Mesajul de Crăciun al postului Europa Liberă în anii ’50. Felicitările erau transmise în fostul bloc comunist

Jurnalistul Liviu Tofan, care a lucrat la secția română a postului Radio Europa Liberă, a publicat o felicitare din anul 1951. Postul de radio a fost raţia de libertate a românilor.

Felicitare din anii 50 Colecție Liviu Tofan

„Aici, Radio Europa Liberă“, s-a auzit la 4 iulie 1950. Semnalul radio era urmat de „Rapsodia Română, capodopera muzicală a lui George Enescu. Postul de radio a fost raţia de libertate a românilor care au trăit în regimul comunist.

Au trecut 67 de ani de când departamentul românesc al postului de radio „Europa Liberă“ le-a vorbit românilor de pretutindeni despre libertate. În ţară, nu existau decât publicaţii care proslăveau regimul comunist şi pe Nicolae şi Elena Ceauşescu. Departamentul românesc al postului de radio Europa Liberă a funcţionat între anii 1950 – 1995.

 „Eram doar vreo 40 de oameni în redacţia de la München: redactori, crainici, producţie, secretariat, administraţie. Dar din rândurile noastre făceau parte şi colegii de la Paris, New York şi Washington. Şi tot colegi erau şi colaboratorii din alte ţări şi capitale. Transmiteam în România“, aflăm de www.europalibera.ro.

Radio Europa Liberă (REL) şi Radio Libertatea (RL) au fost înfiinţate la doar câţiva ani de la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, fiind concepute de George F. Kennan de la Departamentul de Stat al SUA şi Frank G. Wisner din Biroul pentru Coordonarea Politicii, devenit apoi CIA). Scopul initial a fost acela de a pune energia şi aptitudinile emigranţilor est-europeni şi ruşi în slujba politicii externe americane. 

Postul de radio și legăturile cu CIA 

REL a început să emită în 1950 spre Bulgaria, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia şi România. Trei ani mai târziu, RL a început să emită spre Uniunea Sovietică în limba rusă şi alte 18 limbi ale popoarelor subjugate de sovietici. Iniţial, cele două organizaţii distincte - REL şi RL – au fost finanţate preponderent de către Agenţia Centrală de Informaţii. 

Legăturile cu CIA au fost întrerupte în 1971, finanţarea celor două posturi de radio fiind preluată de Congresul SUA. REL şi RL au fost contopite în 1976, devenind RFE/RL, Inc. 

De-a lungul timpului, aici s-au făcut auziţi protestatari şi disidenţii regimului comunist. În ciuda bruiajului făcut cu ajutorul aparatelor, românii îşi găseau aici speranţa unui viitor mai bun.  

Începând cu anii ’70, un loc tot mai important în activitatea organelor de Securitate îl ocupa urmărirea persoanelor care ascultau emisiunile postului de radio „Europa Liberă“, aflăm din volumul „Securitatea 1967 – 1989“ al Consiliului naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Simpla audiere a acestui post era considerată a fi o acţiune duşmănoasă, iar de multe ori cetăţenilor despre care informatorii raportau că au asemenea preocupări li se deschideau dosare de urmărire.

În pofida tuturor măsurilor luate (bruiaj etc.), spre sfârşitul regimului Ceauşescu practic întreaga populaţie a României asculta „Europa Liberă“, în condiţiile unei lipse totale de informaţie credibilă din partea presei din interior, aservite în întregime regimului şi cultului personalităţii familiei Ceauşescu.

Cum Securitatea nu avea capacitatea de a urmări concomitent toate aceste persoane, s-a rezumat la supravegherea doar a acelora care difuzau şi comentau în public ştirile aflate.

Directori ai secţiei române până în 1990

Mihail Fărcăşanu 1950-1953; Camil Ring 1953-1954; Alexandru Gregorian 1954-1955; Noel Bernard 1955-1958; Ghiţă Ionescu 1958-1963; Preda Bunescu 1963-1965; Noel Bernard 1965-1981; Mihail Cismărescu 1981-1983; Vlad Georgescu 1983-1988; Nicolae Stroescu-Stînişoară 1988-1989; Nestor Ratesh 1989.