La ce bun protestele din lumea modei?
0
Imaginea preferată în industria modei rămâne tot a siluetei extrem de slabe, chiar dacă de ani buni se duc lupte continue pentru a reveni la dimensiunile naturale ale femeii.
Interminabila sursă de controverse continuă să ridice la fileu aceeaşi problemă, considerată aşa de publicul nemulţumit. Cele mai recente cazuri includ apariţia unui manechin extrem de slab în vitrina magazinului La Perla. Brandul italian, care comercializează lenjerie intimă, a ales să-şi afişeze produsele pe o siluetă irealistă, cu coastele la vedere, care nu poate fi obţinută printr-un stil de viaţă sănătos.
Reacţiile nu au întârziat să apară. Prima imagine a manechinului a fost postată pe Twitter de un client furios, însoţită de întrebarea „Cum crede La Perla că un manechin cu coastele la vedere este OK?”. Comentariile, în majoritatea lor dezaprobatoare faţă de iniţiativa brandului, au transformat imediat subiectul într-o adevărată controversată.
Modele folosite de brandul La Perla, în 2011
Manechinul cu coaste la vedere care a stârnit controverse
Reprezentanţii brandului italian de lux au înlăturat imediat manechinul din vitrină, cu menţiunea că „nu va mai fi folosit niciodată”, potrivit vogue.co.uk.
„Ne aflăm în procesul de redecorare al magazinelor şi imaginii noastre, iar manechinele respective nu vor mai fi folosite”, au transmis aceştia.
Nu este prima dată când acest tip de imagine feminină este promovată până şi în rândul păpuşilor de plastic. Brandurile Gap, Zara şi Club Monaco au fost criticate pentru acelaşi lucru în trecut, iar compania spaniolă Mango a fost de acord, în 2007, să nu mai folosească manechine mai mici de mărimea 6, „expunerea lor cauzând tulburări alimentare printre femeile din Spania”, citează dailymail.co.uk.
Imagine din campania Yves Saint Laurent
Cazul Yves Saint Laurent
Dacă situaţia manechinului din vitrină rămâne relativ nouă, o adevărată sursă a nemulţumirilor o reprezintă campaniile de promovare ale brandurilor din industria modei. Mai exact, modelele alese să înfăţişeze idealul feminin al companiei pentru clientela sa. Începând cu finalul anilor '90, când Kate Moss a propagat imaginea „heroin chic”, rare sunt excepţiile în care sunt folosite modele mai mari de mărimea XS.
Drept urmare, când Francesca Bellettini, directorul executiv Yves Saint Laurent, a decis să folosească un model foarte slab în noua campanie de imagine a brandului, controversele au apărut invers proporţional cu mărimea acesteia.
Totul a început când bloggeriţa Shannon Bradley-Colleary (48 de ani) a dat peste imaginile respective în paginile unei reviste. Mamă a doi copii, nu a vrut să lase situaţia să treacă de la sine. „Mai puţin de 2% din femeile din toată lumea sunt atât de slabe în mod natural. Ceea ce înseamnă că restul de 98% trebuie să se înfometeze ca să arate aşa”, scria aceasta pe blogul său, thewomanformerlyknownasbeautiful.com.
Imagine din campania Yves Saint Laurent
Teoria lui Colleary, şi nu numai, este că, la un moment dat, „fetele de o anumită vârstă vor crede că acesta este idealul de frumuseţe”. Drept urmare, a strâns peste 40.000 de semnături pentru o petiţie care cere brandului să renunţe la „imagini care descriu modele subnutrite sau cu un index scăzut al indicelui mesei corporale”.
Modelele slabe sar în apărare
Aşa cum această siluetă are inamicii ei, sunt destui care apără astfel de iniţiative. „Interzicerea modelelor slabe nu este o soluţie. Aşa cum nici etichetarea lor drept anorexice nu este răspunsul. Nu subţirimea lor este duşmanul, ci acest tip de exclusivitate practicată. În loc să interzicem un anumit tip de corp, ar trebui, pur şi simplu, să fie folosite toate”, este de părere Jenni Chiu, un fost model care a beneficiat de o asltfel de siluetă, fără să sufere de nicio tulburare alimentară. Aceasta i-a răspuns public lui Shannon Bradley-Colleary, care arată cu degetul modelele prea slabe.
Dezbaterile au deja peste 20 de ani de când rămân la fel de aprinse, de când această nouă estetică a fost introdusă în lumea modei. În urma presiunilor intense, au existat eforturi cu privire la influenţa modei.
Modele atipice, la defilarea prezentării lui Rick Owens, la Paris
Victoria Beckham a interzis participarea modelelor de mărimea 0 la prezentările sale, în timp ce casele de modă Armani, Prada şi Versace susţin că au procedat la fel. În 2012, redactorii-şefi ale ediţiilor „Vogue” din toată lumea, în frunte cu Anna Wintour, au „jurat” că nu vor mai folosi modele mai mici de 16 ani sau despre care se ştie că suferă de tulburări alimentare.
Puţinii care încearcă să aducă un strop de normalitate pe podium vor exagera cu declaraţiilor lor de independenţă. Defilările brandurilor Jean Paul Gaultier şi Rick Owens sunt deja elementele-şoc ale modei, mizând pe acest lucru pentru a atrage atenţia asupra acestor subiecte.
Dar pentru fiecare pas înainte, industria modei pare să facă doi înapoi. La cea mai recentă ediţie a Săptămânii de Modă de la New York, au defilat pe podium mai multe modele extrem de slabe. Cassi Van Den Dungen (21 de ani) este una dintre fetele care au stârnit controverse şi în ciuda postărilor sale cu imagini cu mâncare pe Instagram, nu a reuşit să se distanţeze de eticheta „anorexică”.
Partea plină a paharului
„Pro-realitate, anti-fantezie, chiar şi anti-modă până la un punct. Acesta este sentimentul pe care îl încerc în ultima vreme, uitându-mă la campaniile de publicitate, la modelele luate de pe stradă, în atmosfera acestei noi estetici pe care o imprimă podiumul”, scrie editorul de modă Alexander Furry, în cotidianul britanic „The Independent”.
Cântăreaţa Beth Ditto, în show-ul Jean Paul Gaultier
Pentru Furry, accentele pozitive ale încercărilor industriei primează. Editorul alege să vadă partea aceea a domeniului care încearcă să schimbe ceva. „Există chiar şi o reflecţie într-un trend emergent, care a fost repede poreclit în mod iritant «Normcore». Moda evită elitismul, îmbrăţişează stilul de zi cu zi, şi orice femeie şi orice bărbat. Moda este în afara modei”, scria acesta, punctând nefirescul unei atitudini normale în această industrie.
„Oamenii nu vor să cumpere o revistă precum «Vogue» ca să vadă ceea ce văd deja în oglindă. Pot face asta pe gratis”, spunea Alexandra Shulman, editorul ediţiei britanice a revistei. Ceea ce ridică întrebarea: are realitatea locul ei pe coperta „Vogue”?
„Dacă vrei realitate, uită-te pe fereastră”, răspunde fotograful Nick Knight în aceeaşi discuţie despre cum moda trebuie să se raporteze la dimensiunile reale feminine.
Se încarcă comentariile...
