Primele încurajări înainte de operaţie

Mama Laurei, familia şi prietenii îi vor fi alături în timpul operaţiei. Dacă nu fizic, cu gândul.

Laura Irimia este o tânără mămică de 32 de ani. Zâmbetul  ei a fost şters de o boală gravă: neurinom acustic, adică o tumoare în canalul auditiv.

Pentru o operaţie în România, din care este foarte posibil să iasă cu sechele, ea are nevoie de 7.000 de euro. Laura a acceptat să ne scrie zilnic despre stările prin care trece, pe măsură ce se apropie operaţia programată pentru 11 martie la o clinică din Bucureşti. În conturi s-au strâns peste 7.000 de euro, sumă la care se adaugă cei 3.000 de euro donaţi de „Adevărul”.

Convingere

Este dimineaţă. Nici nu m-am trezit bine că cineva a sunat la uşă. Mama mea. A fost alături de mine în toată această perioadă dificilă din viaţa mea. A venit să vadă ce mai fac.

Ea va avea grijă de copii cât timp eu voi fi plecată la Bucureşti, la operaţie. Se vede pe faţa ei cât este de îngrijorată şi mi-am amintit cât de greu mi-a fost să-i spun despre boala mea. Mai ales că vestea a venit în cel mai nepotrivit moment, când a murit bunica.

Până la urmă mi-am dat seama că soluţia cea mai bună este să spun lucrurilor pe nume. Am avertizat-o că trebuie să discutăm serios. A primit vestea speriată. Am fost surprinsă nu a plâns cât am fost acolo. Mi-a povestit că a plâns apoi ore în şir. O înţeleg perfect.

Mă gândesc cu groază că dacă li s-ar întâmpla ceva îngeraşilor mei, aş fi terminată. Ţin minte că atunci când Karina s-a  tăiat la picior cu un fier, am dus-o în braţe la spital şi când am aflat că exista riscul ca piciorul să îi fie amputat, am leşinat.

Mama nu este singura care a venit să mă încurajeze înainte de operaţie. Gina, o fostă colegă de generală care m-a ajutat să strâng bani, a venit azi să mă vadă. Am încredere că Dumnezeu mă va ajuta până la capăt.

Citiţi mâine în Adevărul! Jurnalul Laurei, episodul 21