Spitalul romano-american de la Abu Ghraib - locul in care se opereaza cu vesta antiglont pe sub halat

Ziua, sub atacurile insurgentilor, ingrijesc teroristii - detinuti. Noaptea dorm in celulele in care Saddam Hussein isi tortura opozantii. Aceasta este soarta medicilor si asistentelor din

Ziua, sub atacurile insurgentilor, ingrijesc teroristii - detinuti. Noaptea dorm in celulele in care Saddam Hussein isi tortura opozantii. Aceasta este soarta medicilor si asistentelor din detasamentul militar medical romanesc de la inchisoarea Abu Ghraib. "Numai nebunii au venit aici, unde nici ingerii nu au cutezat sa intre", spune lt.col. Liviu Tanase, timisoreanul care este seful detasamentului, in timp ce-si deschide grilajul la celula proprie, dotata, ce e drept, cu aer conditionat. Pentru militarii de la Abu Ghraib, acasa inseamna "Mohamed", - cateva celule pe doua niveluri, pe care romanii le impart cu militarii americani. "In primele nopti a fost cumplit. N-am putut sa dormim. Tot timpul, vedeam in fata ochilor carligul din mijlocul tavanului. Nu e celula unde sa lipseasca blestematul ala de carlig. Parca-i vedeam pe detinutii care erau legati cu mainile de el si schingiuiti. Acum e mai bine. Nu-l mai bagam in seama", povesteste plt.mj. Daniela Tanasov in timp ce-si pune la locul lor vesta antiglont si casca pe care le poarta non-stop cand iese afara din "Mohamed". Daca romancele s-au intrecut in a-si face cat mai placute celulele, asistentii au preferat sa scrie pe zid, cu litere de-o schioapa, "Abu Ghraib, sucks". Pe peretii celulelor se mai pot vedea inca desenele scrijelite de opozantii lui Saddam. La inceput a fost greu si cu engleza pentru unii dintre romani, dar acum limba nu mai e un obstacol, iar procedurile medicale ale armatei americane sunt floare la ureche.
"Imi sfaraie sufletul dupa o mamaliga"
In mijlocul razboiului, romanii sunt macinati de dorul de-acasa. "As manca doar o mamaliga cu branza de burduf si ceapa strivita cu pumnul. Imi sfaraie sufletul dupa asa ceva", se confeseaza Sergiu Chivu, decretat de romani si recunoscut de americani ca fiind cel mai bun asistent din spital. Dorul de acasa nu este singura suparare a romanilor de la Abu Ghraib. Daca-i lasi sa vorbeasca la liber, cu totii ajung sa-ti povesteasca faptul ca "cei din minister se uita altfel la noi decat la ceilalti militari romani in Irak, pe motiv ca lucram in puscarie. Aici e razboi pe bune si e singurul loc unde se merge intruna cu vesta si casca. A fost o lunga perioada cand am fost, pur si simplu, uitati. Nu e drept, pentru ca e pentru prima oara cand un detasament medical romanesc e integrat in armata americana si lucreaza la standardele acesteia". Cu toate acestea, mai toti ar ramane inca sase luni aici, ca sa scape de saracie. Motivul? "Saracie/ Cand sufletul nu-l ai a-l umple/ Nici trupul nu-i ajunge/ Neimplinitul/ Si din nimic imi ramane/ Abstractie facand de glume/ Un rest de saracie/ Ce nu te poate tine-n viata", ne spune cu lacrimi in ochi Daniela Sima, veterana pe frontul din Angola.
Romanii - declarati de americani "trupe de elita"
Dincolo de toate acestea, militarii romani au la Abu Ghraib o misiune clara. "Restoring America's honour" (refacerea onoarei Americii - n.n.) - sta scris la intrarea in spitalul destinat detinutilor de la vestita inchisoare unde au fost adusi romanii alaturi de militarii americani din Unitatea 115, dupa ce lumea a fost oripilata de abuzurile comise aici de militarii SUA. La inceput, romanii au fost priviti cu neincredere, dar profesionalismul a fost cel mai puternic argument, determinandu-i pe americani sa-i declare pe colegii lor din Europa "trupe de elita". Nu e sector din spital - de la conducere si pana la trierea pacientilor - unde romanii sa nu aiba o pozitie-cheie. La blocul operator de exemplu, sergentul Joseph decreteaza: "Alina este cea mai buna asistenta de aici, dar nu mai spuneti la nimeni, ca ma aud colegii mei americani. Nu vreau sa plece. Chiar avem nevoie de ea". Zi de zi, sute de teroristi trec prin mainile romanilor de la Abu Ghraib. In permanenta, sunt protejati de politia militara americana, care vegheaza ca nu cumva vreun detinut sa-i atace pe cei din spital sau sa evadeze. Alaturi de insurgenti, la spitalul din Abu Ghraib primesc primul ajutor si militarii americani raniti. "Acum cateva luni, cand erau luptele de la Fallujah, era sange peste tot pe jos. Veneau intruna elicopterele cu militari si insurgenti raniti". Nu este zi in care fortareata de la Abu Ghraib sa nu fie atacata de teroristi. Din fericire, pana acum nici unul dintre romani nu a fost ranit sau ucis in atacuri. Pentru toate problemele, exista o singura solutie, pe care ne-a spus-o chiar lt. col. Tanase: "Trebuie sa te gandesti la final. Ca maratonistul. Altfel nu merge. Rabzi si mergi mai departe".