Sosiile ne surprind de fiecare dată când le vedem. Ce spun cercetătorii despre acest fenomen
0Un doppelgänger este o sosie care ne seamănă, dar cu care nu suntem înrudiți biologic. Adesea suntem surprinși atunci când vedem un exemplu de sosie, fie la actori, sau chiar în viața reală. Cercetătorii au studiat atent fenomenul și au venit cu teorii.
Manel Esteller, un genetician molecular cu sediul la Institutul de Cercetare a Leucemiei Carreras din Spania, a cerut fotografului franco-canadian François Brunelle, care a creat seria „Nu sunt un asemănător!”(1999), să îl pună în legătură cu „gemenii” care au apărut în fotografiile acestuia, scrie National Geographic.
„El a crezut că sunt nebun, pentru că de obicei artiștii nu primesc apeluri de la oameni de știință”, și-a amintit Esteller. Perechile care au apărut în fotografii au trimis la solicitarea cercetătorilor mostre genetice colectate cu ajutorul tampoanelor orale, în 2022.
Geneticianul povestește cum subiecții au trecut prin trei algoritmi faciali, care sunt utilizați în general de poliție și în aeroporturi. Cei care nu se distingeau de gemeni în urma algoritmilor, au trecut în etapa următoare a studiului.
Au fost comparați genomii, epigenomii și microbiomii doppelgängurilor, și a ajuns la concluzia că epigenomii și microbiomii erau diferiți. Comparațiile genetice au asigurat că „aspectele ultra-asemănătoare” studiate nu erau de fapt înrudite și că asemănările erau doar coincidențe. Esteller concluzionează că există doar câteva moduri de a pune cap la cap o față umană.
Demonstrând că oamenii care se aseamănă unii cu alții împărtășesc anumite gene, cercetătorul dorește ca știința diagnosticului prin utilizarea recunoașterii faciale să avanseze, astfel încât bolile să fie tratate cât mai din timp.
Nancy Segal, profesor de psihologie la Universitatea din California Fullerton, unde este directorul și fondatorul Centrului de Studii Gemene, a folosit la rândul ei fotografiile artistului franco-canadian. Cercetările ei se concentrează în principal pe gemeni, dar când a aflat despre proiectul lui Brunelle, a văzut o oportunitate de a soluționa o dezbatere științifică mică, dar vocală.
„[Unii oameni de știință] cred că asemănările de personalitate ale gemenilor nu se datorează asemănării lor genetice, ci mai degrabă datorită faptului că oamenii îi tratează la fel pe baza aspectului lor”, a explicat Segal.
Ea a invitat subiecții din cercetarea lui Esteller, dar și persoane cu care s-a întâlnit în viața reală, oferindu-le un chestionar de personalitate care măsura deschiderea, conștiinciozitatea, extraversia, amabilitatea și stabilitatea, adică cei cinci mari ai studiilor de personalitate.
Concluziile pe care Segal le-a tras din studiu sunt că cei care se aseamănă foarte mult, deși nu sunt înrudiți, nu împart nici aceleași trăsături de personalitate, spre deosebire de gemeni.
„Acești asemeni neînrudiți erau foarte, foarte diferiți”, a spus ea.
Chiar dacă Segal a arătat că doppelgängerurile diferă ca personalitate, Esteller a arătat că, datorită genelor care controlau lungimea oaselor, aceștia ar putea avea un stil de a merge similar.
„Dacă unul a fost fumător, celălalt a fost probabil un fumător” și invers, a spus Esteller, deoarece personalitățile care provoacă dependență sunt o parte a trăsăturii genetice, la fel ca mâna dominantă și miopia.
Se încarcă comentariile...
