Mărţişorul, o afacere care merge şnur

Vasile Maftei din Galaţi a devenit as în mărţişoare după ce a fost şcolit de soţie

Artizani, meşteri populari sau negustori de ocazie, sute de români întâmpină primăvara cu tarabe pline de mărţişoare. Mulţi se plâng că afacerea merge prost, dar tot nu renunţă.

Fănica şi Vasile Maftei, din Galaţi, sunt pensionari. De şase ani, cei doi îşi suplimentează veniturile cu câteva sute de lei obţinuţi din vânzarea de mărţişoare, pe care le confecţionează cu mâinile lor, din pasiune. „Eu am fost brodeză la Casa de Mode aşa că, lucrând cu modele florale şi învăţată cu munca migăloasă, am ajuns oarecum firesc să mă apuc de făcut mărţişoare", mărturiseşte Fănica Maftei.

Cei doi pensionari spun însă că mărţişoarele sunt mai degrabă o pasiune decât o afacere. „Materialele folosite la acest coşuleţ au costat 6 lei, iar eu îl vând cu 7,50 lei. Am muncit cam trei ore la el. Din iunie şi până în martie, cam patru-cinci ore pe zi, lucrăm la mărţişoare. În 2010, profitul pentru tot ce am vândut în zece zile a fost de 350 de lei", mai spune Fănica. Femeia se plânge că are de plătit prea multe taxe şi, în plus, a fost nevoită să facă şi un curs de vânzător stradal care a costat-o 300 de lei.

Materia primă este şi aceasta scumpă, aşa că de multe ori se gândesc să renunţe. Îi opreşte faptul că acest hobby le ocupă din timpul lor liber de pensionari oferindu-le un scop, dar şi speranţa că, într-o zi, va trece criza. „În primii ani, la final, rămâneam cu 1.000-1.500 de lei. De fapt, speranţa că poate odată şi odată va fi din nou la fel ne-a făcut să continuăm", mai spune Fănica.

Andreea Niculescu, din Ploieşti, confecţionează mici opere de artă alături de logodnicul ei Marian Căpraru. „Putem spune că avem o afacere de familie. El lucrează foarte mult în os, eu cu mărgele şi lut", spune Andreea. S-au apucat de mărţişoare încă din noiembrie, şi parcă tot a fost târziu. „Lutul are cerinţele lui, trebuie să-l laşi să se odihnească, să se imprime de inspiraţie şi culori", explică artistul. Anul acesta, mărţişoarele Andreei merg foarte mult pe simbolistică, monograme şi motive florale, o revenire la trendul din anii '80-'90.

Andreea Niculescu vinde în centrul Ploieştiului podoabe din mărgele şi os  Foto: dana mihai

Munca i-ar fi mult mai uşoară, iar profitul mai mare dacă ar putea să-şi procure materie primă din străinătate, însă comenzile sunt condiţionate de cantităţi mari şi de investiţii serioase. „Nu se pune problema de profituri importante din mărţişoare. Poate peste câţiva ani, când se va schimba mentalitatea consumatorilor. Deocamdată, sunt preferate cele în serie, la 1-2 lei. Asta nu înseamnă, însă, că ne vom lăsa de artă şi hand-made", mai spune Andreea Niculescu.

Între pasiune, artă şi profit

Pregătirile pentru 1 Martie încep cu mult timp înainte şi în familia Rotaru din Constanţa. Adriana Rotaru este şeful. Ea modelează pasta şi creează mărţişoarele unicat. Bunica lucrează la broşe şi croşetează şaluri elegante, soţul se preocupă de logistică, iar fiica încearcă să prindă toate tainele meseriei. Ideea de a crea lucruri unicat i-a venit artistei în urmă'cu patru ani. „Îmi cumpărasem un colier din magazin şi atunci o prietenă mi-a zis că eu pot face ceva mai frumos. Aşa am ajuns să fac prima brăţară", povesteşte ea. Materia primă pentru confecţionarea mărţişoarelor şi-o procură de la magazinele din Bucureşti. La început, îşi achiziţiona produsele de pe site-uri, însă erau foarte scumpe şi aşa a ales varianta magazinelor din Capitală. Artista spune că niciodată nu a folosit un model mai mult timp. „Asta înseamnă să fii artist. Noi nu facem produsele doar din spirit comerciali", spune ea.

Adriana Rotaru şi-a antrenat toată familia în afacerea cu obiecte hand-made   Foto: florin gheorghe

De trei ani trăiesc doar din confecţionarea produselor hand-made. „Eu sunt pensionată pe caz de boală, iar soţul meu este şomer. Fiica noastră este studentă la două facultăţi", spune ea. Sunt perioade când câştigă 1.000 de lei pe lună, dar rar, în perioadele de vârf: de Căciun sau de 1 şi 8 Martie.

Mărţişoarele au devenit o afacere pentru familia Metelaucă din Drobeta-Turnu Severin. Roxana (39 de ani) şi Mihai (42 de ani) au intrat în branşă în urmă cu 15. De şase ani folosesc ca materie primă doar materiale bio. Investiţia este de doar 600 de lei, iar în unii ani, la final de sezon, au plecat şi cu 5.000 de lei acasă. Mărţişoarele realizate din paie, frunze uscate de porumb, cochilii de melci sunt foarte apreciate de cumpărători şi, în timp, cei doi au ajuns să aibă şi abonaţi. „A luat cineva pentru Spania 20 de sticle de Sporul Casei, avem şi abonaţi pentru mărţişoarele noastre. Am făcut 1.000 de mărţişoare şi nu rămânem cu niciunul", a spus Mihai Meteleaucă.

Gina Dumitraşcu şi FlorentinaTrifan din Reghiu (Focşani) sunt doi meşteri populari care nu vor ca tradiţia să se piardă. „Bunica a fost cea care m-a iniţiat în tainele confecţionării mărţişoarelor, iar când am mai crescut am început să lucrez cu mama, aşa cum şi eu fac acum alături de cele două fete ale mele. Până şi şnurul este lucrat manual, cu ajutorul fusului", mărturiseşte Gina Dumitraşcu. Ea mai spune că profitul nu este mare, în jur de 5.000 de lei, dar este bucuroasă că oamenii care îi cumpără marfa îi apreciază muncă.  Au mai contribuit Mariana Iancu, Ionela Ancuţa, Dana Mihai şi Ştefan Borcea

"Nu se pune problema de profituri importante din mărţişoare. Poate peste câţiva ani, când se va schimba mentalitatea consumatorilor. Deocamdată, sunt preferate cele în serie, la 1-2 lei."
Andreea Niculescu
Ploieşti

O tradiţie de secole

Antropologii spun că primele semne ale tradiţiei mărţişorului au apărut pe vremea tracilor, motiv pentru care acelaşi obicei a apărut şi în Bulgaria. La sfârşitul secolului al XIX-lea, în Moldova, Muntenia şi Dobrogea, mărţisorul era dăruit copiilor de către părinţi, în dimineaţa zilei de 1 Martie, înainte de răsăritul soarelui. De acesta se agăţa o monedă metalică şi se purta legat la mână, la gât sau, mai târziu, prins în piept. Tradiţia spune că cei care-l poartă au parte de noroc  şi sunt sănătoşi şi curaţi ca argintul. În unele zone ale ţării se poartă 12 zile, în altele până la vederea primului pom înflorit, de care se agaţă. În Muntenia, mărţişorul este purtat şi de către fetele tinere. Către sfârşitul lunii martie, ele iau sfoara mărtişorului şi o pun pe trandafiri, iar moneda o dau prin vin, pâine albă şi caş pentru a avea un ten alb şi luminos.