Laserul - lumina care arde

Inscriptioarea unui CD a devenit un lucru uzual la indemana tuturor, inclusiv a copiilor, si a revolutionat modul de stocare a informatiilor. Pana la CD-uri modul in care era inscriptionata informatia

Inscriptioarea unui CD a devenit un lucru uzual la indemana tuturor, inclusiv a copiilor, si a revolutionat modul de stocare a informatiilor. Pana la CD-uri modul in care era inscriptionata informatia a fost campul magnetic. Odata cu aparitia CD-urilor, discurile optice folosesc laserul. Astazi exista multe tipuri de dispozitive optice ce folosesc aceasta tehnologie: DVD-urile, CD audio, CD pentru date, minidiscul si multe altele. Initial CD-urile au fost axate pentru redarea muzicii. Discul compact audio a rezolvat problemele in industria muzicala prin eliminarea posibilitatii de zgariere a discurilor traditionale de pick-up si extinderea capacitatii de inmagazinare a muzicii. Odata cu aceasta tehnologie, firmele de IT au realizat ca CD-Rom-ul reprezinta mediul ideal de transfer de date. Astfel, ei au inceput sa-si lanseze produsele software pe acest mediu. Problemele de care s-au lovit la inceput au fost cele de acuratete, deoarece in cazul datelor orice eroare ducea la nefunctionarea programului. Din aceste motive, exista o mare cantitate de informatie stocata pe un CD-Rom ce este destinata proceselor de sincronizare, indentificare, detectare si corectare a erorilor. Prin cresterea densitatii s-au obtinut discuri de 700 MB (cele mai utilizate de astazi), iar densitati mai mari vor fi disponibile in viitor. Pe o unitate de scris sau citit CD-uri se gaseste o specificatie de genul 30x, 40x. Aceasta determina viteza cu care datele sunt citite de aceasta unitate si se refera la un multiplu al vitezei cu care este citit un CD audio. In cazul unitatilor inscriptoare avem chiar trei viteze ce pot fi regasite in specificatiile tehnice. Prima dintre ele reprezinta viteza cu care citeste CD-ul, a doua este cea cu care inscriptioneaza un CD si cea de-a treia este cea cu care este inscriptionat un CD reinscriptionabil. Pana la Windows XP nu exista posibilitatea de inscriptionare decat cu programe specializate oferite de realizatorul unitatii de inscriptionare. Cea mai mare problema de care se loveau cei ce foloseau unitatile inscriptoare era necesitatea de a alimenta mecanismul de inscriptionare in mod constant cu date. In cazul in care acest lucru nu se intampla, tot procesul de inscriptionare esua, iar CD Rom-ul devenea inutilizabil. Odata cu aparitia calculatoarelor din ce in ce mai performante, fluxul de date ce poate fi asigurat mecanismului de inscriptionare devine mai mare, iar creatorii de programe de scriere, incepand cu Sanyo, au dezvoltat tehnologii de tipul BURN-Proof. Cu ajutorul acestor tehnologii se asigura o zona de memorie (bufer) ce astazi variaza in jurul valorii de 8 MB care se incarca cu date si ofera protectie pentru cazurile in care fluxul datelor are pauze sau cand calculatorul executa alte procese. Spre deosebire de CD-urile uzuale DVD-ul (Digital Video Disc) poate inmagazina un numar de 4,75 GB. Acestea vor inlocui in curand vechile CD-uri. Capacitatea mult mai mare permite stocarea chiar si a unui film in format digital. Din pacate, daca la CD-uri a fost simplu, la DVD-uri observam un numar foarte mare de standarde: DVD-Recordable, DVD-RAM, DVD-RW si DVD+RW.