Trei dintre cele mai cinice proiecte secrete ale SUA. Au declanșat scandaluri uriașe mai ales în privința moralității și a drepturilor cetățenești

Istoria Statelor Unite, în special cea a secolului XX, a fost marcată de numeroase scandaluri provocate de experimente și operațiuni secrete coordonate direct de instituțiile guvernamentale.

Experimentul de la Tuskegee FOTO wikipedia

De-a lungul timpului au fost derulate multe experimente sau proiecte secrete care în cele din urmă au fost dezvăluite și au stârnit scandaluri uriașe. Cele mai răsunătoare și cunoscute au avut loc în Statele Unite, în secolul al XX lea. Este de ajuns să amintim scandalul Watergate (1973) sau „Pentagon Papers” din 1971. Pe lângă acestea au fost câteva mai puțin cunoscute publicului larg, dar care au avut un impact deosebit în societate și politică.

Un experiment medical cinic 

Unul dintre cele mai cumplite experimente secrete din istoria Statelor Unite a avut loc pe parcursul a câtorva decenii începând cu anii 30. A rămas cunoscut în istorie drept „Studiul Sifilisului de la Tuskegee”.

Pe scurt a fost vorba despre observarea efectelor și evoluției sifilisului netratat asupra pacienților. Mai exact, au fost observate toate etape degradării organismului uman sub impactul sifilisului cu subiecți umani reali. Cumplit a fost faptul că acești subiecți nici măcar nu știau că fac parte dintr-un experiment și nici măcar nu li s-a spus că au sifilis. Testele au fost făcute doar pe bărbați afro-americani, o categorie segregată, marginalizată și defavorizată.

Iată povestea acestui experiment cinic. În 1932, în mijlocul unei Americi segregate și marcată de inegalități sociale profunde, Departamentul de Sănătate Publică al Statelor Unite a demarat un experiment medical care urma să devină simbolul eticii încălcate în cercetarea științifică.

A fost numit „Studiul Sifilisului” și a fost implementat la Tuskegee, statul Alabama, timp de mai bine de patru decenii. Subiecții experimentului au fost 600 de bărbați afro-americani, dintre care 399 erau diagnosticați cu sifilis și 201 erau sănătoși, folosiți ca grup de control. Scopul inițial declarat era de a observa evoluția sifilisului netratat. Cercetarea a fost lipsită total de etică fiindcă nu a existat consimțământul subiecților. Cu alte cuvinte afro-americanii selectați nu știau la ce participă. Au fost efectiv, cu cinism, lăsați să moară sau să sufere fără tratament , fără să știe că au boala, doar pentru a fi observate efectele. Participanților li s-a spus că primesc tratament gratuit pentru „sânge rău”, o boală inventată dar, de fapt bărbații au fost monitorizați până la deces, iar familiile lor au suferit de efectele bolii nediagnosticate sau netratate. „Ni s-a spus că primim tratament pentru a ne ajuta, dar în realitate ne lăsau să ne îmbolnăvim pentru știință”, preciza un martor anonim, participant la studiu.

Impactul acestui studiu a fost devastator nu doar pentru participanți, ci și pentru întreaga comunitate afro-americană, generând neîncredere profundă față de sistemul medical. În 1972, acest experiment a ieșit la iveală. Iar scandalul a fost pe măsură. Studiul a rămas ca o lecție dureroasă în istoria cercetării medicale. El ilustrează cum prejudecățile rasiale și lipsa responsabilității etice pot periclita viața oamenilor. În urma scandalului iscat privind dezvăluirile cutremurătoare din cadrul experimentului au apărut prevederi legale privind introducerea unor reguli ale consimțământului informat și protecția participanților în cercetarea clinică. „Tuskegee nu a fost doar o eroare medicală; a fost o încălcare flagrantă a drepturilor omului și a demnității umane”  susține Susan Reverby, istoric medical.

Oficialii americani și-au cerut scuze ulterior. „Ne cerem scuze sincer și profund pentru greșelile comise în cadrul acestui studiu”, preciza președintele Bill Clinton pe data de 16 mai 1997.

Operațiunea Paperclip: Cum SUA a recrutat mințile Germaniei naziste

O altă operațiune secretă care a stârnit un scandal ulterior în Statele Unite a purtat numele de cod „Paperclip”. A fost mai degrabă o chestiune de etică. În primii ani de după cel de-al Doilea Război Mondial, Statele Unite s-au confruntat cu o dilemă strategică majoră. Mai precis, cum să profite de expertiza germană în tehnologie și știință, fără a lăsa aceste resurse să cadă în mâinile Uniunii Sovietice. Era perioada în care se declanșase Războiul Rece. SUA și URSS luptau pentru întâietate. Erau principalele puteri la nivel mondial și își împărțiseră lumea în sfere de influență.

Bătălia nu era doar pentru teritorii și state-satelit ci și pe minți luminate și tehnologie. Iar nemții dețineau multe secrete științifice dezvoltate în timpul celui de-al Treilea Reich. Americanii au vrut să câștige această competiție pentru „inteligenții” Germaniei Naziste. Aceștia riscau să cadă în mâinile sovieticilor, după cel de-al Doilea Război Mondial așa că americanii s-au gândit să acționeze. Așa s-a născut un program secret numit „Operațiunea Paperclip”. Acesta a fost lansat în 1945 de Biroul de Servicii Strategice și continuat de mai târziu de CIA și de Forțele Aeriene ale SUA.

Specialiști germani aduși prin operațiunea Paperclip FOTO wikipedia

Scopul oficial al operațiunii era de a recruta oameni de știință germani pentru a sprijini dezvoltarea tehnologiilor americane, în special în domeniul rachetelor, aeronauticii și armamentului. Aparent era o chestiune strategică firească și un „import” de expertiză și inteligență firească pentru americani. Cu toate acestea au apărut controversele. Mai ales că printre specialiștii aduși, cu nume false, au fost și membrii ai Partidului Nazist, colaboratori ai lui Adolf Hitler implicați direct în programe naziste de distruge în masă. 

Unul dintre cei mai cunoscuți beneficiari ai „Operațiunii Paperclip” a fost Wernher von Braun, inginerul principal care a dezvoltat Racheta V-2. Acesta a  devenit mai târziu figura centrală a programului spațial american și a contribuit decisiv la lansarea sateliților și a misiunilor Apollo. Alți oameni de știință recrutați au lucrat în laboratoare americane, contribuind la dezvoltarea de rachete balistice și tehnologii militare. Totul în condiții de confidențialitate totală.

„Operațiunea Paperclip” a ridicat probleme etice complexe. Mai ales din cauza implicării specialiștilor germani, colaboratori apropiați ai regimului nazist în Războiul Rece. Aceștia au accelerat superioritatea tehnologică a SUA dar au fost practic „iertați” pentru crimele îndreptate împotriva umanității, doar pentru că erau utili în contextul cursei spațiale, de exemplu, cu URSS.

Prin această operațiune au fost aduși în SUA, cu acte false, peste 1600 de oameni de știință, ingineri și  tehnicieni naziști germani, în perioada 1945-1956. Toți aceștia au lucrat pentru guvernul SUA cu știrea autorităților. Existența „Operațiunii Paperclip” a început să iasă la iveală treptat, la câțiva ani după încheierea războiului, pe măsură ce informațiile au fost desecretizate.  Detalii importante despre amploarea programului au devenit publice în special prin articole de investigație și documente desecretizate. Una dintre cele mai importante lucrări pe tema aceasta este a jurnalistei Annie Jacobsen, numită „Paperclip. Operațiunea Agrafa de Hârtie”

Atunci când statul a vrut să știe tot

În deceniile 50–70, Statele Unite traversau o perioadă de tensiuni sociale și politice intense, marcate de mișcarea pentru drepturile civile, protestele împotriva războiului din Vietnam și activismul radical. Era epoca hippie sau „flower power”, a mișcărilor de emancipare rasială a afro-americanilor și a feminismului.

În acest context, FBI-ul, sub conducerea celebrului J. Edgar Hoover, a lansat COINTELPRO (Counter Intelligence Program), un program secret destinat neutralizării organizațiilor considerate subversive. Inițial, COINTELPRO a fost orientat împotriva „Partidului Comunist American” și a organizațiilor cu caracter subervrsiv declarat care puteau produce tulburări sociale și politice grave.

Dar ulterior programul s-a extins vizând mișcările afro-americane pentru drepturi civile. Adică au intrat în colimatorul agenților FBI  lideri precum Martin Luther King Jr., grupuri feministe, organizații pentru drepturile imigranților, și chiar protestatari față de războiul din Vietnam. Metodele folosite erau extrem de controversate și adesea ilegale: infiltrări, dezinformare, spionaj, hărțuire, campanii de defăimare și chiar încercări de discreditare publică a liderilor diferitelor facțiuni.

Evident, cei aflați sub tirul discreditării erau cei mai carismatici lideri. „Scopul programului este expunerea, perturbarea, direcționarea greșită, discreditarea sau neutralizarea activităților organizațiilor și liderilor”, se arăta într-un document desecretizat al FBI din1967. 

Un sediu folosit de FBI în povestea Cointelpro FOTO wikipedia

Cel mai bun exemplu al acțiunilor subversive al COINTELPRO a fost hărțuirea liderilor grupării „Panterelor Negre” (o organizație politică și militantă pentru drepturile afro-americanilor, înființată în 1966). FBI-ul a creat tensiuni interne și conflicte între membri pentru a destabiliza organizația. Alte tactici includeau trimiterea de scrisori anonime pentru a provoca neînțelegeri sau intimidarea directă a familiilor participanților. 

Întreaga acțiune secretă a FBI-ului a fost deconspirată în 1971 și a provocat o undă de șoc în Statele Unite. Ulterior au fost organizate investigații oficiale, prin „Comisia Church” care au confirmat încălcări grave ale drepturilor cetățenești.  „COINTELPRO a implicat o gamă largă de activități ilegale și abuzive”, preciza comisia „Church Committee” din 1975. Totodată Tim Weiner, un istoric și jurnalist american preciza că „COINTELPRO a fost unul dintre cele mai extinse programe de supraveghere și represiune internă din istoria SUA”.