Oase care ar aparține unor soldați morți în Bătălia de la Waterloo au zăcut 30 de ani într-un pod
0Oamenii de știință belgieni analizează oase despre care se crede că ar aparține unor soldați ce au pierit în bătălia de la Waterloo, la 18 iunie 1815, după ce acestea au stat circa 30 de ani într-un pod, relatează CNN.
Doar două cadavre fuseseră găsite până acum, cu toate că numărul celor ce au pierit atunci este estimat la nu mai puțin de 10.000 de oameni.
În bătălia care a avut loc în apropierea satului Waterloo, la sud de Bruxelles, trupele lui Napoleon Bonaparte au fost învinse de armata aliată a Ducelui de Wellington căreia i s-au alăturat soldați prusaci sub comanda lui Gebhard von Blücher.
Recent, istoricii au stabilit că mulți dintre cei care au căzut în acea bătălie au fost dezgropați de fermieri care au vândut rămășițele pentru a fi folosite în procesul industrial de prelucrare a zahărului.
În noiembrie anul trecut, Bernard Wilkin,cercetător la Arhivele de Stat ale Belgiei,a fost abordat de un om în vârstă la finalul unei prelegeri pe care ținut-o despre modul în care erau folosite oasele, ca un fel de cărbune pentru purificarea zahărului.
Acesta i-a spus că are oasele unor prusaci în podul său, i-a arătat fotografii și apoi l-a invitat să-i facă o vizită la casa lui de lângă câmpul de luptă din Plancenoit, unde forţele lui Napoleon s-au înfruntat cu prusacii.
Răspunzând invitației, câteva zile mai târziu, a aflat că bărbatul le păstra din anii 1980,pe când era directorul unui mic muzeu privat.Un prieten i le dăduse pentru a le expune, dar, deși era un colecționar de suveniruri napoleoniene, bărbatul i-a mărturisit cercetătorului belgian că nu a putut face totuși asta din motive etice, astfel că le-a depozitat în podul său.
„Când a văzut cercetările pe care le-am făcut publice vara trecută, s-a gândit: «Tipul ăsta se pricepe la oase şi la războaiele napoleoniene şi lucrează pentru guvern», a povestit Wilkin că i-a mărturisit bărbatul. Un om bătrân care locuia singur, acesta s-a temut pentru soarta oaselor după ce ar fi decedat.
Wilkin povestește că a observat cu emoție și surpriză că unul dintre cranii era profund afectat, probabil de o lovitură de sabie sau baoionetă - un „mod deosebit de brutal de a muri”.
Bărbatul i-a oferit la sfârșitul vizitei toate cutiile cu rămășite pe care le avea și printre cerințele pe care le-a avut s-a numărat rugămintea ca acestea să fie îngropate într-un mod demn.
Testele inițiale asupra rămășițelor au relevat că acestea provin de la cel puțin patru soldați. Obiectele personale găsite lângă oase, între care butoni din piele și os, precum și locul unde au fost descoperite indică faptul că unii dintre ei ar fi fost prusaci.
Oamenii de știință speră să poată extrage ADN din rămășite pentru a putea stabili identitatea soldaților - șansele fiind estimate la 20%-30% - și chiar să facă reconstrucția facială a craniilor.
Următorul pas ar fi încărcarea informațiilor în bazele de date pentru ca eventuale rude să aibă acces la ele.
Cercetătorul a mai avut parte de o surpriză când, după ce i-a arătat oasele din pod, bărbatul i-a făcut încă o mărturisire: un prieten are probabil patru soldaţi britanici pe care i-a descoperit în timp ce făcea căutări cu un detector de metale lângă Movila Leului (pe câmpul de luptă”.
„Devenea o adevărată nebunie”, a spus Wilkin.
„Este destul de clar că trebuie să vorbim cu oamenii care au trăit acolo timp de generaţii. Suntem destul de siguri că un număr mai mare oase vor fi în cele din urmă returnate autorităţilor belgiene”.
Se încarcă comentariile...
