Obsesia pentru curăţenie: cât de curat este prea curat?
0
Dacă nu te poţi relaxa când în casă nu este „lună“ de curăţenie şi lucrurile nu sunt aşezate la locul lor, este foarte posibil ca nevoia ta de curăţenie să fi devenit o obsesie.
„Când am parcat pe alee, soţul meu mă aştepta în faţa uşii. S-a oferit zâmbind să-mi ţină servieta şi geanta. Aş fi ptutu să-l consider un gest foarte drăguţ, doar că a aşteptat să vadă cum îmi scot pantofii pentru a se asigura că-i aşez în locul «sigur» pe care l-a alocat pentru obiectele «contaminate». Nimeni nu are voie să intre în casă încălţat, pentru că altfel contaminează cu germenii din exterior zonele pe care el le consideră «sigure». El stă lângă mine să mă supravegheze pentru că se teme ca nu cumva să uit regula, caz în care ar fi nevoit să facă până târziu curăţenie, ore în şir, cel mai probabil acuzându-mă furios că eu sunt de vină pentru asta. Când am deschis uşa, am simţit pe degete o senzaţie lipicioasă. Clanţa era acoperită cu săpun lichid. Prea târziu. Făcuse curăţenie din nou“.
Aceasta este povestea spusă psihologului american Monnica Williams, de la Universitatea din Louisville, de o femeie căsătorită cu un bărbat care suferea de tulburare obsesiv-compulsivă. Cel puţin 2% din populaţie are acest tip de personalitate, iar obsesia pentru curăţenie şi igienă este doar una dintre modalităţile sale de manifestare.
Lipsa de curăţenie provoacă nelinişte
Pentru o persoană care suferă de tulburare obsesiv-compulsivă, casa nu poate fi niciodată prea curată. Când observă că pe mobilă s-a aşezat praful, nu se poate abţine să nu-l şteargă repede cu o cârpă, iar dacă reuşeşte totuşi să nu reacţioneze imediat, gândul că pe mobilă este praf îl poate determina să se trezească mai devreme dimineaţa doar pentru a face curăţenie.
O persoană care suferă de tulburare obsesiv-compulsivă se va simţi irascibilă şi neliniştită la gândul că în casă nu este curat şi nerăbdătoare să dea cu aspiratorul şi să spele pardoseala. Doar atunci când totul este „lună“ de curăţenie reuşeşte să se liniştească, dar numai pentru puţin timp: până când observă că a lăsat în urmă un obiect necurăţat - şi va căuta insistent să găsească unul.
Perfecţionismul şi nevoia de control marchează acest tip de personalitate. Indivizii cu tulburare obsesiv-compulsivă nu reuşesc să se relaxeze, sunt rigizi şi preocupaţi de reguli şi detalii. Obsesia pentru curăţenie vine de multe ori „la pachet“ cu cea pentru ordine. Obiectele din casă ori de pe biroul de la serviciu au un loc al lor, din care nu trebuie mutate sub nicio formă, hainele din şifonier sunt împachetate meticulos, umeraşele sunt toate aşezate într-un singur sens, cărţile din bibliotecă sunt aranjate după o logică anume (în ordine alfabetică sau în funcţie de dimensiune), iar dosarele nu stau în dezordine pe birou.
Teama de microbi, cea mai frecventă cauză
Obsesia pentru curăţenie are legătură de multe ori (dar nu întotdeauna) cu frica de microbi. Ea devine iraţională: persoana în cauză se teme în permanenţă pentru sănătatea proprie şi a celor din jur, motiv pentru care va avea grijă să cureţe şi/sau să dezinfecteze riguros toate obiectele şi suprafeţele cu care intră în contact, asemenea bărbatului descris de soţie psihologului american Monnica Williams.
Un gest observat la majoritatea celor care au o frică iraţională de microbi este spălatul frecvent pe mâini. De multe ori, săpunul nu este suficient pentru ei, motiv pentru care au în permanenţă în geantă sau pe birou un gel dezinfectant.
Duce la depresie
Există mai multe tipuri de nevroze, dar dintre toate, tulburarea obsesiv-compulsivă este cea mai gravă, pentru că este asociată cu cel mai mare risc de depresie. Persoanele care suferă de această tulburare nu reuşesc să o controleze singuri, iar ea va ajunge să le epuizeze psihic. Tulburarea obsesiv-compulsivă afectează întreaga familie. Potrivit unui studiu, aproximativ 60% din membrii familiei unei persoane care suferă de această tulburare ajung să se implice în „ritualurile“ acesteia legate de ordine şi curăţenie.
Medicamentele antidepresive sunt indicate în tratamentul tulburării obsesiv-compulsive, dar ele trebuie completate cu şedinţe de psihoterapie pentru a elimina stările anxioase şi a ajuta persoana în cauză să revină la un stil de viaţă relaxat şi normal.
Se încarcă comentariile...
