Un cuplu celest „cataclismic", în care o stea îşi mănâncă partenerul, studiat de cercetători

0
0

Spre deosebire de soarele singuratic, aproximativ jumătate dintre stelele din galaxia noastră Calea Lactee se află într-o relaţie pe termen lung cu altă stea, cele două corpuri cereşti orbitând unul în jurul celuilalt într-o „căsnicie celestă" numită sistem binar, relatează vineri Reuters.

Oamenii de știință au studiat „căsnicia celestă”.
Stelele din Calea Lactee se află într-o relație cu altă stea. Foto: Arhivă

  Cercetătorii au descris săptămâna aceasta una dintre aceste „căsnicii" care nu merge tocmai bine - un duo care se învecinează la extrem şi în care unul dintre parteneri se roteşte în jurul celuilalt la fiecare 51 de minute, aceasta fiind cea mai rapidă perioadă orbitală cunoscută în cazul unei clase rare de stele binare. În plus, această dramă este accentuată de faptul că una dintre stele îşi mănâncă însoţitorul. 

Cele două stele sunt situate la aproximativ 3.000 de ani lumină de Pământ în direcţia constelaţiei Hercule. Un an lumină este distanţa pe care o parcurge lumina într-un an, aproximativ 9,5 trilioane de kilometri, scrie Agerpres.

 Sistemul aparţine unei clase de stele binare numite „variabile cataclismice" în care o stea similară soarelui nostru orbitează aproape de ceea ce se numeşte o pitică albă, practic un miez fierbinte şi compact al unei foste stele. Variabila înseamnă că luminozitatea lor combinată variază de-a lungul timpului când este privită din Pământ. Însuşirea cataclismică se referă la faptul că această luminozitate se schimbă dramatic - cu un factor de 10.000 sau mai mult în unele cazuri. 

De-a lungul a milioane de ani, distanţa dintre aceste două stele s-a restrâns până la punctul în care acum sunt mai aproape una de cealaltă decât este Luna de Pământ. 

Imaginaţi-vă dacă Luna ar trece pe cer de zece ori pe noapte. Acesta este genul de viteză despre care vorbim", a declarat Kevin Burdge, astrofizician la Institutul Tehnologic din Massachusetts, autor principal al studiului publicat în această săptămână în jurnalul ştiinţific Nature. 

A fi aproape nu înseamnă, însă, că cele două stele se poartă frumos una cu cealaltă - pitica albă sifonează fără milă material din corpul ceresc al partenerului său.

 Steaua mai mare are aproximativ aceeaşi temperatură ca soarele, însă a fost redusă la aproximativ 10% din diametrul acestuia, ajungând cam de mărimea planetei Jupiter, cea mai mare planetă din sistemul nostru solar. Pitica albă are o masă de aproximativ 56% din cea a soarelui nostru, dar este densă, cu un diametru de aproximativ 1,5 ori cât cel al Pământului. 

  „Este o pereche veche de stele, dintre care una a mers mai departe - când stelele mor de bătrâneţe devin pitice albe - însă apoi această rămăşiţă a început să-şi mănânce tovarăşul", a explicat Burdge. 

Practic, au fost împreună timp de 8 miliarde de ani pe o orbită binară. Iar acum, chiar înainte ca a doua să-şi termine ciclul său de viaţă stelar şi să devină o pitică albă aşa cum fac stelele în mod normal - prin evoluţia într-un tip de stea numită gigantă roşie - pitică albă rămasă din prima stea a întrerupt sfârşitul ciclului de viaţă al însoţitorului său şi a început să-l consume lent", a adăugat Burdge. 

În cadrul acestui studiu oamenii de ştiinţă au utilizat date de la Observatorul Palomar din California şi de la telescoapele din Hawaii şi Insulele Canare.

 Majoritatea stelelor sunt compuse în principal din hidrogen, dar şi heliu şi alte elemente, în cantităţi mai mici. Cea mai mare dintre cele două stele din acest sistem binar - deja îmbătrânit - este neobişnuit de bogată în heliu, nu doar pentru că tovarăşa sa a „gustat" hidrogen din straturile sale exterioare, ci pentru că are cantităţi mari din acest element în miezul său din cauza procesului lent de topire a atomilor hidrogenului în heliu în „cazanul" său termonuclear.

 Acest sistem binar se luminează şi se estompează periodic, parţial deoarece steaua mai mare nu este sferică ci este deformată în formă de lacrimă în urma acţiunii de remorcare gravitaţională a piticei albe. 

Există peste o mie de variabile cataclismice cunoscute, deşi doar o duzină au perioade orbitale sub 75 de minute. În timp ce perioada orbitală de 51 de minute a acestui sistem binar este rapidă, nu reprezintă un record în comparaţie cu alte clase de binare. Cea mai rapidă perioadă orbitală cunoscută în rândul binarelor este de doar 5 minute şi 21 de secunde, în acest caz două pitice albe orbitând una în jurul celeilalte. 

În spaţiu se întâmplă o mulţime de lucruri nebuneşti", a concluzionat Burdge. 

Știință


Ultimele știri
Cele mai citite