„Creaţionism ştiinţific“ sau cât de greu e să demonstrezi că Dumnezeu a creat totul

Poate demonta ştiinţa, cercetarea spaţiului teoria creaţionismului? FOTO Wikimedia Commons

Există două mari teorii când vine vorba de viaţă şi apariţia acesteia. Este cea creaţionistă, care presupune că Universul a fost creat de o forţă superioară, teorie apreciată de religie, şi este cea evoluţionistă care presupune o evoluţie treptată de la Big Bang până în prezent, teorie apreciată de oamenii de ştiinţă. Pornind de la acestea, cât de reală şi argumentată poate fi o carte intitulată „Creaţionism ştiinţific“?

Cristian Român scrie pentru „Ştiinţă&Tehnică“ o analiză a cărţii „Creaţionism ştiinţific“ şi de ce oamenii nu ar trebui să se grăbească să creadă orice volum care are girul unei instituţii importante, ea fiind pe alocuri, sau în totalitate, fundamentată pe premise greşite. „Nu aş vrea să se creadă că vreau să demontez prestigiul Universităţii din Bucureşti. Vreau doar să atrag atenţia asupra unor grave derapaje de la rigoarea ştiinţifică. În cele ce urmează voi comenta foarte pe scurt, din păcate, o carte publicată de către Editura Universităţii din Bucureşti, intitulată «Creaţionism ştiinţific» al cărei autor este dl. dr. ing. Ioan Străinescu“, notează Român.

Autorul recomandă lectura acestei cărţi, deoarece ea reprezintă o mostră clară a războiului împotriva ştiinţei. În paginile sale se afirmă că „nici un om de ştiinţă nu poate măsura vârsta Universului“, nici pentru distanţele până la stele nu putem face măsurători precise pentru că „pentru distanţe mai mari de 500 ani-lumină, se pot face doar vagi estimări de către astronomi folosind comparaţiile de culoare între diferitele stele“.

„Dacă mi-aş fi propus să prezint punct cu punct toate erorile evidente din această carte, lăudată cu entuziasm la o emisiune de pe postul public de televiziune, aş avea nevoie de foarte multe pagini, atât de frecvente sunt susţinerile aberante. De fapt, ca în cazul oricărei pseudoştiinţe, rigoarea ştiinţifică este abandonată cu totul, pentru a lăsa loc liber unor năzbâtii evidente“, scrie Român. El face apel la datele pe care le foloseşte Străinescu în cartea sa şi de ce, chiar pornind de la cifre corecte, ajunge la o concluzie greşită.

Articolul integral este pe site-ul „Ştiinţă&Tehnică“.