De ce antibioticele NU sunt necesare în virozele copiilor. Explicațiile unui medic pediatru

În cabinetul de pediatrie, una dintre cele mai frecvente situații cu care se întâlnesc medicii este copilul cu febră, tuse, secreții nazale sau durere în gât. În spatele acestor simptome se află, de cele mai multe ori, o infecție virală. Iar în spatele fiecărei consultații se află o mamă îngrijorată. 

. „Ca medic pediatru, înțeleg profund anxietatea părinților. Febra pare înfricoșătoare. Tusea persistentă obosește întreaga familie. Iar dorința firească este: Să îi dăm ceva puternic, să treacă mai repede. De multe ori, acel „ceva puternic” este perceput ca fiind antibioticul”, atrage atenția dr. Erika Zach, medic specialist pediatru la MedLife Oradea.

Ce sunt, de fapt, infecțiile virale?

Majoritatea virozelor respiratorii la copii sunt date de răceala comună, gripa, bronșiolita, laringita.

„Virusurile pătrund în organism, se multiplică în celule și determină reacția inflamatorie care produce simptomele cunoscute: febră, secreții, tuse, stare generală alterată. În aceste situații, organismul copilului are capacitatea naturală de a elimina infecția. Rolul nostru, ca medici și părinți, este să susținem acest proces”, susține dr. Erika Zach.

De ce nu ajută antibioticul într-o viroză?

Antibioticele sunt medicamente eficiente împotriva bacteriilor. Ele nu au efect asupra virusurilor. Administrarea unui antibiotic într-o viroză nu scurtează durata bolii, nu previne complicațiile virale nu scade febra mai repede și nu „întărește” organismul. În schimb, poate produce diaree și dezechilibre digestive, reacții alergice, respectiv selectarea bacteriilor rezistente.

„Fenomenul de rezistență bacteriană este o problemă majoră de sănătate publică. Administrarea inutilă a antibioticelor face ca, atunci când chiar avem nevoie de ele (de exemplu în pneumonii bacteriene sau infecții urinare), acestea să fie mai puțin eficiente”, semnalează medicul pediatru, în acord cu Organizația Mondială a Sănătății (OMS) care afirmă că rezistența antimicrobiană (AMR) reprezintă o amenințare tot mai mare la adresa sănătății globale, subminând eficacitatea tratamentelor care salvează vieți și expunând populațiile la un risc crescut, fie din cauza infecțiilor comune, fie a intervențiilor medicale de rutină.

Conform raportului OMS din 2025, situația este deja alarmantă: una din șase infecții bacteriene la nivel global nu mai răspunde la antibiotice, iar în unele cazuri — cum sunt infecțiile urinare — proporția ajunge la una din trei. În fiecare an, peste un milion de oameni mor direct din cauza rezistenței la antibiotice.

Când sunt necesare antibioticele?

Înainte de descoperirea penicilinei în 1928 și de utilizarea ulterioară pe scară largă a acestui antibiotic în cel de-al Doilea Război Mondial, oamenii mureau în mod obișnuit sau sufereau consecințe pe termen lung din cauza infecțiilor precum pneumonia, meningita, difteria și sifilisul. Știința a progresat și, pe lângă penicilină, au fost descoperite multe clase noi de antibiotice. Printre exemple s-au numărat tetraciclinele, cefalosporinele, aminoglicozidele (de exemplu, gentamicina), macrolidele (de exemplu, eritromicina) și fluoxinele.

Antibioticele sunt fie bactericide (ucid bacteriile), fie bacteriostatice (opresc creșterea bacteriilor), dar antibioticele acționează doar împotriva bacteriilor și fungilor.

Există situații în care antibioticul este esențial și salvator. De exemplu:

·        Pneumonia bacteriană

·        Otita medie acută

·        Amigdalita streptococică

·        Infecția urinară

„Diferența dintre o infecție virală și una bacteriană se face prin consult clinic atent și, uneori, prin investigații suplimentare. Decizia nu este niciodată superficială. Ca pediatri, evaluăm: durata febrei, aspectul copilului, auscultația pulmonară, analizele, evoluția în timp”, explică dr. Zach.

Microbiomul intestinal, o comoară invizibilă

Un aspect adesea trecut cu vederea este impactul antibioticelor asupra microbiomului intestinal. Microbiomul reprezintă totalitatea bacteriilor „bune” care trăiesc în intestin. La copil, acesta joacă un rol esențial în maturarea sistemului imunitar, protecția împotriva infecțiilor, digestie și absorbția nutrienților, reglarea inflamației sau chiar și echilibrul metabolic pe termen lung.

Administrarea nejustificată de antibiotice distruge nu doar bacteriile „rele”, ci și flora benefică. Consecințele pot fi diaree și tulburări digestive, candidoze, dezechilibru imun, creșterea riscului de alergii și un posibil impact asupra riscului ulterior de obezitate sau boli inflamatorii.

Refacerea microbiomului poate dura săptămâni sau chiar luni, iar uneori echilibrul inițial nu este complet restaurat. „Ca pediatri, avem responsabilitatea de a proteja acest ecosistem fragil, mai ales în primii ani de viață, când sistemul imunitar este în plină dezvoltare”, susține Erika Zach.

Ce pot face părinții într-o viroză?

În majoritatea cazurilor, tratamentul este simptomatic și implică hidratare adecvată, antitermice corect dozate , dezobstrucție nazală, odihnă, respectiv monitorizarea atentă a evoluției.

Uneori, cel mai dificil lucru pentru un părinte este răbdarea. Virozele pot dura 5–7 zile, iar tusea chiar 2–3 săptămâni. Aceasta nu înseamnă automat complicație.

„Antibioticele sunt medicamente valoroase, dar trebuie utilizate responsabil. În infecțiile virale, ele nu aduc beneficii și pot crea riscuri. Ca pediatru, aleg să prescriu antibiotice atunci când sunt necesare, nu atunci când anxietatea este mare. Iar ca medic și părinte, înțeleg cât de important este dialogul, explicația și susținerea emoțională. Împreună, prin informare și încredere, putem face alegeri medicale corecte pentru sănătatea copiilor noștri”, este mesajul dr. Erika Zach.

Surse:

https://www.who.int/publications/i/item/9789240116337

https://www.medicinenet.com/antibiotic_resistance/article.htm