeta perfectă pentru o controversă interminabilă, conchide BBC News.