Povestea fascinantă a „Gânditorului de la Hamangia” și a descoperirii sale după 7.000 de ani

În urmă cu șapte milenii, din lutul Dobrogei au fost modelate două statuete, opere de artă ale artei preistorice. Descoperite întâmplător într-un lagăr al canalului Dunăre-Marea Neagră din zona Cernavodă, micile obiecte din lut ars care aparțin unei culturi străvechi continuă să fascineze prin metoda de execuție, dar mai ales prin expresia feței Gânditorului.

Celebrele statuete „Gânditorul de la Hamangia“ și „Femeie șezând“ FOTO Profimedia

În urmă cu aproximativ 7.000 de ani, un om anatolian modela cu mâinile lutul Dobrogei. Întâi l-a făcut pe el: cu corpul ușor aplecat, cu capul oval sprijinindu-se de cele două mâini, care sugerează impresia de gânditor. Spatele l-a făcut drept, ușor curbat, apoi a început să-i dea chip: ochii sunt din două suprafețe triunghiulare scobite, apoi a scos nasul în relief. S-a oprit apoi la gură, unde a scobit o mică incizie ovală. După ce a alungit gâtul, a coborât apoi la brațe, pe care le-a modelat din câte o bucată de lut și a accentuat liniile. Apoi, a făcut mici crestături în locul degetelor de la mâini și picioare.

S-a uitat prelung la mica statuetă, care-i încăpea într-o singură mână. A răsucit-o pe toate părțile. A mângâiat-o cu mâinile pline de pământ galben și a vrut s-o distrugă, dar și-a dat seama ce-i lipsea, de ce nu era completă: lipsea ea. Atunci, a luat o mână de lut și a început să o facă pe femeie. I-a arcuit spatele și i-a făcut apoi capul, ușor oval. I-a modelat bărbia ridicată. Spre deosebire de perechea sa, femeia pare mult mai încrezătoare și mai stăpână pe sine. Apoi tot din lut i-a făcut sânii și abdomenul, puțin supradimensionat. Ambele mâini i le-a sprijinit ușor pe piciorul drept ușor îndoit. 

Cele două statuete au fost îngropate adânc, în pământul Dobrogei, acolo unde s-au făcut pulbere și oasele regilor și ale sclavilor. Au venit cataclisme naturale și apa a năvălit peste uscat, distrugând totul în calea sa. Au năvălit hoarde tătare și sub copitele cailor a rămas doar pământul ars. Au venit stăpâniri străine, dar Dobrogea a ascuns, de mii de ani, în măruntaiele sale, comorile cele mai de preț, printre care și cele două statuete din lut ars, modelate cu mii de ani înainte de era noastră și îngropate adânc în pământul de pe malul Dunării, vechiul Istru cântat de poeți, în zona unde astăzi este orașul Cernavodă.

Așezarea a început să fie cercetată de arheologi după integrarea provinciei la statul român, după anul 1878. Aici, în incinta anticului Axiopolis, arheologul Grigore Tocilescu a descoperit primele fragmente de ceramică. În timpul Primului Război Mondial, când Dobrogea a fost ocupată de trupele germano-bulgare, mai mulți savanți germani au căutat în pământurile Dobrogei vestigii ale unor vremuri trecute. De departe, cel mai vestit este Carl Schuchhardt, care a identificat fortificațiile romane din Dobrogea prin imagini aeriene. Tot el a fost cel care a săpat în zona orașului Cernavodă într-un tell care făcea parte din cultura Gumelnița.

Lagărul Canalului, pe urmele unui cimitir al culturii Hamangia

Dar Cernavodă ascundea în adâncurile sale ceva mult mai vechi, ceva mult mai de preț. Odată cu instaurarea regimului comunist în România, întreaga Dobroge a fost împânzită de lagăre de muncă unde au fost închiși intelectuali, țărani, în general toți cei care se opuneau noului regim și obligați să muncească pe șantierul Canalului Dunăre-Marea Neagră, proiectul stalinist demarat pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. La Cernavodă a fost unul dintre aceste lagăre, care se numea Columbia-Cernavodă, numită, ironic, după fosta rafinărie care a funcționat aici, a vechii Societăți Petroliere Franco-Română „Colombia“, din perioada interbelică. Aici, deținuții „bandiți“ erau trimiși să sape în pământul Dobrogei cu lopeți, târnăcoape și să care pământul cu roabe. În timpul unei astfel de săpături, în anul 1953, unul dintre deținuți a descoperit câteva piese de ceramică. Era anul în care șantierul canalului a fost închis, pentru a fi redeschis 20 de ani mai târziu când s-a construit Magistrala Albastră.

Zona unde au fost descoperite cele două statuete a rămas necunoscută până astăzi, așa cum precizează pentru „Weekend Adevărul“ istoricul Valentina Voinea de la Muzeul de Istorie și Arheologie din Constanța. În imaginile vechi păstrate la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan“, apar arheologii în timp ce sapă pentru recuperarea fragmentelor statuetelor, iar în plan secund apare malul Dunării.

Conform descrierii afișate la Muzeul Național de Istorie a României din București, „în anul 1952, arheologul Dumitru Berciu a descoperit, în Dobrogea, primele dovezi ale unei culturi Neolitice, care a primit numele de cultura Hamangia (de la satul omonim din județul Constanța). În anul 1954, o necropolă cu peste 300 de morminte de înhumație, aparținând acestei culturi, a fost descoperită lângă orașul Cernavodă. Doi ani mai târziu, în timpul cercetărilor arheologice la necropolă, D. Berciu și S. Moritz au găsit două figurine antropomorfe din lut ars, despre care specialiștii au afirmat că au făcut parte din inventarul funerar al unui mormânt. (...) În momentul descoperirii, statuetele erau sparte în mai multe fragmente, care au fost toate recuperate, astfel că figurinele au putut fi, ulterior, restaurate“.

Statuetele, în patrimoniul muzeului de la București

Cele două statuete miniaturale, de doar 11,5 centimetri înălțime, aparținând artei primitive, modelate în lut și apoi arse, nu au fost reconstituite în întregime și nu vom ști probabil niciodată ce a trecut  prin cele patru orificii mici din partea superioară a Gânditorului sau dacă omul preistoric umpluse ochii sau gura cu o pastă de altă culoare.

Așa cum se obișnuia la vremea respectivă, după restaurare, cele două opere de artă au fost luate de nou-înființatul Muzeu de Istorie al Republicii Socialiste România, actualul Muzeu Național de Istorie a României, unde se află și în prezent, fiind incluse în lista scurtă a marilor creații istorice ale omenirii. „Expresia feței, apăsarea puternică a capului în palme și a coatelor pe genunchi, încordarea generală a corpului, cu admirabila modelare a spinării arcuite, contractarea mușchilor pectorali și redarea precisă a scăunelului – toate acestea subliniază posibilitățile omului neolitic de cunoaștere profundă atît a vieții psihice, interioare, cît și a realității înconjurătoare și de redare a lor prin mijlocirea plasticii într-o imagine de mare valoare artistică. Către aceeași concluzie duce și statueta reprezentînd o femeie șezînd, a cărei modelare amintește statuaria antică“, descria arheologul Dumitru Berciu micile statuete, după ce au fost întregite.

Descoperirile de la Durankulak

Alături de ceea ce marele istoric a numit „Gânditorul și femeia șezândă“ s-au descoperit mai multe piese de inventar: vase ceramice cu decor incizat, unelte de piatră, podoabe din scoici marine, dar și morminte de copii cu ofrande bogate. Analizele antropologice efectuate de biologul-antropolog Olga Necrasov pe oasele descoperite au stabilit prezența unei populații robuste, de tip mediteranoid. În acele timpuri, oamenii aveau o speranță de viață redusă, dar se adaptau bine la condițiile de viață de aici. Săpăturile au continuat și în alte puncte din Cernavodă, fiind descoperite mai multe urme de locuire ale civilizației apuse care ne lăsase moștenire și cele două opere de artă. Așa, s-a putut recrea lumea lor. Acești oameni trăiau în bordeie, dar care aveau vetre și gropi menajere, ridicate pe terase joase în apropierea surselor de apă. Din materialul arheologic descoperit, cum ar fi vasele de provizii, ceramica fină decorată, greutăți de pescuit și fragmente de râșnițe, istoricii au dedus că ei trăiau din agricultură, dar că erau și buni pescari și știau și să prelucreze ceea ce rodea pământul. Din păcate, deși descoperirea a fost una de excepție, nici până în prezent întregul material arheologic nu a fost publicat.

Statuetele, în marile expoziții ale lumii

După Revoluție, cele două statuete au fost descoperite şi de lumea occidentală, care a rămas uimită de unicitatea lor. Până atunci, despre ele știau doar istoricii și arheologii care citeau revistele de știință unde publica Dumitru Berciu. „În 1960 am publicat renumita pereche de la Cernavodă într-o revistă de mare circulaţie şi în acelaşi an apărea un studiu detaliat şi totodată de generalizare istorică asupra celor două statuete de la Cernavodă, avînd referiri la problemele generale ale culturii Hamangia“, scria el. „Încă de la început, datorită conţinutului său cu totul nou şi original, noua cultură a trezit, atît în arheologia românească, cît şi în cea străină, un viu interes.

În 1958, J. Neustupny, pe baza comunicării ţinute la Roma, scotea în evidenţă noile probleme ridicate de cultura Hamangia nu numai în preistoria României şi a Europei sud-estice, dar şi în aceea a Europei centrale“, continua Berciu, dezvăluind faptul că „descoperirile din Dobrogea au fost semnalate şi în Buletinul de informare U.N.E.S.C.O.“ încă din anul 1966.

Abia în anul 2000 au fost înscrise pe lista UNESCO a celor zece artefacte reprezentative ale omenirii. Apoi, statuetele au fost trimise la expoziții internaționale: la Olten din Elveția în 2008, la New York în 2009, Oxford 2009 și Liege în 2019. Anul trecut, cele două statuete au fost vedetele unei expoziții din Danemarca, fiind împrumutate de România pentru evenimentul „Mama Pământ și puterile divine ale epocii de piatră“, organizat în perioada octombrie 2024 - august 2025, la Muzeul Moesgaard din Beder, o suburbie a orașului Aarhus.