Povestea cutremurătoare din spatele unei fotografii faimoase: drama totală a copiilor adolescenți trimiși să moară pentru Hitler
0Una dintre cele mai șocante și controversate imagini ale celui de-al Doilea Război Mondial este cea care redă imaginea unui soldat-adolescent al Germaniei Naziste, care plânge necontrolat după ce unitatea sa a fost distrusă de Aliați. Povestea din spatele fotografiei este cutremurătoare.
În primăvara anului 1945, cel de-al Doilea Război Mondial se apropia de sfârșit în Europa. Germania Nazistă era încolțită și se apăra cu furia unui muribund. Era prinsă ca într-un clește. Din est înainta rapid Uniunea Sovietică, iar din vest avansau forțele Aliate.
În ianuarie 1945, Armata Roșie a lansat ofensiva Vistula-Oder, apropiindu-se rapid de Berlin. Orașe din Polonia și Europa de Est au fost eliberate, iar pe 27 ianuarie 1945 sovieticii au descoperit lagărul de exterminare de la Auschwitz-Birkenau, dezvăluind amploarea Holocaustului. În vest, după respingerea ultimei contraofensive germane din Ardeni, Aliații au reluat înaintarea spre Rin. Bombardamentele asupra orașelor germane s-au intensificat.
Pe scurt, Germania Nazistă era în pragul colapsului. Hitler a ajuns să mobilizeze adolescenții și vârstnicii într-o încercare disperată de a mai salva ceva. În acest context, a fost realizată una dintre cele mai cutremurătoare fotografii ale sfârșitului de război. Un adolescent îmbrăcat în uniforma Germaniei Naziste, servind la o baterie de artilerie antiaeriană plângea în hohote cu o privire disperată, după ce unitatea sa fusese anihilată. Povestea din spatele acestui set de fotografii realizate de reporterul american John Florea, este însă de-a dreptul cutremurătoare.
Copii trimiși la moarte în numele Fuhrerului
Pe măsură ce situația devenea tot mai disperată, Adolf Hitler a coborât vârsta de încorporare și a trimis în luptă copii și adolescenți.
Pe de o parte, erau cei din organizația de tineret nazistă, Hitlerjugend. Aceștia erau copii și tineri îndoctrinați în ideologia nazistă, de la cele mai mici vârste. Tinerii erau formați într-un spirit de obediență totală față de Führer și de sacrificiu pentru patrie, ceea ce i-a făcut ușor de mobilizat în ultimele luni ale conflictului. Majoritatea erau fanatici. Cel mai bun exemplu a fost Divizia a 12-a SS Panzer „Hitlerjugend”, alcătuită în mare parte din tineri de 17–18 ani, care a luptat în 1944 în Normandia. „Mult din ceea ce s-a spus despre al Doilea Război Mondial în Germania este greșit, laș și necinstit. Astăzi, se spune că am fi fost toți forțați să mergem la război. Eram toți soldați mândri și ne apăram casa și patria”, spunea un adolescent din Hitlerjugend care participase în Bătălia pentru Berlin la vârsta de 17 ani.
De cealaltă parte erau copii și adolescenți luați cu arcanul sau înrolați de nevoie în unitățile militare trimise să apere Berlinul. Aceștia erau generația de elevi care în 1945 a fost scoasă din școli și trimisă să apere orașe germane împotriva înaintării sovietice și Aliate. În octombrie 1944, naziștii au creat Volkssturm, un fel de miliție populară sau gardă patriotică care includea copii, adolescenți și toți bărbați capabili să meargă și țină în mână o armă până la vârsta de 60 de ani. Mulți dintre acești copii luați cu arcanul și aruncați pe front au suferit cele mai cumplite traume. Nu-și doreau să fie acolo, nu erau instruiți și erau și slab echipați. Mulți au făcut față unor violențe extreme și au murit pe capete în bătălii fără nicio miză reală. „Am fost trimiși într-o misiune sinucigașă, deși nu eram conștient de asta la vremea respectivă”, preciza Ingo Baldermann, cel care luptase pentru apărarea Berlinului la numai 15 ani.
Orfanul trimis să apere Reichul
Printre cei care au ajuns pe front împinși de nevoie a fost și Hans Georg Henke, un copil care s-a înrolat la 15 ani în armata germană. Și asta fiindcă era orfan de ambii părinți și trebuia să-și întrețină familia. A fost integrat în echipele care gestionau și operau bateriile antiaeriene ale Luftwaffe. Tatăl său a fost un simpatizant al comuniștilor germani și a fost epurat în 1938 de regimul nazist. Mama sa a murit în 1944, în urma bombardamentelor din orășelul său natal, Finsterwalde. Povestea sa a ajuns să fie cunoscută lumii întregi după ce fotoreporterul american John Florea care însoțea trupele Aliate, l-a surprins în niște ipostaze absolut dramatice.
În aprilie 1945, bateria antiaeriană unde servea Hans Georg Henke, ajuns la vârsta de 16 ani, a fost capturată de trupele americane. Adolescentul german a fost martor al unor lupte extrem de brutale și intense. Majoritatea camarazilor săi au fost uciși. El a fost descoperit lângă niște dărâmături, nu departe de un tun antiaerian. Disperarea i se citea pe chip și plângea în hohote. John Florea a surprins cu aparatul de fotografiat drama acestui adolescent împins de foame să-și riște viața pentru a ține viață și ultimele speranțe ale lui Hitler.
O poveste cu două versiuni
Fotograful John Florea mărturisea că fotografia a rost realizată în aprilie 1945 în regiunea Hessen. Mai precis în satul Hüttenberg-Rechtenbach, situat la nord de Frankfurt pe Main. Americanii i-au distrus unitatea și el a fost unul dintre puținii supraviețuitorii. A izbucnit în lacrimi, tremura și își frământa mâinile fiindcă cedase efectiv psihic din cauza luptelor dure și a presiunii puse pe el în acele momente. Era efectiv un plâns al disperării și al durerii față de un război care-i luase aproape tot ce avea pe lume.
Tânărul Henke a fost capturat de americani și trimis acasă la Finsterwald. Ulterior, după împărțirea Germaniei între Aliați și Sovietici, Henke va trece voluntar în Germania de Est pentru a îmbrățișa doctrina comunistă. Unii spun că era vorba de convingerile înrădăcinate de tatăl său încă din copilărie, alții sunt de părere că a fost o reacție de revoltă față de tot ceea ce îndurase sub regimul nazist.
De altfel, odată ajuns în Germania de Est, dincolo de Zidul Berlinului, Henke și-a elaborat propria versiune a situației surprinse de camera foto a americanului. Acesta povestea mai târziu, că de fapt se afla cu unitatea antiaeriană Stettin. Mai precis cu o baterie de tunuri de 88 mm. Pe măsură ce rușii înaintau, forțele germane au fost împinse înapoi spre Rostock. Acolo ar fi fost făcute acele fotografii. Henke mărturisea că a început să plângă fiindcă a simțit că lumea pe care o știa se prăbușea în jurul său.
În cele din urmă, susținea acesta, a fost capturat de ruși, după ce unitatea sa a fost distrusă. Până la moartea sa în 1997, Henke a susținut această versiune. Cu toate acestea, povestea fotoreporterului John Florea pare să fi fost cea mai veridică variantă. Și asta în condițiile în care, așa cum arată detaliile este evident că fotografiile erau făcute în Hessen.
Se încarcă comentariile...
