Greșeala lui Hitler care a salvat Europa. Măcelul de pe plajele Normandiei și secretul victoriei
0Una dintre cele mai importante și sângeroase bătălii ale istoriei a avut loc pe 6 iunie 1944. Peste 156.000 de soldați aliați au atacat plajele Normandiei într-o încercare disperată de a rupe liniile defensive germane. Peste 10.000 au fost uciși, alții au rămas cu traume pentru tot restul vieții.
În anul 1944, cel de-Al Doilea Război Mondial se desfășura cu furie. După invazia ratată asupra Rusiei Sovietice, armatele celui de-Al Treilea Reich se vedeau nevoite să facă față unei contraofensive puternice a Armatei Roșii. În sudul Europei, trupele aliate, americane și britanice încercau să-și croiască drum prin Italia lui Mussolini. Chiar și în aceste condiții, Hitler era departe de a fi învins sau încolțit. Avea încă suficiente resurse pentru a încerca să stăvilească, cel puțin pentru o perioadă, iureșul sovietic. Pentru a salva milioane de vieți prin scurtarea războiului și grăbirea capitulării Germaniei, era nevoie de o acțiune decisivă a trupelor aliate, ținta fiind dublarea impactului contraatacului rusesc și prinderea forțele naziste ca într-un clește. Așa s-a născut operațiunea Overlord, cunoscută și ca Operațiunea Neptun sau D-Day (ziua Z). A fost una dintre cele mai importante și totodată sângeroase bătălii ale istoriei mondiale. O luptă care a decis soarta Europei, dar și a milioane de oameni.
Un an de planificări, soldați slab motivați sau fără experiență
Forțele aliate, britanice și americane s-au întâlnit la Conferința de la Casablanca (Maroc) în ianuarie 1943. Aici au hotărât elaborarea unui plan de acțiune pentru un atac din vest asupra nemților. Pe de o parte trupele sovietice avansau, iar aliații ar fi trebuit să lovească în Franța. Cel care a fost ales să conceapă planurile întregii operațiuni de invazie a Franței a fost generalul britanic Frederick Morgan, numit cu această ocazie Şef de Stat Major pe lângă Comandantul Suprem al Forţelor Aliate (la aceea vreme Dwight Eisenhower). Morgan avea în jur de 50 de ani și era un militar foarte experimentat.
Luptase în Primul Război Mondial, a servit în India timp de 16 ani și a participat la operațiunile din Franța în anul 1940. El este cel care a creat Operațiunea Overlord, adică planul de atac asupra Franței. Generalul Morgan a ales ca loc al invaziei în Franța plajele din Normandia. Motivele erau clare. În primul rând, era o zonă la care nemții s-ar fi așteptat mai puțin și, totodată, era în raza de acțiune a avioanelor de vânătoare din Anglia, pentru a oferi suport aerian. Plajele Normandiei erau departe de Pas-de-Calais, cel mai apropiat punct din Franța, față de Anglia. Era locul cel mai întărit de armata germană și zona în care comandanții naziști s-ar fi așteptat la un atac. Deci, elementul surpriză era cumva asigurat. Planul invaziei a fost realizat doar în 30 de zile. De la vorbă până la faptă a fost drum lung. În primul rând, trebuia aprobat de oficialii americani și stabilit dacă era aplicabil. În decembrie 1943, generalul Montgomery a fost numit Comandant Suprem al Forţelor de Uscat pentru invazia din Franţa.
În acel moment, generalul britanic a sesizat că planurile lui Morgan nu era aplicabile, pentru că numărul mare de soldați prezentat în planul de acțiune, peste 160.000, nu putea fi transportat pe țărmurile Franței. Marea Britanie nu dispunera de atâtea ambarcațiuni pentru desant. În plus, planul ințial prevedea debarcarea pe trei plaje, insuficient din punctul de vedere al ofițerilor aliați. În cele din urmă, Montgomery face rost de ambarcațiunile necesare pentru desant iar numărul plajelor unde trupele aliate să debarce a crescut la cinci. În rest planul lui Morgan a primit avizele necesare. Aliații se confruntau însă și cu alte probleme. Americanii nu au reușit să mobilizeze suficienți oameni, britanicii nu mai aveau de unde să recruteze iar detașamentele canadiene erau strânse pe bază de voluntariat. Deci, pe de o parte soldații americani nu erau foarte motivați, cei britanici epuizați de război iar canadienii fără experiență în luptă. Tocmai de aceea, ziua invaziei a fost devansată în mod sistematic.
Zidul Atlanticului: fortăreața nazistă de la capătul Europei
La rândul lor, nemții erau pregătiți pentru o invazie, fiind ferm convinși că acest lucru avea să se întâmple. Nu știau, însă, unde și când. Tocmai de aceea, în Franța au fost comasate trupe importante. Erau nu mai puțin de 50 de divizii ale Wehrmachtul-ului în Franța, Olanda și Belgia. În plus, de-a lungul țărmului, pe o lungime de 4800 de kilometri, nemții construiseră o rețea de fortificații. Era celebrul „Zid al Atlanticului”. Era vorba despre buncăre de beton, cuiburi de artilerie și mitralieră, zone întregi înțesate cu câmpuri minate și sârmă ghimpată. În plus, în rezervă se aflau temutele divizii de blindate și tancuri, Divizia I Panzer, Divizia a 2 a Panzer, Divizia a 12 a SS Panzer, Divizia Panzer Lehr.
În plus, sistemul defensiv al Atlanticului a fost îmbunătățit odată cu numirea feld mareşalul Erwin Rommel la comanda Grupului de Armate B, cel care se ocupa de apărarea Franței. Apele de mică adâncime, dar și plajele au fost puternic minate iar buncările bine dotate cu armament. Probleme erau la nivel de personal. Mai exact, existau zone din zidul Atlanticului apărate de trupe neexperiementate, soldați fie prea tineri, fie prea în vârstă. Erau și zone apărate de soldați experimentanți, sectoare de plajă unde aliații vor înregistra pierderi catastrofale. O altă problemă a apărării zidului Atlanticului era comunicarea greoaie pe linie ierarhică. Rommel trebuia, pentru orice operațiune, să ceară aprobarea comandantului general al trupelor germane din Franța, mareșalul Rundstedt. Acesta din urmă, la rândul său, pentru a lua decizii majore trebuia să-l consulte pe Hitler.
Cea mai mare acțiune militară amfibie din istorie
După aproape un an de pregătiri și dezbateri, Aliații au luat hotărârea de a invada Franța pe data de 6 iunie 1944. Planul era complex și prevedea o serie de bombardamente, atât aeriene cât și vanale, pregătitoare. În plus, în timpul nopții, pe teritoriul Franței, în spatele liniei defensive inamice aveau să fie parașutate trupe americane și britanice pentru acțiuni de sabotaj a rețelelor de comunicații și apărare germane. La toate acestea se adăuga și operațiunea „Bodyguard”, prin care era simulat un atac la Pas-de-Calais, locul cel mai probabil al unei invazii, pentru a distrage atenția Marelui Comandament German de la locul adevărat al acțiunii.
În dimineața zilei de 6 iunie, trupele britanice, americane și canadiene trebuiau să debarce pe cinci plaje, cu nume de cod, Utah, Gold, Sword, Juno și Omaha. Forțele americane trebuiau să se desfășoare pe flancul drept iar cele britanice, pe flancul stâng. Infanteria trebuia să debarce cu ajutorul unor ambarcațiuni de desant, prevăzute cu rampe cu ajutorul cărora soldații puteau sări în apa mică din apropierea plajelor. Aceste ambarcațiuni de desant erau protejate de nave de luptă dar și de aviație. Întreaga flotă Aliată pentru Operațiunea Overlord era formată din 1213 nave de război, 4000 de ambarcațiuni pentru desant și peste 1600 de nave comerciale și auxiliare.
Inițial, Eisenhower a dorit ca atacul să aibă loc pe 5 iunie, dar condițiile meteo au amânat atacul pentru ziua următoare. În timpul nopții de 5 către 6 iunie, au fost parașutate trupele speciale din spatele liniilor defensive germane. În tot aceste timp, 2000 de bombardiere americane și britanice au lansat un atac surpriză asupra pozițiilor defensive de pe coasta Franței. Către zori, dragoarele britanice, nave speciale, au curățat apa de mine. La ora 5.45, dimineața, a început bombardamentul crucișătoarelor britanice și americane asupra pozițiilor germane din Normandia. La ora 6.30 ambarcațiunile pentru desant ajungeau la cele cinci plaje desemnate. Începea lupta pentru Europa.
Măcelul de la Omaha
Aproximativ 190.000 de soldați britanici, americani și canadieni au luat cu asalt plajele cu nume de cod Utah, Sword, Juno, Gold și Omaha. Asupra trupelor care ieșeau în viteză în apele oceanului, alergând către plaje, s-a dezlănțuit iadul. Cuiburile de artilerie ușoară făceaui prăpăd. La fel și temutele mitraliere MG-42 și MG-34. Mulți soldați au pierit de cum au fost coborâte rampele, unii s-au unecat, alții secerați de mitralierele germane. Dacă britanicii și canadienii au avut de înfruntat o rezistență mai ușoară, și datorită bombardamentelor anterioare debarcării, pe plaja Omaha a fost un măcel cumplit. În zona plajei Omaha, bombardierele, în raidul lor nocturn, nu au putut produce pagube însemnate defensivei germane.
În principal, din cauza norilor care limitau vizibilitatea. Tocmai de aceea, trupele care au debarcat pe plaja Omaha au înfruntat iadul. Mulți au fost secerați cu mitralierele chiar înainte de pune piciorul pe plajă. Supraviețuitorii au descris scene de un dramatism incredibil. Soldați sfârtecați strigându-și părinții, oamenii care clacau și își găseau sfârșitul în confuzia generală care a pus stăpânire pe trupe. Doar eroismul câtorva a făcut ca plaja Omaha să nu devină un uriaș cimitir. Americanii care au debarcat pe plaja Utah, nu au avut de întâmpinat o rezistență atât de feroce. Pe plaja de la Omaha au murit peste 2000 de americani.
Greșeala lui Hitler care a salvat Europa
În cele din urmă, americanii, britanicii și canadienii au reușit să cucerească pozițiile fortificate germane de pe plajele Normandiei. Au fost debarcați în jur de 150.000 de soldați dintre care, în jur de 10% au fost uciși sau răniți grav. Cheia succesului acestei operațiuni a constat în doi factori. În primul rând a fost vorba de trupele parașutate în spatele liniilor inamice. Până la ora debarcării, toată noapte, au fost parașutați mii de soldați, pe teritoriul Franței. Aceștia au reușit să saboteze sau să ocupe, folosindu-se de elementul surprinză, dar și cu lupte foarte grele, obiective importante. Este vorba despre poduri, drumuri dar mai ales despre anihilarea artileriei germane din spatele liniei de apărare. Propriu-zis, buncărele și fortificațiile de pe țărm au fost prinser ca într-un clește.
Diviziile 82 şi 101 de paraşutişti americani au sabotat toată artileria din spatele liniei de apărare a plajei Utah. Divizia a 6 a de parașutiști britanici a distrus cele cinci poduri de pe râul Dives și a neutralizat bateriile de artilerie de la Merville. Rezistența franceză și-a făcut, la rândul ei, datoria izolând trupele germane care apărau coasta. Decisivă a fost și o eroare tactică a lui Hitler. Dictatorul german nu a vrut să trimită diviziile de blindate în ajutorul trupelor defensive de pe coastă. Acesta a crezut că invazia era de fapt doar o diversiune. În plus, Rommel se afla în permisie, în timp ce nemții pierdeau Franța. Într-o singură lună, britanicii și americanii au ocupat portul Cherbourg. Din acel moment naziștii au pierdut Franța. Aproape un milion de trupe aliate au ajuns prin portul Cherbourg. La finele lui august Parisul era eliberat. Reușita Operațiunii Overlord a însemnat salvarea Europei. Specialiștii spun că Hitler ar fi fost învins oricum. Dar fără debarcarea din Normandia, războiul s-ar fi prelungit ani de zile, cu pierderi incomensurabile de vieți omenești.
Se încarcă comentariile...
