„Fiicele regelui”, cel mai mare proiect matrimonial din istorie. Cum s-a reușit fondarea unuia dintre cele mai importante state din lume

În secolul al XVII-lea a fost derulat cel mai mare proiect matrimonial din istorie sponsorizat de stat. Sute de femei au fost plătite pentru a merge în America de Nord și a se căsători cu soldații și muncitorii din colonii. Au contribuit la înființarea unui mare stat nord-american. 

Fiicele regelui sosind la Quebec FOTO wikipedia

Odată cu descoperirea Americii în anul 1492 de către Cristofor Columb, s-a produs o adevărată cursă colonială, la care au participat marile puteri vest-europene. Spaniolii, portughezii, englezii și francezii, țări cu forță navală, militară și demografică considerabilă au plecat pe noul continent pentru a exploata bogățiile, dar și pentru a întemeia noi colonii. Începuturile colonialismului în America de Nord a fost marcat de numeroase provocări. Pe de o parte, era un loc total necunoscut, cu populații uneori ostile iar de cealaltă parte era o activitate de pionierat cu multe privațiuni, lipsuri, departe de confortul orașelor europene. În cele mai multe cazuri, coloniile erau dominate de prezența masculină, soldați, marinari, muncitori, exploratori. Femeile erau considerate prea firave pentru a rezista activității de explorare. Lipsa vieții de cuplu a făcut ca multe colonii europene să eșueze, exploratorii și soldații fiind tentați să revină pe continentul european pentru a-și întemeia o familie. În acest context, Franța, una dintre cele mai mari puteri coloniale, a derulat cel mai amplu și inedit proiect matriomonial din istorie. 

Soluția de populare a Noii Franțe

În anul 1608, Samuel de Champlain a fondat Noua Franță pe teritoriul Americii de Nord. Era o zonă care cuprindea inclusiv Canada de astăzi. Acțiunea lui Samuel de Champlain era parte a planului colonial a regilor Franței, în competiție cu Anglia, pentru noile teritorii ale continentului american. Coloniile din Noua Franță evoluau greu, mai ales din punct de vedere demografic. Puțini coloniști au venit însoțiți de soții și au întemeiat familii. Majoritatea locuitorilor forturilor și orașelor coloniale erau bărbați. În special soldați, marinari, pescari, exploratori și vânători. În lipsa femeilor, mulți coloniști, după ce adunau ceva avere, se întorceau în Franța.

În plus, America de Nord a secolului al XVII-lea nu era locul unde orice fată și-ar fi dorit să vină și să se căsătorească. Clima era marcată de ierni reci, cu vânturi puternice. Totodată, triburile ameridiene erau de multe ori ostile coloniștilor, având loc raiduri. În fine, natura sălbatică și posibilitățile reduse din colonii alungau tinerele fete care visau la o viață de oraș pe continentul european. În timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea a fost găsită o soluție pentru rezolvarea situației. Jean Baptiste Colbert, sfetnic al regelui și ministru, a venit cu ideea unui mega proiect matrimonial care să revitalizeze demografic și social coloniile franceze din America. Proiectul a fost derulat între 1663 și 1673 și presupunea trimiterea de femei în Noua Franță pentru a se căsători cu soldații lăsați la vatră din regimentul Carignan-Salières, dar și cu ceilalți coloniști. Evident, tinerele primeau numeroase beneficii financiare pentru sacrificiul lor. 

„Fetele regelui”, tinerele trimise să-și caute norocul pe alt continent

Femeile care erau trimise să se căsătorească și să facă copii în Noua Franță erau numite „Fiicele regelui” pentru cǎ primeau de la stat anumite sume de bani pentru serviciul lor. Astfel, fiecare femeie care se ducea să-și caute soț peste ocean primea 100 de lire, împărțiți astfel: 10 lire plata la recrutare, 30 de lire pentru un trusou modest și 60 de lire taxa de călătorie. O parte dintre fiicele regelui au primit sume suplimentare între 50 și 200 de lire pentru mutarea în America de Nord. Erau recrutate tinere orfane, femei necăsătorite sau văduve. Majoritatea erau femei sărace pentru care căsătoria ar fi însemnat o bună oportunitate, chiar și în colonii. Necesita, totuși, să fie plăcute la vedere, curate și fără imperfecțiuni fizice. „Trebuie să fie sănătoase, puternice și fără defecte. Trebuie să fie plăcute la vedere”, preciza Colbert.

Trusoul conținea lenjerie intimă, haine și accesorii care nu putea fi găsite cu ușurință în colonii. În plus, primeau o trusă necesară oricărei gospodine, din care nu lipsea acul de cusut. O mică parte dintre „fiicele regelui” erau de familii bune. Majoritatea însă erau din orașele Paris, La Rochelle și Rouen, plus câteva fete de la fermele din zonă. Vârsta „fiicelor regelui” era între 12 și 40 de ani. Primul contingent de femei trimise să facă colonizarea Americii posibilă a ajuns pe 22 septembrie 1663 în Noua Franță, la Quebec. Tinerele femei primeau mâncare și cazare într-un soi de cămin special făcut pentru ele, unde erau găzduite până își găseau un soț. Având în vedere penuria de femei bune de măritat, foștii soldați, dar și ceilalți coloniști au profitat din plin de ocazie. Tinerele erau sfătuite să se orienteze către burlacii care dețineau ferme sau diferite afaceri. „Așa este înțelept să procedeze”, preciza fondatorul așezământului care se ocupa de găzduirea „Fiicelor Regelui”. Până în 1673, în jur de 800 de „fiice ale regelui” au ajuns pe continentul american și s-au căsătorit cu coloniștii.

Succesul proiectului și nașterea unei națiuni

Programul promovat de Ludovic al XIV lea a cunoscut numeroase provocări. În primul rând, transportul transatlantic implica riscuri. Aproximativ 10% dintre femeile care au plecat din Franța către America au murit pe drum. Altele nu s-au adaptat vieții dure din colonii, în sălbăticia Americii de Nord. Se estimează că aproximativ 30 de femei s-au întors în Franța nemulțumite de munca grea, vremea urâtă, izolare, sălbăticia locurilor și uneori soți mai puțin manierați. Aproximativ 95 de căsătorii au fost anulate. În jur de 80 de femei care au renunțat la primul soț s-au recăsătorit. Per total, proiectul gândit de Colbert a fost un mare succes. În jur de 700 de femei s-au căsătorit și prosperat în Noua Franță, făcând mulți copii și ajutând decisiv la colonizarea regiunii. În anul 1663, atunci când „fiicele regelui” au sosit pe continentul american, erau doar 3000 de coloniști în Noua Franță. La încheierea proiectului, adică după numai un deceniu, populația a crescut la 6700 de locuitori. Și era doar începutul. „Fiicele regelui” sunt considerate „mame fondatoare” ale statului Canada de astăzi, în condițiile în care două treimi dintre canadieni de origine franceză au cel puțin o „fiică a regelui” ca strămoș direct, inclusiv celebrități precum Angelina Jolie sau Madonna.