Ziua Internaţională a Internetului: ne-a modificat total vieţile, dar schimbarea este abia la început

Pe 29 octombrie se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Internetului FOTO vb.is

În urmă cu 43 de ani, în California, un grup de cercetători reuşea să trimită primul mesaj electronic, de la un computer la altul. Aşa au fost puse bazele ARPAnet, reţeaua care avea să acopere aproape tot globul sub numele de Internet.

Internetul a devenit o constantă în viaţa noastră. Este bucătar-şef când avem nevoie de reţete cu care să ne impresionăm prietenii, este ghidul nostru personal când vizităm ţări străine, este prietenul mereu pus pe glume când ne plictisim şi artistul nostru preferat într-o zi înorată. Este puntea de legătură dintre noi şi majoritatea cunoscuţilor noştri, porumbelul mesager care ne duce mesajele peste mări şi ţări într-o fracţiune de secundă.

Sistemul care ne-a schimbat atât de radical stilul de viaţă a luat naştere acum 43 de ani, potrivit sixrevisions.com. Pe 29 octombrie 1969, centrele de calcul de la universităţile Standford şi UCLA au fost interconectate şi a fost transmis primul mesaj electronic: „Lo“. Mesajul ar fi trebuit să fie „Login“, însă se spune că sistemul s-ar fi blocat după apăsarea tastei „g“.

Conceptul s-a extins rapid şi, în 1970, s-a creat o reţea între Harvard şi MIT. În 1971 se pun bazele emailului. Programatorul Ray Tomlinson a implementat un sistem de comunicare care presupunea despărţirea numelui utilizatorului de cel al computerului cu simbolul „@“.

În 1973, reţeaua ARPAnet se extindea şi peste ocean. University College din Londra a fost prima instituţie europeană conectată la reţeaua de computere. Pe atunci, 75% din toată activitatea de pe ARPAnet consta din trimiterea de emailuri.

Un an mai târziu apărea conceptul TCP/IP. Acesta presupunea ca reţeaua să nu mai fie gestionată de un singur punct de control, ci informaţiile să ajungă de la un computer la un altul cu ajutorul unui protocol de transmisie.

La popularizarea Internetului la scară globală a contribuit o invenţie din 1977: modemul pentru PC. Acesta a fost dezvoltat de Dennis Hayes şi Dale Heatherington.

Spamul a luat naştere în 1978, iar în 1979 a apărut primul joc multiplayer online. MUD (MultiUser Dungeon) avea o interfaţă bazată pe text şi utilizatorii puteau comunica între ei. Primul emoticon a apărut în 1982 ”J”.

Anii 1983 şi 1984 au fost foarte importanţi pentru dezvoltarea Internetului. ARPAnet a trecut în totalitate pe protocoalele TCP/IP create de Vint Cerf, a fost creat primul server de date şi a apărut conceptul de DNS (Domain Name Server) care a dus la generarea de adrese mai prietenoase – nu mai erau folosite adresele IP, ci cuvinte.

Câţi dintre voi aţi folosit IRC-ul? Sistemul de comunicare care a pus bazele chatului instant a apărut în 1988. Tot în 1988 a avut loc şi primul atac cibernetic de amploare. Programatorul Robert Tappan Morris a scris un program (numit „Viermele Morris“) care a cauzat numeroase întreruperi în reţea.

În 1989, Tim Berners-Lee a pus bazele pentru WWW – World Wide Web. El a scris o lucrare menită să-i convingă pe savanţii de la CERN că un sistem global de hipertext era în interesul tuturor.

În 1990 a apărut primul provider de servicii de Internet prin dial-up, numit The World. În acelaşi an, ARPAnet a încetat să existe, iar Berners-Lee a terminat de programat WWW-ul, definind şi standardele HTML, HTTP şi URL. În 1991 a apărut prima pagină Web. Aceasta avea scopul de a explica ce este, de fapt, World Wide Web.

Următorii 23 de ani sunt marcaţi de apariţia primelor browsere, primelor motoare de căutare, serviciilor de transfer de fişiere, reţelelor sociale şi a dispozitivelor permanent conectate la Internet.

Ce rezervă viitorul?

Telefonul se poate conecta la Internet. Maşina se poate conecta la Internet. Becul, frigiderul şi termostatul se pot conecta la Internet. Majoritatea obiectelor pe care le folosim zilnic devin inteligente, cu scopul de a ne uşura viaţa şi de a ne micşora facturile. Acestea formează Internetul Lucrurilor şi viitorul este definit de Internetul Tuturor Lucrurilor.

Ca să vorbim despre Internet of Everything Vlad Andriescu propune un exerciţiu de imaginaţie. „Nu mergem departe, haideţi să spunem doar cinci ani. În această eră te va trezi automat ceasul, pentru că îţi ştie programul de la muncă. Preferinţele tale de dimineaţă vor fi ştiute, iar frigiderul îţi va oferi sandvişul dorit. Metroul este automatizat şi nu mai necesită conductori. Ajungi în staţia de destinaţie şi intri într-un magazin fără vânzători, doar cu vitrine. Pentru că telefonul tău va fi localizat, magazinul va şti că te apropii, va şti câţi bani eşti dispus să dai în dimineaţa aceea şi îţi va oferi o cafea. Exerciţiul poate să continue. Cam aşa ar putea arăta internetul tuturor lucrurilor, unul în care toate lucrurile sunt conectate între ele, senzorii sunt peste tot, iar viaţa ne este ajutată de calculatoare şi Cloud“.

Tot aceste dispozitive conectate la Internet ne-ar putea salva şi planeta. Pe lângă sursele alternative de energie şi programele de educaţie ecologică, mai există o posibilă rezolvare ale problemelor mediului. „Cum opreşti ceva care pleacă din punctul A şi se îndreaptă spre punctul B, când punctul B este un rezultat nedorit? Ai putea, în primul rând să construieşti un zid. Să impui restricţii şi taxe. Dar acest lucru nu este eficient. Cel mai bine ar fi să construieşti un viitor mai bun şi lumea nu s-ar mai duce în punctul B, ci ar opta pentru planul C“, explică Martin Curley, directorul Intel Labs Europe. Planul C prevede construirea de soluţii tehnologice cu funcţionalităţi mai bune şi mai eficiente din punct de vedere al consumului de resurse. Totuşi, pentru a construi aceste tehnologii, este nevoie de informaţii, care pot fi colectate atât prin senzori ficşi, montaţi în diverse zone din oraşe, cât şi prin senzori mobili, purtaţi de cetăţeni la încheietură sau în buzunar.